8,255 matches
-
ai citit acolo condamnarea la moarte de-ți dai ochii peste cap și afișezi fizionomia asta de parastas? Să fim serioși. Cine naibii zicea că singurul lucru important În viață este să nu mori, fiindcă tot restul se mai poate aranja?! Probabil că Howard, dacă nu cumva chiar eu. Să nu uit s-o includ În viitorul meu volum de maxime și cugetări. Postume, eventual, ca să cad și eu În morbid și să fiu În ton cu mutra devastată de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai multe rânduri, eu dispărusem din Încăpere, lăsându-i singuri destul de multe minute. De ce? Ei, de ce?! Nimeni nu se poate sustrage nevoilor foziologice elementare, nu? Și până execuți operațiunea, până te speli și te ștergi pe mâini, până Îți mai aranjezi oleacă freza În oglindă (iar eu sunt puțin maniac În privința asta), se scursesera suficiente minute pentru ca oricare dintre ei să poată subtiliza arma buclucașă. Mda, oricare... Oricare, cu excepția zahărului cubic care, În cazul de față, era Roger. Acele zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă-ntorc, nu mai e mult, da? Ca să mă-ntorc trebuie Însă, În prealabil, să plec, dacă Înțelegi ce vreau să spun. Dacă nu, te ajut: am nevoie să rămân câteva minute singură, vreau să mă schimb și să mă aranjez puțin. Te superi? Nu, nu mă supăram, n-aveam de ce. M-am ridicat, pregătindu-mă să-i urez, ca un gentleman ce eram, drum bun și succes. Am făcut-o. Cu jumătate de gură Însă, fără convingere și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zise doamna. E posibil... Dar, preacuvioase, eu am stat mereu atât de retrasă încât nu țin minte să fi călcat vreodată în străchini. — Nu e vorba de a călca în străchini - plecă Metodiu cu finețe privirea. E vorba de a aranja străchinile în așa fel încât, la momentul potrivit, soțul dumneavoastră și cu dumneavoastră înșivă să vă puteți înfrupta cu cumpătare din ele. — Preacuvioase dragă, - suspină doamna Potoțki - eu toată viața am aranjat străchinile astea, dar n-a venit nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Metodiu cu finețe privirea. E vorba de a aranja străchinile în așa fel încât, la momentul potrivit, soțul dumneavoastră și cu dumneavoastră înșivă să vă puteți înfrupta cu cumpătare din ele. — Preacuvioase dragă, - suspină doamna Potoțki - eu toată viața am aranjat străchinile astea, dar n-a venit nimeni să vadă ce-i în ele sau măcar să le calce. — Nimeni? - se uimi Metodiu. Dar soțul dumneavoastră? — Potoțki? - dădu din mână a lehamite doamna. Iubea prea mult caii. Continuând alegoria cu străchinile, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
măcar să le calce. — Nimeni? - se uimi Metodiu. Dar soțul dumneavoastră? — Potoțki? - dădu din mână a lehamite doamna. Iubea prea mult caii. Continuând alegoria cu străchinile, vreau să spun că, tot așteptându-l să se întoarcă din bătălii, mă pregăteam, îmi aranjam, cum se zice, străchinile și când venea în sfârșit, intra nervos și zicea: „Cine dracu’ a pus străchinile astea aici?”. Apoi sforăia până dimineața. — Bine - spuse Metodiu - dar atunci cine e tatăl fiului dumneavoastră? — Asta mă întreb și eu - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
topită după Radu Balcâzu și făcea tot ce e omenește posibil ca acesta să observe, fără ca să depășească relațiile stăpân-slugă. Dimineața, când se trezea, boierul găsea cana cu cea mai limpede și rece apă de izvor, teancul cu jalbe frumos aranjat și netezit pe noptieră, iar proțapurile orânduite pe lângă perete. în picioare, la căpătâiul patului, îmbrăcată în catrință și ie din care inevitabil, rimând, ieșea miros de iasomie, Măriuca îl privea cu ochii ei mari, negri și-l întreba șoptit dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
