1,720 matches
-
acestea, Sfântul Vasile cel Mare, cu spiritul său judicios și practic, subliniază că putem șterge plata vechiului păcat și prin iubirea milostivă arătată aproapelui nostru : „Practicați deci și opriți‑vă la timp, ca să zic astfel, la preceptul dra‑ gostei de aproapele și țineți‑vă strâns de el. Dați puțin pentru a obține mult, ștergeți cu o bucată de pâine pata vechiului păcat. Căci precum Adam ne‑a transmis greșeala mâncând Împotriva poruncii Domnului, tot astfel noi ștergem această greșeală, urmare nefericită
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În care, spune‑mi ? Nu În puterea de a Învia morții, de a curăța leproșii sau de a alunga demonii (...), ci «dacă veți avea dragoste unii față Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 79 de alțiiă (Ioan 13, 35)”81. Iubind pe aproapele, arătăm că‑L iubim pe Dumnezeu, slujind aproapelui, slujim lui Dumnezeu, așa cum arată limpede Sfântul Grigorie de Nazianz sau Teologul : „Frații mei și frați ai lui Hristos, e vremea să cercetăm pe Hristos, să‑l apropiem pe Hristos, să Îngrijim
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dragostei de semeni, lansează următoarea exortație : „Prețul grâului sunt banii tăi, prețul pământurilor e argintul tău, prețul perlei e aurul tău, prețul dragostei ești tu Însuți (...) Dacă vrei să ai dragoste, caută‑te și descopere‑te”84. Tema dragostei de aproapele este o constantă a gândirii Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți. În scrierile lor, Sfinții Părinți lasă să se Întrevadă că dragostea ne face asemenea lui Dumnezeu. Alte fapte bune se văd numai la oameni, de pildă lupta cu poftele
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a ajuns omenitatea Lui prin unirea ipostatică. Omul poate Înainta la infinit În trăirea comuniunii de dra‑ goste a Sfintei Treimi, făcându‑și proprie tot mai mult această dragoste, și mulțumind totodată Iubirii pentru dragostea Ei. IV.3. Compătimirea pentru aproapele nostru Creștinul, ca ucenic al Domnului și ca următor al Lui, are vocația de a traduce aceeași compasiune În fapte, de a lucra la rândul său, ca și Hristos, pentru a vindeca, a ușura, a mângâia, a elibera de rău
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
creștinii vor să‑L reprezinte pe Mântuitorul și să‑I slujească, pătrunși de vocația lăuntrică de a fi În vremea vieții lor o „Evanghelie Întrupată”. Identitatea naturii nu admite deosebiri ființiale Între oameni. Atitudinea iubitoare și plină de compasiune față de aproapele suferind, Îl fac pe acesta din urmă să se simtă prețuit, stimat și iubit. Pentru cei aflați pe patul suferinței, de multe ori este nevoie numai de inimă bună, de cuvânt bun, de intenție bună, adesea de o singură privire
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
tarea directă la El, În formele de cult și În Împlinirea legilor divine, ci și În slujirea, sub diferite forme, a semenilor noștri. Întotdeauna noțiunea de slujire comportă două dimensiuni : una verticală, Îndreptată spre Dumnezeu și alta orizontală, orientată către aproapele nostru, Între ele existând un raport de intercondiționare. Creștinul concepe slujirea plină de iubire a semenilor și ca pe o slujire adusă, implicit, lui Dumnezeu, iar slujind comunității Bisericii, are cinstea de a fi colaborator cu Hristos la realizarea Împărăției
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a‑i da sfaturi și de a‑l ajuta, pentru ca bolnavul să poată depăși suferința sau să o poată accepta fără protest și fără revoltă. Dragostea adevărată „nu constă În cuvinte, ci În fapte”94. Cel ce se jertfește pentru aproapele său, ostenindu‑se și slujindu‑l din dragoste curată, deși s‑ar părea că poartă greutatea oboselii, el se odihnește prin osteneală și primește de la Dumnezeu multă mângâiere pentru sufletul său nobil. Prin cercetarea celui bolnav și neputincios, se Învrednicește
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dragostea ? Nimic. Ea este rădăcina, izvorul și mama bunătăților, virtute care nu aduce suferință, virtute plină de plăcere și care provoacă multă bucurie celor care o practică cu sinceritate”112. Dragostea 96 Suferința și creșterea spirituală ți‑l arată pe aproapele tău ca pe tine Însuți și te Învață să te bucuri de bucuriile lui ca de ale tale și să suporți toate necazurile lui ca pe ale tale. Dragostea Îi face pe cei mulți un singur trup și le transformă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
