5,570 matches
-
modelul propus de Kornai, vom sublinia faptul că În viziunea acestuia sistemul economic centralizat și planificat, redistribuția bunurilor realizată după alte principii decât acelea ale pieței, respectiv ierarhiile organizaționale de tip piramidal, bazate pe particularisme și autorități personale și promoții arbitrare, creează, În mod inevitabil, alte configurații la nivel personal și microsocial decât sistemele capitaliste. Dependența verticală a fiecărui individ de supraveghetori, precum și lipsa pârghiilor de mobilitate socială, În afara marilor companii de stat, influențează În mod direct și decisiv șansele de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
d1 Tannery adaugă că „nu se poate tăgădui că ideea de droalotă și de plan ne-a fost sugerată de experiență” (p. 32). D1 Tannery primește apoi În total părerea lui Hermite că „numerele și funcțiile nu pot fi productul arbitrar al spiritului nostru; că ele există În afară de noi, cu același caracter de necesitate ca și lucrurile realității obiective, și că noi le Întâlnim, le descoperim sau le studiem, ca și fizicienii, chimiștii sau zoologii” (p. 61). Pe de altă parte
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
din particule mici având mult spațiu între ele; mai tarziu, matematicianul elvețian Daniel Bernoulli (1700-1782) a făcut calcule care îl susțineau pe Boyle. În lucrarea “Chimistul sceptic” (1661) Robert Boyle a criticat teoria elementelor a lui Aristotel, arătându-i caracterul arbitrar și a introdus conceptul modern de element chimic. În același timp se dezvoltau cunoștințele din domeniul chimiei. Primii chimiști au recunoscut existența elementelor chimice - substanțe precum metalele, care nu pot fi descompuse în alte substanțe - și și-au dat seama
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
putea spune că o mare parte a creației lui Sașa Pană e un reflex al tristeții de a nu fi un suprarealist complet. ION POP SCRIERI: Răbojul unui muritor, București, 1925; Diagrame, cu desene de Victor Brauner, București, 1930; Echinox arbitrar, cu desene de M.H. Maxy, București, 1931; Viața romanțată a lui Dumnezeu, București, 1932; Cuvântul talisman, cu un desen de Marcel Iancu, București, 1933; Călătorie cu funicularul, cu un portret de M.H. Maxy, București, 1934; Sadismul adevărului, cu ilustrații de
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
Jules Perahim, Hans Mattis-Teutsch ș.a., pref. Matei Călinescu, București, 1969. Traduceri: Paul Eluard, Animalele și oamenii lor. Oamenii și animalele lor, București, 1938. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 112-118; Perpessicius, Opere, IV, 248, V, 353, VI, 254-258; Eugen Jebeleanu, „Echinox arbitrar”, RP, 1931, 4 018; Geo Bogza, Arta lui Sașa Pană, „Radical”, 1931, 16-17; Călinescu, Cronici, II, 66-68, 300-304, 387-388; Streinu, Pagini, V, 81-83; Teodor Scarlat, „Cuvântul talisman”, RVS, 1933, 5-6; T.S. [Teodor Scarlat], „Călătorie cu funicularul”, RVS, 1934, 10-11; Matei
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
care îmbrățișează valorile Evangheliei, a oferi ospitalitate în actul rostirii - toate acestea reprezintă gestul complementar participării liturgice la taina euharistică a Bisericii. Din păcate, parohiile au devenit în vremurile noastre o entitate vagă, cu granițe variabile, dictate prea des de arbitrarul unor opțiuni subiective. În compensație, am putea să clădim din parohia virtuală a literelor câteva forturi ale credinței, prin alianța între inteligență și har, entuziasm și hărnicie. Unui creștin nu-i stă bine în postura de chibiț îmbufnat pe tușa