opri, mut de admirație și spaimă: extraordinar popor! După încă două ceasuri, nu cu mult înaintea asfințitului, vasul căpitanului Georgios intră în inima pașalâcului, marele port fluvial. Comandantul turc deschise amândoi ochii, se sculă, se dezmorți puțin pe loc, își aranja ținuta, iataganul. Pe maluri se zărea forfota obișnuită într-un asemenea oraș la acel ceas al după-amiezii: perechi de spahii ieșiți la o plimbare, copii jucându-se de-a „au venit turcii”, călești de nobili mergând cu jalbe la stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vehicul, urmat de inevitabilul nor de praf, își făcu apariția în depărtare. — S-ar părea că toți au aceeași hartă și de aceea fac aceeași greșeală, comentă gânditor Gacel, scărpinându-se în barbă. Asta înseamnă că lucrurile s-ar putea aranja. — Cum? — Pornind de la ideea că cine ne-a făcut rău nu este doar jigodia asta, ci toți cei care iau parte la competiție. Prin urmare, dacă toți sunt băgați în povestea asta, toți trebuie să plătească. Dar ceilalți, cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ajută, mâine seară o să fim hrană pentru vulturi. Și tu spui doar că-ți pare rău. - Îl scuipă zgomotos și conchise: Du-te-n mă-ta! Mecanicul se așeză pe o piatră, își ascunse câteva clipe fața în mâini, își aranjă cu degetele părul murdar și, în cele din urmă, încuviință dând din cap: — De acord! - spuse. Mă ofer prizonier. — Nu tu te oferi! - i-o trânti rănitul. Noi te predăm împotriva voinței tale, și pot să jur că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să gândești prea mult... - spuse. A fi sărac nu cere atâta efort. Cu toate acestea, era clar că era un efort care-i făcea plăcere, pentru că atât ea, cât și Aisha nu încetau să plănuiască în ce fel ar putea aranja lucrurile ca să dea o parte din acei bani pentru a repara puțurile din regiune, fără să se afle că familia Sayah este cea care plătește. Deșertul nu este un loc unde dă bine să te fălești cu bogăția. Nu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
desfăcut picioarele deasupra coșciugului și dă-i cu hoitu toată noaptea. Ei, ce zici de-asta? Știi bine că nu suport toate... parcă Îmi faci Înadins. Zău așa, nu te supăra, hai să schimbăm vorba. Spune mai bine ce ai aranjat cu bătrîna. — Ei, cu bătrîna. Aștept și io să văz ce răspuns mi-or da ăia de la azil, că dacă nu mi-o ia după cap am Încurcat-o cu nepoată-mea că o ține una și bună c-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și o spăla cu o cîrpă pe gît și pe brațe, apoi stătea zile și nopți În șir lîngă patul ei cu o carte În mînă și uita că se află la căpătîiul unei muribunde. CÎnd a vrut să-i aranjeze mai bine pătura a văzut că nu mai respiră. Moarta asta de patruzeci și patru de ani și treizeci de kilograme fusese mama lui. N-a mai suportat s-o privească și a plecat la meci. M-am temut multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sticla de rom la cap și calma senina companie a lui Platon un vopsitor necalificat reminiscențele cum se insinuează ele ca acești pași abia perceptibili care nu se opresc și totuși nu mă ajung te abrutizezi Între scursorile astea Îți aranjăm noi ceva un post de referent administrativ sau de secretar la o școală ce dracu măcar pedagog și tot e mai bine vorba lui Bulă nu aveți un alt glob să mă pot hotărî unde să mă stabilesc nu știu cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trandafiri sălbatici. Își scoase batista și șterse excrementele uscate ale porumbeilor, care zburătăceau deasupra lor scoțînd sunete agresive, hulpave. Se așezară. Fumau absorbiți În gîndurile lor. — Fotografiile au ajuns În mîna nevesti-sii și pe masa redactorului șef. Niki le-a aranjat pe toate. Fiecare cu petrecerea lui, nu? Și tu de ce te cramponezi de... crezi că Dallesul tău e altceva? — Albu e un vierme făcut să fie strivit. N-am de ce să-l compătimesc. Și, pe urmă, nu confunda miza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se lase În voia acestei himere. Totul era atît de ireal, atît de straniu, numai cu Radu mai trăise asemenea momente, dar nu avea voie să renunțe, era În joc viața unui om. Trebuia să trișeze În continuare. — O să se aranjeze, ai să vezi. Știi doar că eu... sînt aici incognito. Trebuie să rezolv două cazuri, e o situație foarte delicată, am vorbit și cu ambasadorul O apucă brusc de mină și o trase pe o alee care ducea În spatele pavilionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bărbat robust cu fața congestionată, Între două vîrste, Îmbrăcat Într-un blaser gri; o femeie elegantă cu păr roșu se scotocește În geantă, vrea să-și ascundă fața; tînărul cu ochelari