zdrobite a alinat, dar, cu darul lui Hristos, a fost păzit nevătămat”123. În concluzie, subliniem că Împlinirea poruncii iubirii aproa‑ pelui a fost urmărită cu deosebită râvnă de toți sfinții creștini. Preocuparea de a sluji cât mai mult pe aproapele a stat la temelia mărețelor Înfăptuiri de folos obștesc, ca : bolnițe, azile, spitale etc. Cuvioșii părinți și credincioșii Bisericii au Înțeles că fericirea În lumea aceasta și mântuirea sufletului pot fi dobândite atunci când, eliberați de lanțurile egoismu‑ lui, reușesc să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
focul rugăciunilor către Dumnezeu și sfânta medi‑ tație a cuvintelor Duhului. Creștinii privesc, ca adevărat ucenici ai lui Hristos ce sunt, suferințele altora ca și cum ar fi ale lor. Sfinții Părinți recomandau fiecăruia să ia asupra lui ceea ce Îl privește pe aproapele său, să Îndure suferința Împreună cu el În orice Împrejurare, să aibă aceleași simțăminte ca și cum ar avea același trup și ar fi mâhnit el Însuși, când urmează o Încer‑ care pentru aproapele, sau după cum este scris În Scriptura sfântă : „... un trup
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
fiecăruia să ia asupra lui ceea ce Îl privește pe aproapele său, să Îndure suferința Împreună cu el În orice Împrejurare, să aibă aceleași simțăminte ca și cum ar avea același trup și ar fi mâhnit el Însuși, când urmează o Încer‑ care pentru aproapele, sau după cum este scris În Scriptura sfântă : „... un trup suntem În Hristos” (Romani 12, 5) și : „inima și sufletul mulțimii celor ce au crezut erau una” (Fapte 4, 32). Nimic nu bucură pe Dumnezeu mai mult decât Compătimirea și Îngrijirea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
sufletul mulțimii celor ce au crezut erau una” (Fapte 4, 32). Nimic nu bucură pe Dumnezeu mai mult decât Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 103 să suferim cu multă râvnă pentru „mădularele noastre”. Prin aceasta se Înțelege de fapt suferința pentru aproapele nostru și ajutorarea lui, căci creștinii sunt mădulare ale Trupului lui Hristos (I Corinteni 12). Dragostea activează pornirea de dăruire fără rezerve În slujba semenilor și face pe cel ce o cultivă și o dezvoltă perpetuu să fie cuprins de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
să ungă cu mir sau cu alt untdelemn pe un bolnav, se Împărtășește Întâi el de ungere și apoi unge pe cel bolnav, tot așa cel ce lucrează pentru mântuirea aproapelui, Întâi el se folosește pe sine și apoi pe aproapele”124. Același Sfânt Părinte adaugă : „Cine Împarte și dă, se bucură și se Înve‑ selește mai mult decât cel ce primește, și‑și procură cea mai mare mântuire”125. Însăși starea de suferință a celui bolnav este un alt mod
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pe cineva, ci să‑l și mân‑ gâiem la vreme de boală, Încercare și necaz. Bunul credincios privește suferințele altuia ca și cum ar fi ale sale. Făcând 104 Suferința și creșterea spirituală astfel, Îndemnul unui scriitor post‑apostolic „Să iubești pe aproapele tău mai mult decât sufletul tău”126 nu va rămâne fără ecou În sufletul și În viața lui. Sfinții Părinți conchid că nimeni nu‑i atât de bun prieten al lui Dumnezeu ca acela care trăiește spre folosul celor din jurul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Încurajare : „Oricine voiește să vină după Mine, să‑și ia crucea și să‑Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Astfel, crucea devine pentru creștin o scală către cer. Duhul lui Hristos e duhul jertfirii de sine pentru El și pentru aproapele și aceasta este și crucea noastră de fiecare zi. Iată de ce semnul crucii este cel dintâi și cel mai simplu al credinței, o mărturisire de credință prescurtată, după care se cunoaște un ortodox adevărat. VIII.2. Calea care duce la
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
să i se ceară și să Împartă cele 278 Suferința și creșterea spirituală cerute spre mântuirea făpturilor Sale și mai ales atunci se Înduplecă cu totul, nu când cineva luptă numai pentru sufle‑ tul său, ci când face aceasta pentru aproapele”300. Fericitul Augustin ne pune În atenție o Întâmplare minunată din viața sa, când rugăciunea celorlalți pentru el a avut un efect taumaturgic. Această experiență o prezintă ca mulțumire către Dumnezeu Care, rugat fiind de ceilalți „frați”, i‑a adus
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În credință, am lăudat numele Tău”301. În ceea ce privește apelul pe care‑l face bolnavul credin‑ cios către altul : „Roagă‑te pentru mine, frate (sau părinte) !”, subliniem că acest apel este manifestarea conștiinței lui că depinde simultan de Dumnezeu și de aproapele. Bolnavul se angajează el Însuși să se roage, când apelează la rugă‑ ciunea celuilalt ; sau cel la care se face apelul pentru rugă‑ ciune adresează și el, la rândul său, un apel celui dintâi să se roage pentru el lui
