3,161 matches
-
același efort concentrat auditiv pe scena invizibilă slăbește dramatic puterile eroului, ne aflăm în plin scenariu de groază (un frison ne avertizează de precaritatea graniței între ele). Pe o scară a simțurilor iritate, desigur că percepțiile lui Leiba Zibal ating apogeul: "Ceea ce se petrecea în acel creier ieșea din sfera gîndirii umane: viața se ridicase la o treaptă de exaltare din care toate se vedeau și se auzeau, se pipăiau enorme, de proporții haotice." Nu însă "enorme" sînt și temerile asediaților
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
care se vede, dintr-o dată, purtătorul misivei Odettei către celălat amant.) Comentariul Juliei Kristeva relevă nevoia lui Swann de a interpreta fără încetare "absențele, ieșirile și minciunile Odettei" și consideră că speculațiile personajului, "animate de scrisoarea iubitei sale pentru Forcheville, apogeu al minciunii, sfîrșesc prin a înscrie în iubire atracția colecționarului pentru rivali și dezgustul său pasional pentru o Odette prostituată."(6) "Dezgustul pasional" pentru partenerul care trădează poate fi citit, dincolo de natura pervertită a pasiunii nu pe deplin conștientizată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
stăpânesc ipocrizia, felonia, imoralitatea, favoritismul, o ambiție care ia forme agresive. Aceasta este panorama în care ne introduce comedia lui Caragiale, ajuns la deplina maturitate a viziunii sale sociale și a măiestriei dramatice. Realizarea artistică a Scrisorii pierdute constituie un apogeu al dramaturigiei românești care nu a fost încă depășit. Personajele piesei sunt mânuite pe parcursul desfășurării acțiunii cu o siguranță perfectă. Liniile acțiunilor principale și secundare se detașează cu ușurință în labirintul complicațiilor dramatice, în ciuda digresiunilor și intercalărilor cu care se
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
arată neascultătoare, lăsând soțului libertatea de a defini „vinovăția“; în al doilea rând dorește, făcând apel la milă, să îmblânzeas că agresivitatea masculină. În Occident, violența conjugală a cunoscut un drum aparte, cel puțin în plan teoretic. Dacă ea atinge apogeul în secolul al XIII-lea prin recomandări asemănătoare cu cele din mediul ortodox, prezente într-o serie de vechi cutume, și prin activarea, la nivel co mu ni tar, a unor ritualuri (charivari) menite să sancționeze bărbatul care nu este
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în perioada preadolescenței. II.3.1 Personalitatea elevului În ceea ce privește tulburările comportamentale, ele ating acum, ca frecvență, puncte de maxim. Conform statisticilor americane, spre exemplu, pentru copiii cu vârste cuprinse între 9 și 15 ani se atinge, comparativ cu alte etape, apogeul solicitărilor. Mai precis, în această perioadă există două puncte de maxim privind aceste solicitări, unul între 9 și 10 ani, altul între 14 și 15 ani. Acum, tulburările de comportament sunt de două ori mai numeroase în rândul băieților. Între
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
-i antreneze pe elevi într-un proces de coparticipare la stabilirea normelor orei, clasei, activităților comune din timpul liber. Oricum, impunerea unor norme exterioare lor nu mai are șansă de izbândă. Dorința de conformare la normele vârstei atinge acum un apogeu. Este ”paradoxul” pe care îl găzduiește această etapă, dat fiind și gradul ridicat al nonconformării față de adult. Conformismul la normele grupului îmbracă forme diverse de la îmbrăcăminte și până la jargonul verbal sau gestual. Această caracteristică îi poate face pe preadolescenți extrem de
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
