48,939 matches
-
intram în curte (prozatorul adoptă perspectiva femeii îndrăgostite de bătrânul domn, n.n.), străbăteam, la început înfiorată, apoi din ce în ce mai copleșită de încântare, parcul, fostul parc, pe care numai câteva luni de părăsire îl sălbăticiseră pe deplin. Ca și cum războiul, schimbările care se apropiau, care aveau să vină, s-ar fi anunțat mai întâi lumii vegetale și obiectelor, nu oamenilor. Sfărâmând havuzurile de marmură, răvășind plantele și nisipul, împânzind cu buruieni aleile greblate cândva cu atâta grijă. Acoperind cu mușchi umed superbele statui." Iată
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
strada 52. Vremea era frumoasă. Un aer de sărbătoare plutea peste tot, și o însuflețire, parcă, în mersul și în privirile oamenilor. La un moment dat, un negru arătos, elegant, prosper, de vreo 30 și ceva de ani, s-a apropiat de mine și, foarte demn, mi-a cerut un dolar. Am crezut că nu aud bine. Negrul repeta cererea, și mai decis. M-am mai uitat o dată în jur. Mie mi se adresa, - cică să-i dau eu un dolar
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
Dacă ceea ce se întîmplă la Sexy Club nu va fi interzis, atunci cu siguranță că scenariul lui Cristian Tudor Popescu va avea, mai devreme sau mai tîrziu, margini de adevăr, cu valoare sociologică, nu de simplu fapt divers. * Pe măsură ce se apropie alegerile, presa scoate la iveală felurite scenarii de tip senzaționalist. Unul dintre ele e că averea lui Ceaușescu depusă peste graniță nu numai că există, dar și că ea se cifrează la sume uriașe. Potrivit ziarului NAȚIONAL, noua putere nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
Îmi întorc din nou privirea spre cîmpul de rapiță, care se întinde în margine de drum, galben și spumos, balansîndu-se ademenitor în miresme de pudră și miere, în șoapte roz, misterioase, de petale, în magia unor păsări albastre ce se apropie de ireal..."), originalitatea comparațiilor, echivocul fermecător al frazelor pline de virtuozități stilistice nu pot anula artificialitatea despre care vorbeam. Orice peisaj are corespondent imedia tîn viața interioară a personajului care nu poate contempla o frunză, de pildă, în contextul ei
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
volumul este inegal. Pe lîngă poeziile scurte care se subordonează unei formule a conciziei, a "tăcerii", în care cuvintele umblă fără podoabe, "în pielea goală", întîlnim și poezii mai lungi cu o morală explicită, chiar scrise cu ritm și rimă, apropiate de exercițiul facil al versificației, cum este această Cît încă e timp, închinată copiilor săi, temă predilectă a autorului alături de cîteva clasice: iubirea, moartea, singurătatea, rostul poetului etc. - "Răsfoiți printre amintirile ce mai sunt/ Poate veți găsi despre mine un
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
de un aer bine oxigenat la toate palierele. Încă din foaier, strigătul unor păsări și fîlfîitul lor din aripi te învăluiește treptat de peste tot, fără să te agreseze, să-ți scoată ochii, cum se spune, anunțîndu-te doar că te vei apropia, din ce în ce mai mult, de valuri, de stînci, de singurătate... Extraordinara aventură a marinarului Robinson Crusoe din York, scrisă de Daniel Defoe în 1719 a cucerit nu doar tehnica narativă a romanului (narațiunea la persoana întîi, romanul realist de ficțiune autobiografică), ci
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
a încetat". Propria urîțenie i-a oferit răgazul și posibilitatea de a contempla lumea așa cum e, "o lume goală pușcă, așa cum a făcut-o Dumnezeu", fără a se mai opri la aparențe, fiind însă condamnat la imposibilitatea de a se apropia de ceilalți, de a putea comunica cu ei - răspunsurile pe care le așteaptă de la celălalt, nerostite, pot fi foarte bine doar ecouri ale propriilor gînduri. Personajele care populează ultima piesă, Creierul, sînt tot paria ai societății, nebunii, prezenți pe scena
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
cu o flexibilitate de perspectivă, dacă o pot numi astfel. Un biograf trebuie să știe cînd devine romancier, așadar cînd se concentrează pe firul epic, construiește dialoguri, un teatru al acțiunii, și cînd abordează calmul înalt al istoricului. Cînd se apropie de eveniment, și cînd se depărtează, cînd privește detaliul în imediatul lui, ignorînd deliberat contextul și tocmai astfel adîncind suspense-ul, și cînd explică, dizertează, recreînd situații și reflectînd la morale. Părerea mea este că Behr își concepe propria identitate auctorială
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
