3,429 matches
-
că demersul teologic și chiar viața de credință presupun în toate timpurile interpretarea, personală sau comunitară, a revelației. A crede și a interpreta așadar, a produce noutate în raport cu discursul dogmatic constituit sînt inseparabile. încă de la începuturile creștinismului, chiar din epoca apostolică, elanul interpretării locuiește în orice om sau comunitate care își asumă credința. Pe deasupra, Claude Geffré vorbește despre noutatea teologică pe care o poate suscita întîlnirea specifică epocii noastre între religii, pe de o parte, între teologie și filozofia sau studiile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
-i zicem indiferentă din punct de vedere creștin, este expresia libertății haotizate de păcat. O cultură creștină e posibilă când această libertate haotică se lasă de bunăvoie cristalizată de puterea harului dumnezeiesc. Dacă numeroase sunt aptitudinile noastre naturale, după doctrina apostolică, nenumărate sunt darurile harului, care le corespund și le pot îndruma. Modul acestui acord dintre libertate și har este acela de a face tot ce facem în numele lui Iisus Hristos. Iar în numele lui nu poți face decât ceea ce e „spre
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Ioan. Și dacă mai amintim câteva forme de expresie din Epistolele lui Pavel. influențate de stoicismul popular din Tarsul său natal, iată la ce se reduce legătura Noului Testament cu civilizația antică. Împrumuturile de clemente antice sunt ulterioare perioadei apostolice. Ele se ivesc după ce noua concepție despre Dumnezeu, despre lume și destinul omului era puternic conturată în spirite. Încât împrumuturile nu constituiau nici o primejdie de a o desfigura. Cum se explică deci aceste împrumuturi ? Am putea zice că e o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
putere atât de covârșitoare și de imperioasă încât subiectul care o suferă devine brusc din Saul prigonitorul, Pavel apostolul. După această definiție foarte largă, fie că e vorba de o convertire, fie. că e vorba de o chemare profetică sau apostolică, fie că e vorba de înrâurirea unui scriitor sacru sau de o viziune mistică, inspirația are neapărat un caracter dualist: e Dumnezeu care o provoacă și omul care o primește. Să vedem acum o definiție a inspirației artistice. Henri Delacroix
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
biserica Sfântul Mihail. Márton Áron condusese un timp, ca vicar episcopal, înainte de re-anexare, și dioceza Satu Mare (rămasă fără preot prin plecarea, în 1939, a lui Fiedler István). În 1942 l-au înregistat aici pe Scheffer János. Pe post de guvernator apostolic, el conducea și dioceza Oradea. În Transilvania de Nord au funcționat 204 școli elementare romano-catolice, în cele mai multe dintre ele predând-se în mai multe limbi: cu excepția câtorva de limbă germană, a uneia de limbă română și a uneia de limbă
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
o nouă imagine despre univers. Originea acesteia este filosofia greacă ce se inserează printre concepțiile teologice specifice creștinismului. Preluând tradiția iudaică s-a construit următoarea ierarhie a existenței: în primul rând Dumnezeu Tatăl care este creatorul universului, iar prin tradiția apostolică la acestea se mai adaugă Sfântului Duh și Fiul (Logos) ca fiind consubstanțiali cu Tatăl și parte integrantă a Dumnezeirii. Dar dincolo de cele două forme ale existenței, Dumnezeu ca formă supremă a existenței și omul ca gânditor, există existențiale intermediare
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în Cornel Damian, Ilie Pârvu (coord.), Momente ale genezei și evoluției filosofiei științei, Editura Academiei, București 1981. Banu, Ion, (coord.), Filosofia greacă până la Platon, vol. II, Partea a 2-a, Editura Ștințifică și Enciclopedică, București, 1984. Baus, Karl, From the Apostolic Community to Constantine, Burn & Oates, Londra, 1980. Benan, Bryan, The Real Francis Bacon, Centaur Press, Londra, 1960. Bohm, David, Plenitudinea lumii și ordinea ei, Editura Humanitas, București, 1995. Boia, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, Editura Humanitas, București, 2000. Bonardel
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Ltd., Londra, p. 30. 2 Averil Cameron, Bryan Ward-Perkins, Michael Whitby (eds.), The Cambridge Ancient History, volume XIV, Cambridge University Press, 2008, p. 27. 3 Hubert Huedin, John Dolan (eds.), History of the Curch, vol. I, Karl Baus, From the Apostolic Community to Constantine, Burn & Oates, Londra, 1980, pp. 396-426. 4 Edgar Sanderson, History of England and the British Empire, Frederick Waine & Co, Londra, 1893, p. 248. 5 Vladimir Rosulescu, Războiul de 100 de ani, Editura Scorilo, Craiova, 1999, pp. 75-76
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