alogamă (entomofilă); polenizarea se realizează în special cu ajutorul insectelor care sunt foarte mult atrase în special de mirosul plăcut al florilor. Florile acestei specii degajă un miros deosebit de plăcut, mult mai pronunțat în timpul serii și al nopții, ajungând la apogeu în timpul dimineții. Această caracteristică dă un plus de valoare speciei, recomandând-o și ca plantă ornamentală și decorativă. Fructul este o melonidă de formă eliptică, puțin bombată la mijloc cu ambele capete ușor ascuțite. Culoarea fructului imatur până la maturitatea fiziologică
MOMORDICA CHARANTIA Castravetele amar by Costel Vînătoru () [Corola-publishinghouse/Science/1709_a_92282]
-
marilor clasici la dezvoltarea limbii și literaturii române „Epoca ce urmează, a lui Eminescu, Caragiale și ceilalți, duce cultul formei până la exagerare... G. Ibrăileanu În evoluția sa, literatura română a cunoscut o serie de etape fundamentale, începând cu literatura populară, apogeul acestei dezvoltări fiind marcat de epoca marilor clasici, când pe scena vieții culturale apar numeroase personalități, precum: Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Ion Creangă. Multiplele prefaceri politice și social-economice marcate de Unirea Principatelor de la 1859 vor
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
originală", pentru prima oară zugrăvită de cineva. Opera lui Creangă permite, după N. Iorga, periodizarea în două etape creatoare, descriind o evoluție în felul de a contura psihologii, din gesturi și vorbe cu tâlc. Amintirile produc un reviriment și un apogeu remarcabil, "plin de expresii locale, dar de o perfectă sinceritate nemeșteșugită, de un pitoresc spontaneu", dublată de "o rară autenticitate țerănească", ceea ce alcătuiește "o largă frescă rurală". În câteva pagini, Iorga fixează locul lui Creangă în "biruința" Junimii, deși nu
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
războiul civil fără sprijin sovietic acordat combatanților, apoi un sprijin răsunător acordat combatanților înfrînți și împrăștiați), este urmarea strategiei anti-Tito34. Franța, Italia, Grecia: trei cazuri diferite, cărora partidele le determină în mică măsură destinul. Toate cele trei partide ating atunci apogeul lor, aureolate de victoriile Armatei Roșii, respectate pentru martiriul lor, puternice prin fronturile ce le asigură simpatizanți, admirate pentru faptele vitejești ale partizanilor lor. Cu mulți aderenți și conștiente de forța morală ce le-o conferă rezistența, toate își pun
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
că linia urmată este cea bună și continuă impunerea partidului și a imaginii sale în societatea franceză. PCF-ul are ca prioritate alternanța democratică, deschiderea față de creștini, garantarea libertăților și a pluripartitismului, socialismul în culorile Franței. Alegerile din 1974 marchează apogeul uniunii stîngii. La alegerile prezidențiale din 19 martie 1974, François Mitterrand se află la un pas de victorie cu 49,33% dintre sufragii. În mod paradoxal, PCF-ul se găsește prins într-o contradicție din care nu va mai reuși
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
electorale ușurează inovația strategică și teoretică. După victoria de la referendumul din 1974, PCI urcă la alegerile administrative din 1975 de la 27,9% la 33,4% și participă la gestionarea marilor orașe ca Roma, Napoli, Florența, Torino. În 1976, PCI atinge apogeul la alegerile legislative cu un scor de 34,4%. El urmează de aproape democrația-creștină și susține din exterior guvernul democrat-creștin al lui Giulio Andreotti. Acesta trebuie să facă față unei impresionante creșteri a șomajului, a crizei economice și a terorismului
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
creînd, în timp, multe probleme și ranchiune. Pentru moment, PCE joacă rolul de opozant constructiv și moderat în politica centristă a lui Suarez. Această politică îl face să depășească pragul de 10% la alegerile legislative din 1979. Acesta va fi apogeul său. Reiese că ieșirea din clandestinitate a celor trei partide comuniste din sudul Europei întărește comunismul occidental. Pe parcursul cîtorva ani, celor două partide comuniste principale, PCF și PCI, li se alătură alte trei forțe deloc neglijabile, PCP, PCE și KKE