salvări nu aveți,... vai și vai! ce nenorocire pe capul vostru, - mi se adresa mie, cu palmele împreunate, de jos, în genunchi, cum ședea, știind că veneam din România. Se făcuse o liniște de moarte. Nimeni nu îndrăznea să se apropie de ea, s-o ajute... Atunci, m-am apropiat, am îngenuncheat lîngă ea, cum se zguduia de plîns, am luat-o în brațe ca pe o soră nefericită, legănînd-o în brațele mele și spunîndu-i într-o engleză de școlar scos
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
capul vostru, - mi se adresa mie, cu palmele împreunate, de jos, în genunchi, cum ședea, știind că veneam din România. Se făcuse o liniște de moarte. Nimeni nu îndrăznea să se apropie de ea, s-o ajute... Atunci, m-am apropiat, am îngenuncheat lîngă ea, cum se zguduia de plîns, am luat-o în brațe ca pe o soră nefericită, legănînd-o în brațele mele și spunîndu-i într-o engleză de școlar scos la tablă, că nu era adevărat ce spunea, că
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
care, pe măsura recuperării sale în amintiri și revelații, îi aduce un calm concret, binefăcător. În orașul natal, Lisa pare că și-a găsit în sfârșit pacea. Infernul personal s-a estompat, aproape de granița cu fericirea, infernul secolului XX se apropie însă, la sfârșitul deceniului 4, de apogeu. Soțul Lisei, un bariton rus de notorietate, este ridicat de poliția politică pentru "vina" de a fi întreprins turnee în străinătate. Arestarea sa poate fi bănuită, pe un alt temei, și ca secvență
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
modelul real nu și-ar fi oferit el însuși serviciile, ca să-și mai amintească de vremile bune de odinioară); doi-trei mineri, bine înarmați cu bîte și costumați în salopete noi-nouțe; cîțiva intelectuali mai ponosiți; și cel puțin o gospodină sănătoasă, apropiindu-se de vîrsta a treia, cu o sacoșă bine garnisită în mînă. Regia - simplă și eficientă - s-ar fi redus la cîteva gesturi repetate ritual, cam la interval de cîteva minute: (1) Minerii îi tăbăcesc pe intelectuali, cu pumnii și
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
a fost lămurit cum se cuvine că - dincolo de orice speculații sofisticate pe marginea raportului specific sau globalizare, aliniere flexibilă sau izolare bățoasă ș.a.m.d., integrarea noastră în piața comună înseamnă mai ales bunăstare. Ea a început deja să se apropie de noi sub formă de fonduri, și, reacționînd decis odată în plus, președintele țării a schimbat un administrator prost cu altul bun, care știe cum se mînuiesc aceste fonduri. Fiindcă funcția esențială a lui Mugur Isărescu este să gestioneze o
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
aici și proze care încearcă să depășească cadrul lui strâmt și elitist. Sunt și pasaje care "dramatizează" o anumită realitate socială, experiența autorului navetist, de exemplu (Picături din cer), prin care Gh. Ene devine mult mai simplu și mai uman, apropiindu-se de briza deschiderii, susținută de postmodernism, vindecat de patima adulării literelor-corpuri. Prin programul acestei destinderi, tensiunea acumulată din cauza brodării obsesive pe marginea valorii absolute de text se dizolvă, bule de aer oxigenând land-ul imaginar(t) al prozelor. Perspectiva
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
să fie tratate diferit, cum susțin și azi, cu obstinație, încă mulți exponenți ai stângii intelectuale occidentale? Cu multă dreptate a vorbit Monica Lovinescu despre "asimetria indulgenței" față de comunism. În ce mă privește, nu voi obosi să afirm că totul apropie cele două cumplite orori ale veacului și numai un lucru le desparte: autorii Holocaustului au fost judecați și pedepsiți pentru faptele lor, pe când cei ai Gulagului, nu. Călăul Höess, comandantul Auschwitz-ului, a atârnat în ștreang, după judecată, în chiar incinta
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
critice, rămînînd prea puține pentru un alt reprezentant, de soi, al clasei și anume Șerban Foarță. La distanță de nota plebeiană a hazului sorescian, acesta este un homo ludens cu o țintă aristocratică. El înfățișează o ascendență pretențioasă, fiind mai apropiat de Macedonski, Adrian Maniu, Ion Barbu (celui din urmă i-a și consacrat un remarcabil eseu). Ne putem gîndi la o "înălțare" a poetului timișorean, cu balonul, în văzduhurile unui rafinament ultim, de unde - sublimă revanșă! - ludicii de succes obștesc se
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
experiență teatrală, performanța actoricească și figura regizorală a lui Dodin. De aceea, destul de curajoasă ni s-a părut intenția, materializată deja, a regizorului Gelu Colceag de a monta piesa lui Alexandr Galin Stele în lumina dimineții. Este greu să te apropii de o lume și să o "prinzi" așa cum a făcut Dodin într-o montare de referință. Galin a scris piesa în 1981, Dodin a pus-o în scenă în 1987, situația reală de la care a plecat autorul fiind Jocurile Olimpice de la