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
care transformă pedepsitul într-o umbră a victimei ispășitoare, semnificație viabilă pentru ambele părți supuse justiției. Dar justiția își atinge cu adevărat ținta numai prin recunoașterea culpei și, deci, prin acceptarea condiției de victimă ispășitoare, fapt ce restabilește dialogul cu aproapele, care a fost, la rându-i, victimizat. Astfel, raționalitatea justiției se sprijină pe supraraționalitatea credinței și împăcarea comunitară se restabilește. Mecanismul funcționează la nivel privat, între grupuri sociale și între comunități naționale, ultima instanță fiind a dreptului internațional. Separarea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în Dumnezeu. Iubirea divină este izvorul unei vieți noi, al cărei act creator se numește comuniune. Iar ca să existe o adevărată comuniune trebuie să existe doi subiecți și ei să se afle unul în prezența celuilalt: deci fiecare să fie aproapele celuilalt". Mai mult, numai "Agapè afirmă existența aproapelui și obligația de a-l iubi, nu ca pe un simplu pretext pentru entuziasm, ci așa cum este el în realitate, cu disperarea și nădejdea lui"439. Dar tocmai asta "învață" Tomas și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un factor natural, iar dintre ele se evidențiaz] rolurile familiale că și element central. În virtutea acestui fapt, confucianismul poate fi caracterizat că sistem al afecțiunii p]rtinitoare sau graduale. Avem de-a face cu persoane cum ar fi „mama”, „fiica”, „aproapele” sau „mentorul” — idee aflat] în opoziție cu viziunea kantian] asupra individului în calitatea sa de simpl] persoan] sau subiect. La Kant, temeiul respectului moral îl constituie caracterul rațional al subiectului (persoanei) moral (capitolul 14, „Etică lui Kant”). În teoria etic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și Dumnezeu. Mare parte din „legislația” biblic] are la bâz] aceste porunci, din care transpare o idee esențial] ce reprezint] contribuția iudaismului la tradiția religiilor occidentale: venerarea lui Dumnezeu se manifest] printr-o atitudine decent], uman] și moral] fâț] de aproapele. (Dup] cum spuneau rabinii, la modul ideal, venerarea lui Dumnezeu se realizeaz] pe trei c]i: studiul Torei, sacrificiu și rug]ciune, acte de m]rinimie.) Cu alte cuvinte, la baza moralei st] voința lui Dumnezeu, de o important] covârșitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lor s] devin] autodistructiv, prin imitarea patimilor lui Hristos. (Pentru punctul de vedere iudaic, vezi Buber în Kellner, 1978.) Din punct de vedere moral, crearea omului dup] chipul lui Dumnezeu implic] atât legi specifice (cum ar fi: „S] iubești pe aproapele ț]u că pe tine însuți” - Lev. 19,18 -, c]ci eu și aproapele meu purt]m același chip al lui Dumnezeu), cât și accentele universal valabile ale Bibliei ebraice, evidente mai ales in c]rțile profeților Isaia, Ieremia și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vezi Buber în Kellner, 1978.) Din punct de vedere moral, crearea omului dup] chipul lui Dumnezeu implic] atât legi specifice (cum ar fi: „S] iubești pe aproapele ț]u că pe tine însuți” - Lev. 19,18 -, c]ci eu și aproapele meu purt]m același chip al lui Dumnezeu), cât și accentele universal valabile ale Bibliei ebraice, evidente mai ales in c]rțile profeților Isaia, Ieremia și Iezechiel. Ideea cre]rii omului dup] chipul lui Dumnezeu st] la baza discuțiilor rabinice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe Dumnezeu) este accentuat în binecunoscută dezbatere a doi rabini ai Mișnei: Akiba și Ben Azzai. Discuția lor se deruleaz] în jurul întreb]rii: „Care este cea mai important] maxim] a Torei?”. R]spunsul lui Rabi Akiba este: „S] iubești pe aproapele ț]u că pe tine însuți” (Lev. 19,18), iar al lui Ben Azzai: „Iat] acum cartea neamului lui Adam. Cand a f]cut Dumnezeu pe Adam, l-a f]cut dup] chipul lui Dumnezeu” (Gen. 5,1). (Sifra, VII
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moral] clar] a acesteia. Având în vedere c] tradiția iudaic] prefer] în mod clar aspectele practice, faptul c] Rabi Akiba este considerat înving]tor în aceast] disput] nu ne surprinde absolut deloc. De asemenea, aceast] concepție privind respectul fâț] de aproapele, bazat] pe faptul c] toți suntem creați dup] chipul lui Dumnezeu, isi g]sește expresia în cele mai cunoscute înv]ț]turi rabinice, așa-numita „Regul] de aur” a lui Hillel. Atunci cand un neevreu l-a rugat pe Hillel s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]