Își șterge Întruna mîinile cu batista țprecis și-a aranjat ceva nu mai vine Înapoi ce-i prost); domnul acela bătrîn Își scoate pipa și-o bate nervos În podul palmei, Îl urmărește o imagine dintr-un film țucigașul Își ia servieta diplomat și se grăbește să prindă avionul); amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și eu Îi aducem lumea În casă și ce l-am compromis cu ceva l-am decepționat mi-am instalat atelierul În biroul lui acum chiar că i-am adus lumea În casă era dreptul meu intrasem În asociație Îmi aranjasem și niște relații ăia de la consiliu știi că pe cutare l-au dat afară știi că fondurile ba bine că nu și vizele nu se mai dau decît Niki e băiat de comitet păi dacă ai o mașinărie a-ntîia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nevoie de el. Am urcat în camera mea și, de teamă, am adormit imediat. Simțeam că, în timp ce prin toată țara aveau loc reabilitări, numai așa eram în siguranță. M-a trezit Adél. — Nu-ți fie teamă - mi-a spus. Am aranjat totul. Te-am programat la croitor. Am întrebat-o dacă știe ce or să-i facă lui Eberhart. Bineînțeles că știa. Au să-l dezgroape și au să-l ducă într-un cimitir mult mai mic, dar cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nevoie - mi-a spus ea. Și am înțeles-o, doar mă iubea. Mi-am umplut timpul care-mi rămăsese cu două îndeletniciri. Una fost să retușez ursul și cealaltă - să o desenez cumsecade pe sora Augusta. Pe Gedeon l-am aranjat după cum am amintit, iar pe măicuță am desenat-o în timpul cinei, cu triunghiul colorat în loc de inimă, în alb și negru, în lipsă de altceva mai bun. Am așteptat-o pe coridor. — Am aflat că voi pleca de aici - am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ne-a găsit ceva ocazii bune de lucru. Nu puteam să o lăsăm singură în casă. Știu asta, tanti Mae, tocmai... Nu, nu, ascultă-mă. Știi că în unele nopți rămân acasă. Invit-o pe fata asta undeva și o să aranjez să fiu acasă în seara aia și să am grijă de mama. Nu am mai zis nimic. Ea a început iar să se legene. — Și dacă n-o să vrea să iasă cu mine. — Nu-ți face griji, Dave, o să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
merg direct acasă, să stau jos în fața sculpturii și să-mi dau un ultimatum; fie să-i fac ceva, fie să rup chestia în bucăți și să o iau de la capăt. Voiam să o sun pe Lee după-amiază și să aranjez cu ea să vină să o vadă. Gândul m-a umplut de entuziasm. Avea în sfârșit un sens, era un pas înainte în viața mea. Frunzele îmi foșneau sub picioare. Mi-am adâncit mâinile în buzunarele de la jachetă și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
forță. în timp ce ne mișcam, l-am zărit pe Față-de-Ou pe partea cealaltă a străzii, uitându-se în jur, ținând încă în loc traficul pietonal. Arăta atât de mizerabil încât nu m-am putut abține să nu-mi fie milă de el. * * * Aranjasem cu Tom să ne întâlnim într-un pub irlandez din sud, Freedom Arms, unul din principalele locuri de întâlnire pentru irlandezii expatriați din Londra. Sâmbătă seară petrecerea se revărsa în stradă. Geamurile, împodobite decorativ cu panglici aurii care declarau „Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
citea prognoza meteo pentru un anunț înregistrat. „Bună ziua, domnișoară Jones. Numele meu este Laura Archer. Aș dori să vorbesc cu dumneavoastră despre o problemă personală. Ați putea să treceți pe la biroul meu luni seară la ora opt? Dacă nu, putem aranja pentru o altă dată. Din motive evidente aș aprecia dacă nu ați mai vorbi despre această întâlnire cu nimeni.“ Am format imediat numărul pe care l-a lăsat. în ciuda faptului că era duminică seară, o centralistă mi-a răspuns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bănuială în ceea ce privește scrisorile. Am căutat numărul unui anume Stephen Baldring, care locuia în Highgate. M-am temut că nu îi voi găsi numărul, din moment ce era un singuratic, dar am avut noroc. Era acolo. I-am explicat ce doresc și am aranjat o întâlnire pentru a doua zi. M-am dus la culcare după o lipie cu humus și o bere pe care am luat-o de la un chioșc cu kebab din drum. Mă simțeam isteață și organizată. Nu a durat mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]