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
navighează, o perioadă, la întîmplare. Agravarea situației economice și lipsa de perspectivă conduc la o repliere a partidului. Unii vorbesc de sindicalizarea PCI-ului. Acesta se angajează clar în luptele clasei muncitoare italiene. Cea referitoare la salarii, în 1985, reprezintă apogeul acestei politici. Partidul încearcă să dovedească interlocutorilor săi că nu se poate guverna în Italia fără sau împotriva PCI-ului. Semnele crizei se înmulțesc: efectivele scad și, cu ocazia alegerilor locale, PCI pierde controlul regiunilor și municipalităților, pe care le
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
reprezintă - în contextul extrem de bogatei literaturi consacrate diplomației titulesciene - o contribuție relevantă la aprofundarea temei abordate. Avem, mai cu seamă în vedere, eforturile desfășurate de ilustrul diplomat în cadrul Ligii Națiunilor considerată, cu justificare, în multe privințe, ca atestând perioada de apogeu a activității sale. Fapt remarcabil, D-l Marius Hriscu, preocupat de temeinicia și profunzimea investigațiilor întreprinse, a preferat să selecteze trei momente, evident cele mai semnificative, legate de rolul și locul lui N. Titulescu la Geneva. În chip natural, după ce
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
văzută de acesta ca “o stare de spirit”, pronunțându-se pentru respectarea suveranității, egalității în drepturi a tuturor statelor, pentru “spiritualizarea frontierelor”. Titulescu a prevestit declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, cu urmările sale catastrofale pentru umanitate. Perioada de apogeu a carierei diplomatice a lui Nicolae Titulescu este reprezentată de activitatea sa în cadrul Ligii Națiunilor, văzută de acesta ca o apărătoare a tuturor principiilor susținute de marele politician român. În egală măsură, Titulescu vedea în Liga Națiunilor, o “tribună” de la
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
în 1930 și 1931, președinte al Adunării Generale a Ligii Națiunilor, fapt unic în istoria forului genevez. În această calitate, Titulescu a avut de soluționat probleme grave reieșite din faptul că, în anii respectivi criza economică mondială tindea să atingă apogeul. La 10 septembrie 1930 în calitate de președinte al celei de-a XI-a sesiuni ordinare a Adunării Ligii Națiunilor, cel care “era de o spontaneitate și un dinamism aproape frenetic”, în discursul de deschidere spunea: “Cea de-a X-a Adunare
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
superstiția. Ahtiate ambele după puterea nelimitată, aceste două forme de dominație perversă nu întîrzie să intre în conflict, ceea ce le obligă din ce în ce mai mult să accepte compromisuri în ceea ce privește sensul profund al instituțiilor lor. Rivalitatea lor, care zdruncină temeliile vieții sociale, distrugîndu-i apogeul (viziunea culturală), împrăștie dezorientare, face să renască spaima; aceasta nu poate totuși deveni altceva decît stimulul unor noi eforturi de orientare. Epoca animistă va evolua spre viziunea mitică. La rîndul ei, aceasta va suferi de aceeași involuție. Tirania și superstiția
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
semnificația morală, ei i se suprapune o semnificație complementară și inversă, cea a pedepsirii pămîntului de către spiritul ofensat de imoralitatea răspîndită pe pămînt. Acesta este purificat, fiii pămîntului fiind pedepsiți prin intermediul potopului. Deschiderea spirituală a acestei simbolizări străvechi sezoniere atinge apogeul în imaginea unei mame-fecioare (comprimare a imaginilor simbolice ale "pămîntului-mamă" și "pămîntului-dorință"). Imaginea adaugă caracterului fertilității vegetale prin intermediul simbolismului "roadelor pămîntești: mijlocul de satisfacere adorinței naturale" -caracterul moral al