dintre funcția de membru regent și calitatea de Patriarh este serios argumentată de Nae Ionescu, prin recursul la canoanele Bisericii care interzic în asemenea cazuri orice responsabilitate lumească. Filosoful român citează ca probe, în acest sens, din Enchiridion, Canonul 6 apostolic, Canonul 81 apostolic și Canonul 11 al Sinodului local de la Constantinopol din 861 care stipulează consecința scoaterii din cler pentru această abatere flagrantă 3. Articolele filosofului au dat naștere unei polemici acerbe. Remarcând absența argumentelor de jure din aceste replici
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
membru regent și calitatea de Patriarh este serios argumentată de Nae Ionescu, prin recursul la canoanele Bisericii care interzic în asemenea cazuri orice responsabilitate lumească. Filosoful român citează ca probe, în acest sens, din Enchiridion, Canonul 6 apostolic, Canonul 81 apostolic și Canonul 11 al Sinodului local de la Constantinopol din 861 care stipulează consecința scoaterii din cler pentru această abatere flagrantă 3. Articolele filosofului au dat naștere unei polemici acerbe. Remarcând absența argumentelor de jure din aceste replici, Nae Ionescu se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ecleziastice nu este numai o operație lumească, ci ea include și un element de natură mistică. Suspendarea din funcție cu voia însăși a celui suspendat este, din punct de vedere canonic, o aberație, condamnată în chip expres de Canonul 27 apostolic (cf. Pidalion, p. 21) și contravenind indicațiilor Sfântului Apostol Pavel care spune: "Și întru aceea ce te-ai chemat întru aceea și rămâi" (1. Corint. 7, 20, 24)9. Nae Ionescu lămurește confuzia creată de Alexandru Georgescu, specialist în drept
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Simedrea, dovedind că Biserica interzice asumarea oricăror atribuții de ordin politic de către clerici 12. Filosoful român subliniază distincția netă care există între puterea spirituală și puterea politică, distincție care este esențială în Ortodoxie. În acest sens, se invocă Canonul 83 Apostolic, precum și comentariul Pidalionului la acest canon 13. Se poate observa încercarea de a instaura în Biserica Ortodoxă Română teorii cezaro-papiste, într-o perioadă (1927) în care Roma se detașa de asemenea idei, reînviind teoria puterii indirecte 14. Termenul de putere
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
tradiție a faptelor care să susțină ideea unui patriarh-regent. Chiar dacă a existat exemplul împăratului Heraclius când un patriarh poartă război, ceea ce este o monstruozitate condamnată expressis verbis de Canonul 7 al Sinodului al IV-lea Ecumenic și de Canonul 83 Apostolic -, acesta nu poate constitui o probă, întrucât este o încălcare frauduloasă a legii. Deși o asemenea faptă nu a fost pedepsită la vremea sa, ea nu poate constitui un argument sau un precedent pentru ideea unui patriarh-regent. Prin urmare, teza
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sub raport teoretic, a unei gândiri în limitele Ortodoxiei, era de strictă actualitate. Dacă Biserica Catolică stabilise ca prag normativ tomismul, Biserica Ortodoxă nu fixase un asemenea prag, nu dintr-o lipsă a conștientizării raportului indestructibil dintre Ecclesia și Tradiția apostolică, ci mai degrabă dintr-o mefiență în forța Tradiției ortodoxe. Emblematică este mentalitatea laică a oamenilor Bisericii care lucrează în presă și care sunt lipsiți de preocupări spirituale în această activitate. Un scurt tablou al presei religioase ar putea fi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
care a făcut din toată această stare de lucruri o problemă de ambiție personală 22. Filosoful român încheie această campanie de lămurire prin aducerea ca argumente, în detrimentul sărbătoririi de două ori în același an a Paștilor, a Didaskaliei, a Așezămintelor apostolice sau a Patrologiei graeca, tom XX, a lui Migne (De vita Constantini)23. Deși nu este ceva nou în istoria Bisericii, este important de remarcat faptul că ziarul "Cuvântul" și, în special, Nae Ionescu și elevii săi se bucură de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și împăratul constituiau autoritatea ierarhică, în timp ce monahii și laicatul reprezentau autoritatea harismatică. În istoria creștinismului s-au întâmplat numeroase cazuri în care monahii (de la Părinții Pustiei până la călugării din Bizanț și, ulterior, la isihaști și stareți), deși neconfirmați ca succesori apostolici, să se dovedească nu numai îndrituiți să vorbească de cele sfinte, ci și să aibă, în calitate de protectori ai dogmelor și canoanelor, o autoritate mai mare decât cea ierarhică. Existența autorității harismatice, dincolo de contestările venite din partea autorității ierarhice, a trebuit în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Autocefale Române este Î. P. S. Sa Patriarhul Miron Cristea. Prin urmare, Patriarhul devine capul Bisericii Ortodoxe Române. Pornind de la simbolul de credință, potrivit căruia mărturisim "Și într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică... și nu " Într-una sfântă, catolică și apostolică Biserică" ("in unam sanctam, apostolicam...), capul Bisericii Ortodoxe Române este Sfântul Sinod. Erezia care figura în proiectul de regulament al Patriarhiei este condamnată în pravoslavie drept cezaro-papism18. Relațiile Bisericii cu statul 19 au constituit obiectul unor precizări semnificative din partea elitei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