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
din trecut, bronzată, cu pîntecul supt de atît înot, cu părul șaten auriu încadrîndu-i figura cu un șarm... italian, - de renaștere italiană, îi spusesem o dată. Pe plajă nu mai era nimeni, decît ea, întinsă pe un cearșaf portocaliu. M-am apropiat pe furiș.Am venit tiptil, din spate, către capul ei răsturnat, cu ochii închiși... Mă oprisem o clipă reținîndu-mi respirația. Niciodată n-o văzusem mai pură, mai curată. Ca un demon, atunci, m-am apropiat de capul ei și am
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
un cearșaf portocaliu. M-am apropiat pe furiș.Am venit tiptil, din spate, către capul ei răsturnat, cu ochii închiși... Mă oprisem o clipă reținîndu-mi respirația. Niciodată n-o văzusem mai pură, mai curată. Ca un demon, atunci, m-am apropiat de capul ei și am lăsat strugurele să atîrne în jos pînă ce un bob greu îi atinse buza de sus, roșie, orgolioasă, răsfrîntă. Atunci a țipat și a sărit în sus. Dacă ar fi simțit o viperă, spaima ei
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
se trezește, e cuprinsă de groaza pe care o lasă un coșmar. Visul ei se explică simplu: nu pentru că e adulterină alegerea ei va schimba viața lui Karenin, ci pentru că e îndrăgostită. Alegînd o făptură anume de care să se apropie, în acea complicitate a iubirii despre care vorbeam mai sus, Anna respinge, implicit, pe toate celelalte (inclusiv pe fiul ei). Iubirea, așadar, sfidează (cum remarcă Octavio Paz), respinge, alungă, condamnă pe alții să fie singuri, înainte de a fi iubire, de
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
cu care resping/ căldură și răni// deasupra și dedesubt/ o veșnică mare de ceață/ visează să-nece ființa/ în fîșii de cenușă// mi-e sete el tu/ nesigur gîndești gîndul meu/ clepsidra se-ntoarce/ și parcă aștept o pedeapsă// m-apropii de rug/ cu speranța că mă va bea/ dar intru în priveliște/ ca într-un tablou plin de nori/ de fantome uscate/ de foste măceluri de apă" (el tu). Între eul poetic și destinatarul poeziei se instituie un duet. Rezultatul
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
reale, fundamentate, și oportunități care îi preschimbă în indivizi întrutotul capabili să-și edifice, ei înșiși, cu forțe proprii, viitorul (cuvînt magic și atotcuprinzător). Este ușor, la urma urmei, să vorbești despre orizont ca despre o linie de care te apropii pe măsură ce înaintezi oricît de puțin, pas cu pas, însă orizontul nu-i altceva decît materializarea viitorului semănînd cu un pumn de orez pus la fiert doar în imaginația unui copil flămînd, pînă cînd Moș Ene îi închide pleoapele diafane, lăsîndu-l
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
partidul național socialist și au început să apară legile naziste, Marcel Reich s-a aflat în fața unei situații contradictorii. Pe de o parte continua să fie, la liceu, elevul strălucit la literatură germană, apreciat de profesori, pe de alta, vedea apropiindu-se cu pași repezi o dramă pentru perspectivele lui școlare. Unii profesori și chiar directori au rezistat cât au putut ingerințelor politice totalitare, un moment de oarecare relaxare strategică fiind cel al Olimpiadei din 1936. În 1938, însă, împrejurările au
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
între gingii guma/ șoldurilor lăsate într-un așternut parfumat;/ Altul recită la o sindrofie: " Nu există poem definitiv,/ ca un mormînt... Versul e înșelător precum nisipul/ deșertului vălurit de vînturi. Pășește, Doamnă, pe tine/ te așteaptă..." Dar Doamna s-a apropiat deja de fursecurile/ de pe mese și-i șoptește însoțitorului: "Orașul acesta/ își merită poeții..."" (Viziune dintr-un oraș de Nord-Vest). Sau succint burlesc: Dezgustat și înjosit versul veacului:/ nu vrea să devină text, nu vrea să devină/ coajă, nu vrea
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
avut, complet neașteptat, un mare succes, publicul s-a înghesuit să-l vadă, fericit, la mai multe cinematografe! În această "situație", autorul descifrează, pe bună dreptate, "reacția unui public (...) simțind nu doar rarefierea producțiilor autohtone, dar și hiatusul care se apropie"... Un "reflex psihosocial" diagnosticat foarte exact de un gazetar al timpului: "Publicul vrea filme românești!"... Au trecut 65 de ani de la Bing-Bang și ne aflăm în fața aceluiași "reflex psihosocial". (Bunăoară ieri, în timp ce parcam în plin centrul Capitalei, am fost interpelată
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]