purității inocente pusă exaltării dorințelor. Fecundat de soarele devenit spirit-tată, pămîntul-mamă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a doua faze,care se referă la conflictele funcționării motivante intime, esle trăsătura cea mai caracteristică a simbolismului. Acest lucru justifică grija de a sublinia pe scurt faptul istoric al transformării alegoriei agrare în simbolism etic. Divinitățile solare, centru și apogeu al miturilor păgîne, simbolizează într-o primă fază așa cum am afirmat deja binefacerile reale și sezoniere ale soarelui: fecundarea pămîntului; ele simbolizează într-o a doua fază, care pregătește monoteismul, binefacerile cotidiene ale soarelui iluminant devenit simbol al spiritului iluminant
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
EXPRESIE. Credința mitică evoluează într-o nouă formulare simbolică a adevărului misterios imanent existenței. Ea evoluează spre credința într-un Dumnezeu unic, numit în Vechiul Testament "CEL VEȘNIC", DEOARECE ESTE SIMBOLUL ADEVĂRULUI ETIC ETERN IMANENT FUNCȚIONĂRII PSIHICULUI. Pentru a pregăti apropierea apogeului evoluției mitice, se impune să rememorăm pe scurt etapele care au dus la punctul culminant al simbolizării. În cadrul celor două faze ale politeismului, trebuie sa distingem clar cele trei epoci ale istoriei simbolului "divinității": animismul, politeismul și monoteismul. Ființa gînditoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu s-ar fi putut exercita decît colateral, căci mitul alianței datează din epoca lui Abraham. Fapt este că numai evreii au creat un veritabil mit monoteist, fixat deja pe vremea lui Moise și transformat în sistem teologic în perioada apogeului puterii regatului lui Israel (deși relativ slab și amenințat tot timpul de marile puteri de atunci: egiptenii, asirienii, babilonienii), în metropole se adună bogății, ceea ce duce la înmulțirea tentațiilor plăcerilor banalizante, dar își face apariția un nou flagel: conflictele războinice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în amănunt prin ce formulări înlocuiește psihologia motivelor simbolizarea cu ajutorul căreia exprimă miturile motivația etică indisolubil legată de imaginile metafizice sub cele trei ipostaze ale lor: Dumnezeu, Suflet și Libertate. 1. Analiza simbolului "Dumnezeului unic" 1) UNICITATEA Simbolizarea mitică atinge apogeul în simbolul "Dumnezeului unic". Dat fiind că monoteismul este o formă evoluată a politeismului, toate analizele anterioare referitoare la relația dintre om și divinitate sau divinități rămîn valabile și pentru raportul dintre Dumnezeul unic și om. Conform mitului biblic, Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ÎN APARIȚIA SUFLETULUI, PENETRAREA PSIHICULUI DE CĂTRE ESENȚĂ: ÎNCARNAREA CUVÎNTULUI (ELANUL EVOLUTIV). La nivelul cel mai înalt al încarnării spiritului supraconștient își atinge deliberarea obiectivul, eliberarea: libertatea perfectă, nu în sens absolut, ci în sensul perfecționării: al realizării. Trebuie să cunoaștem apogeul eliberării pentru a înțelege că este vorba despre un fenomen firesc legat la nivelul deliberării intime, de toate celelalte știri sufletești, de toate gradele de intensitate ale eliberării și de toate gradele perversiunii. De la sfințenie la "moartea elanului", de la sănătatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și că singura cale a acestora de a se elibera de ea în măsura posibilităților este combaterea ei în propriul lor for interior. Orice om are libertatea de a o respinge. Dar însăși libertatea aceasta este determinată, vanitos motivată, căci apogeul vanității ar fi să te consideri liber de orice motivație falsă. Dubla greșeală (teoretică și practică) în privința libertății se datorează ea însăși motivului subconștient cel mai profund ascuns: vanitatea și angoasa ei în fata adevărului. NUMAI DATORITĂ FAPTULUI CĂ LIBERTATEA
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]