accede la Dumnezeu prin "evlavie și cucernicie (rugăciune, post, umilință și fapte bune), săvârșite în Biserică, adică în comunitatea viilor și morților mărturisitori ai aceleiași credințe, la fel rugători, săvârșind aceeași jertfă și ascultând de aceeași autoritate, pe temeiul tradiției apostolice necurmate, universale și neschimbate, care a dat Scripturile și care le garantează și unitatea de înțeles"18. Filosoful român ajunge astfel la ultima deosebire fundamentală între Luther și catolici, deosebire care implică spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Pentru Luther, rânduiala
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
necurmate, universale și neschimbate, care a dat Scripturile și care le garantează și unitatea de înțeles"18. Filosoful român ajunge astfel la ultima deosebire fundamentală între Luther și catolici, deosebire care implică spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Pentru Luther, rânduiala apostolică a Bisericii și Papa reprezintă "uzurpări și deformări ale duhului creștin originar", adevărate derogări de la textul scripturistic, identificând, în mod fraudulos, ordinea interioară a Împărăției lui Dumnezeu cu cea terestră a Împărăției Mamonei. Ecclesia lui Luther este presbiteriană, "adică supusă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cu cea terestră a Împărăției Mamonei. Ecclesia lui Luther este presbiteriană, "adică supusă autorității pur spirituale a obștei conduse de bătrâni păstori de suflete, încercați în credință, dar fără altă vocație specială". Doctrina catolică cu privire la relația dintre papalitate și succesiunea apostolică este una extrem de clară pentru tradiția apuseană replica îndreptățită a tradiției răsăritene nu a întârziat să apară. Papa, urmașul lui Petru, primul dintre apostoli, este considerat vicarul lui Hristos pe pământ, capul văzut al Bisericii acestuia; el este infailibil în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
autonomă. De unde ar rezulta că patriarhul-regent este o imposibilitate: el fiind o dată, ca deținător al prerogativelor regale, deasupra autorității ministeriale, iar a doua oară, ca arhiepiscop, mitropolit și patriarh, sub această autoritate". 3 Ibidem, p. 120. După Enchiridion, Canonul 6 Apostolic spune: "Episcopul (...) să nu ieie asupră-și lucruri lumești; IAR DE NU SĂ LE DEPUNĂ"; Canonul 81 Apostolic: "Am zis că nu se cuvine episcopului sau prezbiterului să se deie pre sine în ocârmuiri publice; ci să se îndeletnicească în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
autorității ministeriale, iar a doua oară, ca arhiepiscop, mitropolit și patriarh, sub această autoritate". 3 Ibidem, p. 120. După Enchiridion, Canonul 6 Apostolic spune: "Episcopul (...) să nu ieie asupră-și lucruri lumești; IAR DE NU SĂ LE DEPUNĂ"; Canonul 81 Apostolic: "Am zis că nu se cuvine episcopului sau prezbiterului să se deie pre sine în ocârmuiri publice; ci să se îndeletnicească în lucrurile bisericești. Deci, ORI SĂ SE SUPUNĂ a face aceasta, ORI SĂ SE DEPUNĂ; căci nimeni nu poate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
noștri problemele numai sub aspectul logic; și anume: canoane ale căror dispariții sau modificare nu ating esența însăși a Bisericii noastre, și canoane a căror schimbare angajează această esență intimă. În această perspectivă însă, trebuie recunoscut că, în adevăr, Canoanele apostolice 6, 81 și 83 sunt pentru Ortodoxia noastră constitutive. O călcare sau modificare a lor înseamnă pur și simplu trecerea noastră, juridicește, în leagănul Romei. E cineva care să ia asupră-și răspunderea unor astfel de perspective? Prin urmare, mai
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
român și canoanele. Al doilea răspuns P. S. Tit Simedrea Târgovișteanul, în "Cuvântul", an III, nr. 852, 1 septembrie 1927, pp. 1-2, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 135. Nae Ionescu aduce în discuție, ca probe incontestabile, Canonul 6 Apostolic; Canonul 7 al Sinodului al IV-lea Ecumenic; Canonul 11, Primul și Al Doilea Sinod; Canonul 81 Apostolic; Canonul 10 al Sinodului al VII-lea Ecumenic. Pidalionul interpretează Canonul 6 Apostolic (citat în p. 3 al studiului de față) astfel
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
1927, pp. 1-2, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 135. Nae Ionescu aduce în discuție, ca probe incontestabile, Canonul 6 Apostolic; Canonul 7 al Sinodului al IV-lea Ecumenic; Canonul 11, Primul și Al Doilea Sinod; Canonul 81 Apostolic; Canonul 10 al Sinodului al VII-lea Ecumenic. Pidalionul interpretează Canonul 6 Apostolic (citat în p. 3 al studiului de față) astfel: "Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, lumești purtări de grijă să nu ia asuprăși, iar de nu să se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]