11,066 matches
-
și un creion roșu pe care-l ținea În guré sau dupé ureche. De multe ori Vasilii Ăduardovici ducea un scaun sau un lighean, un stingétor sau un șumuiag mare de fire electrice. De sub halat, atunci cînd Vasilii Ăduardovici se aplecă sé puné genunchiul pe scîndura pe care o téia cu ferestréul, atîrnă cravată lui cafenie cu frunze galbene și verzi. Vasilli Gavrilovici, În calitatea sa de paznic al gospodériei, se simțea dator sé-și ajute cumnatul și de aceea aceștia puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
piardé. Céci locul acesta era atît de mic, poiana această Înconjuraté cu aluni, cé puteai s-o vezi pe toaté cu ochiul, nu puteai sé nu mai gésești grémezile. PÎné la jumétate cédea umbră rotundé a alunilor În care se aplecă Șasa și-aici iarbă pérea și mai albastré, iar mai Încolo ea pérea mai galbené și se vedea o floare roșie sub un méceș. 51tc "51" Scoase din buzunarul de la pantaloni patru baloane pe care nu le umflase și dupé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cé nuiele de jos sînt date la o parte și scroafa poate sé umble prin tot grajdul. La Început s-a speriat cé scroafa o sé iasé și o sé-l ménînce, așa cum ménîncé scroafele copiii, dar pe urmé s-a aplecat peste nuiele și a mai lovit-o cu lopata peste spinare și scroafa a Început sé grohéie și a puféit și a mușcat și a aruncat paiele. Șasa a simțit cé Începe sé plîngé și lopată se face tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
lumea s-a uitat la brigadă a 3-a, acolo unde era Nicolai Arsenievici. - Unde-i Nicolai Arsenievici, vé Întreb! zise microfonul. Ce, el nu stie cé astézi e paradé? Anton Procofievici a pus mîinile pe tribuné și s-a aplecat Înainte. De dupé crengi a apérut lanul Întins de grîu. Lanul era verde și se lipea de un cer albastru. Doi nori stéteau nemișcați, Între cele doué culori. Și seménau cu o bucaté de puf pe care și-au smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
În spatele directorului. Șasa Își muté lalele pe brațul drept și se muté de pe un picior pe altul. Față din clasa a șasea trecu În rînd și altcineva a Început sé vorbeascé. Dar n-a vorbit mult și numai s-a aplecat În microfon și microfonul i l-a dat directorului. Atunci s-a auzit un clopoțel și dintr-un capét au apérut un béiat cu cravaté din clasa a zecea care ducea de mîné o faté micé din clasa a-ntîia. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
angajații sunt supuși unor sancțiuni dacă nu dețin un control intern adecvat și înregistrări contabile corecte. Capitolul 4. Comitetele de audit 331 331 Legea a contribuit în mod evident la conștientizarea membrilor Consiliului de administrație ai companiilor care s-au aplecat mai mult asupra unui control intern eficace și a comitetului de audit în supravegherea controlului intern. Comitetul de audit ar trebui să înțeleagă efectele care pot să apară ca urmare a unor schimbări majore în organizație, mai ales prin disponibilizări
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
Nina Cassian și Moni Crohmălniceanu contra Stancu; Baconsky contra Jebeleanu și Deșliu. "Scriitorii învrăjbiți" (sintagma lui Perpessicius) erau mai ușor de dirijat. Critica militanto-angajată îi "direcționa" mai lesne. Pluripartidism a fost în România comunistă, dar în Uniunea Scriitorilor. Soluții? se apleacă reportera spre mine. Soluția Vasile Voiculescu. Ministerul Culturii organizat cu grija cu care organizezi Ministerul Apărării: cum înzestrezi armata, așa trebuie să înzestrezi cultural populația. Ce înseamnă a neglija cartea decît a aluneca în ne-civilizație? Întind și eu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iubire, fată mică, nu-i totul frumos. Fii pregătită pentru mizerii. Mizeriile iubirii." Deschid geamul și uimitorul miros de cimbru miroase, cumva, a gaz de lampă urcă pînă-n mansardă. O lună subțire-n obraz (fără obraz) mă obligă să mă aplec peste pervaz, s-o văd. NE NAGHIBAITISI V NARUJU, cum scria în patru limbi și-n rusește sub ferestrele trenurilor. De pe undeva din vecini, cîntecul lui Demis Roussos despre inutilul "paradis pentru doi". Mai tare se aud tomnițele (cum li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să mă strecor în sală, în pantofi cu tălpi de microporos, între acordurile lui. Clocotea de enervare, se congestiona, urla la mine cînd întîrziam. După un recital impresionant, o fană a muzicii lui (mă tot nimeream lîngă ea) s-a aplecat spre mine: "E tata?" "E bărbatul meu". "Ce fericită poți fi!" Depindeam de mîngîierea lui aspră: "N-o să-ți las amintiri calme, dulci, molcome". Voia să-mi fie zeul. Nu omul. Și, mereu: "e greșealataegreșealataegreșealata!". Așa-i, Iordan. Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un roman despre iubirea Mihai-Veronica: "Îl adzudec eu". Dacă Violeta n-ar fi avut cap, ca statuia Victoriei din Samotrace, nici nu s-ar fi remarcat, atît de scurtă era (mult sub limitele decenței) rochița ei dulce și neagră. Se apleca din talie; mereu "uita" să se aplece din genunchi. "Constantin Barcaroiu. Cine se ocupă de mî-Barcaroiu? Pseudonim Barcostan". Îl iau eu", a cedat Franga, frecîndu-și ochii obosiți de lectură. Bancherul poet și dramaturg, Aristide Blank, i-a revenit tot lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eu". Dacă Violeta n-ar fi avut cap, ca statuia Victoriei din Samotrace, nici nu s-ar fi remarcat, atît de scurtă era (mult sub limitele decenței) rochița ei dulce și neagră. Se apleca din talie; mereu "uita" să se aplece din genunchi. "Constantin Barcaroiu. Cine se ocupă de mî-Barcaroiu? Pseudonim Barcostan". Îl iau eu", a cedat Franga, frecîndu-și ochii obosiți de lectură. Bancherul poet și dramaturg, Aristide Blank, i-a revenit tot lui. "Lucrezzia Karnabatt, zisă și mî-Calina, și mî-Donna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum ar fi dat la ferestrău. Aș fi vrut s-o liniștesc cumva. Se rujase prea apăsat: fructă vopsită de vitrină, nedorită de cel pentru care se copsese, se înroșise. Nu s-a îndurat să urce la volan. S-a aplecat spre iarba uscată de lîngă gardul înalt și a încercat să strîngă în buchețel cîțiva năsturei prea scurți. Stuchitul mîței, așa-i zicea floricelei ăleia, incredibil de rezistentă la ger, bunica Leonora. Șichy te iubește, Russ. Să nu-mi spurci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ascendența dintr-o familie foarte onorabilă de centauri, cu toții înzestrați cu darul divinației și cu cunoștințe de herbologie și homeopatie. Torsul de cal îi lipsea cu desăvârșire, doar că avea coadă, păr stufos pe piept și călcâiele despărțite în copite. Apleca din cap ritmic în timp ce vorbea, ca și cum ar fi scuturat un căpăstru. Povestea mereu același lucru, de fiecare dată manifestând o vădită indignare pentru un văr de-al său ce le-a făcut neamul de râs. Se pare că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de iubirea pervertită a Aspidei, cu chip alunecos de femeie fatală. Ea intră în tine și te chinuiește până la epuizare, dacă nu e exorcizată la timp. Dar tu nu pari a fi fost atins de înger, deși îngerul s-a aplecat deasupra ta și te-a mângâiat cu aripa lui neputincioasă. Ai refuzat protecția îngerului. Dacă ai fost tu primul care ai privit intens în ochii Vasiliscului, nu vei muri, dar îți vei vedea imaginea deformată, ultragiată a sinelui în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
podea, pe birou și rezolvați apoi corespondența asta, după cum vă duce capul. Vedeți la ce puteți răspunde, ce nu, lăsați de-o parte, să mă uit eu din nou pe ele, când mă voi simți mai bine. Așa cum se mișcau, aplecate față în față, în jurul mormanului de plicuri, păreau separate de o oglindă în care se reflectau reciproc. Ce ciudat! își spuse. Ele sunt două, dar par în fapt una singură, în timp ce eu sunt unul, ce mă sparg sau mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
șase ochi și trei coarne direct în decolteul lor generos. Tot timpul interogatoriului, vor sta cu ochii pironiți în decolteuri. Din când în când, se ridică toți trei pe vârfuri să se poată uita cât mai de sus. Atunci își apleacă progresiv capetele, pe măsură ce coarnele aliniate coboară tot mai mult în decolteu.) Judecătorul: Domnul Philip, mi se pare că așa vă numiți, adevărat? Recunoașteți că sunteți cu toții soții doamnei Dora, aici de față, în egală măsură și de bună seamă? Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să se consoleze cu polenul fad și trecut al florii mortificate sau să se expună sacrificiului suprem, în caz că fata se sperie, se apără și atunci va trebui să-și înfigă acul?! (Mai bâzâie o vreme și tocmai când fata își apleacă capul și respiră adânc în floare, se așază voluptos pe umărul ei. Ea se sperie, se pocnește cu mâna liberă peste umăr și țipă. Se aude un răcnet ascuțit strident și în același timp nevralgic. Lumina pălește pentru îndepărtarea albinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ci pentru că e cea mai înțeleaptă. Ea integrează ritmul vieții și-l impune cu naturalețe. Creionul descrie cercuri subtile, deplasându-și câte puțin centrul. Cu fiecare rotație se dă peste cap, aterizând, pe cele două vârfuri, pe rând. Floarea-Soarelui își apleacă grațios capul, iar inorogul își înclină cornul și-l înfige în nisip ca pe un compas. Careul se deplasa în spațiu, aleator și legănat ca marea, păstrându-se, însă, în definiția sa geometrică. Creștea sau se micșora după cum vârfurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ascuțită, dezumflată pe-o parte, respiră ca o bășică spartă; copilul adormit și ploaia invită la somn. Întunericul răzbate prin toate orificiile feței; îl expir lent, ca pe un fum, gura și nările se umplu de gustul ploii, pleoapele se apleacă ușor, înlăuntrul lor. O lumină albă, de zori, dislocă întunericul și mă umple pe dinăuntru. Copilul meu doarme... dorm și eu. Bunica mea țestoasa Mă trezesc brusc în poziția în care m-am culcat: pe o parte, poziție fetală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
umbrela udă sub scaun într-un gest mecanic, stupid, nesăbuit, ea care n-o lăsa niciodată din mână. Deodată, se scoală să coboare, îl îmbrățișează pe prieten de câteva ori afectuos, schimbă telefoane, își iau din nou rămas-bun, apoi se apleacă încet și trage umbrela de sub scaun. O poartă oblic, cu vârful în jos și se sprijină în ea cu fiecare pas, în timp ce se îndreaptă spre ușa autobuzului. În alte variante, tocmai când ea se scula nepăsătoare să plece, amicul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
O poartă oblic, cu vârful în jos și se sprijină în ea cu fiecare pas, în timp ce se îndreaptă spre ușa autobuzului. În alte variante, tocmai când ea se scula nepăsătoare să plece, amicul ei o atenționa în privința umbrelei, câteodată se apleca chiar el și o scotea de sub scaun, o întreba dacă îi aparține. Aproape în fiecare vis ea se vedea mereu înaintând spre ușă, cu umbrela udă în mână, pe culoarul autobuzului. De fiecare dată percepea aproape organic cum cădeau picăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
senzual renii pe grumaji și i-a desfăcut din hamuri. S-au pierdut rapid în înălțimile înnegurate ale parcului. Moș Crăciun, foarte vioi de altfel, avea o barbă artificioasă deosebit de lungă pe care călca, în care se împiedica de câte ori se apleca să ridice un cadou. Dintr-o dată, hainele lui strident de roșii au început să se crape la spate și două aripi uriașe și albe și-au făcut loc, crescând către exterior. Și-au crescut atât de mari, că obturau toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fața curată, spre cer. Levitam ni se părea că levităm sau noi ne vedeam organele interne frumos colorate ca în planșele de anatomie, cerul întreg era un ecran pe care puteam vedea oriunde am fi privit, rudele noastre moarte demult. Aplecați, fie la săpat într-un pământ imaginar, fie atârnând rufe imaginare pe o sârmă invizibilă, ceea ce însemna că rămăseseră obiceiurile, iar ideea de acțiune transla spre rezultatul ei, iar cel ce prășise răsadul acum culegea imaginarul fruct sau prezumția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plătica își așteptau genocidul din plictiseală. Plevușca murea de infantilism. Miresele morunilor își depuneau icrele pe vuietul melodios al curenților calzi izvorați din chitara lui Andrés Segovia. Mi-am lăsat trupul acasă și am mers pe străzi. Era o Lună aplecată spre meditație. Noaptea se plimba odată cu mine și liniștea adăpostită sub aripile păsărilor adormite îmi picura pe față. Pescari înecați își atârnau hainele ude pe umerii gândurilor care părăseau Planeta. Se furișau goi pe lângă ziduri și apoi dispăreau. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase care despică aerul, gâturi încordate, urechi aplecate cu gura spre zare, în urma lor căruța cu trupurile ciopârțite ale copacilor în care zace ideea de flacără și în spatele atelajului spectrul calului mirat că aleargă după un șir de spectre de cai și căruțe, cu spectre de oameni, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]