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aștepți. Reprezentanți foarte vocali ai tineretului universitar au regăsit gustul pentru Comuna din Paris (versiunea 1968) și neomarxismul ecologic („Apocalipsa după Al Gore”). La un pol, ierarhiile dispar, în timp ce, la celălalt, intransigenții exclud dialectica iertării. În acest context anomic și arbitrar, cum să mai încadrezi discuția despre colaboraționismul liderilor Bisericii Ortodoxe și - de altfel - ai celorlalte religii recepte din România comunistă? Dacă opera internă de ecarisaj în spațiul eclezial, politic, academic și cultural a eșuat lamentabil, care mai sunt atunci vocile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cea îndeobște recunoscută. Sunt de consemnat și câteva perle. Într-un stil apropiat de apoftegmele filocalice, H.-R. Patapievici vede în socialism „copilul mizeriei și tatăl penuriei” (p. 445). Acestea sunt datele economice în care sfârșește „o societate de comandă arbitrară, brutală și tâmpă, în care toți furau de la oricare, fiecare încerca să se cațere deasupra celuilalt, toate ordinele erau menite să îl degradeze pe cel care le executa, toate lucrurile se făceau - fără a se rezolva! - cu o enormă risipă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru dogma Treimii, atunci Fiul n-ar putea fi „născut, iar nu făcut”. Dacă întemeierea ar fi, în sens metafizic, cauzală, atunci Fiul n-ar fi „de o ființă” (homoousios) cu Tatăl, ci doar un produs (ergon) al unei voinței arbitrare și, cel puțin pentru cei inferiori ontologic Tatălui, oarbe. Pentru gândirea metafizică clasică - aceea care, de altfel, l-a fascinat pe Anselm de Canterbury în formularea argumentului ontologic - „orice cauză este superioară ontologic efectului”. Acest principiu cardinal pentru metafizica subîntinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1902-1994) despre adevărul falsificabil și inaparent al cunoașterii umane. La această convingere, unii recruți ai structuralismului adaugă ideea că „nu există fapte, ci doar interpretare”. Unii merg până acolo încât definesc realitatea drept construct narativ sau efect al unei instituiri arbitrare de semnificații, cu asistența unui organ de putere economică, politică sau militară. Un lucru se recunoaște totuși în pragul zero al polemicilor intelectuale de astăzi: nici un lanț exhaustiv de cauzalități (de natură economică, ecologică, politică, socială sau religioasă) n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu poate fi demonstrată „științific”, deci trebuie suplinită de o investigație complementară și prioritară în sfera condițiilor de posibilitate ale oricărui adevăr. Spinoza (Tractatus theologico-politicus. Philosophia S. Scripturae interpres, 1670) socotea conceptul biblic de revelație o modalitate de inserție a arbitrarului în discursul teologic (care nu poate fi clădit, în opinia sa, decât plecând de la natura naturans). Mai moderat, Leibniz (Essai de Theodicée ș1710ț, ¬1, ¬19) crede că revelația naturală oferă criteriile de validare pentru revelația supranaturală, totul fiind acoperit sub
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
colective care nu are răbdare în fața interogațiilor profunde. Se cere orice formă de mobilizare atunci când amenințarea cu moartea pare iminentă. La fel, anacoluturile sângeroase ale terorismului ascund resurse neconsumate de isterie și dramă. Nu puțini sunt cei care văd în arbitrarul violenței împotriva Apusului un simplu manifest al retardării etice (absența democrației) sau al impotenței economice (nedreptatea regulilor pieței). Pe scurt, realitatea răului nu mai poate fi integrată la nivel speculativ. Meditația asupra regimului ontologic al vinei individuale sau colective nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cei înțelepți și de cei pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Așa, Părinte, căci așa a fost înaintea Ta, bunăvoința Ta” (Luca 10, 21)1. Chiar atunci când nu este de influență gnostică, lectura subiectivistă a Scripturii dă naștere unor reprezentări arbitrare sau aberante ale proclamației apostolice. Cei care „nu mai suferă învățătură sănătoasă își îngrămădesc învățători ca să le răsfețe auzul” (II Timotei 4, 3). Prin urmare, tipărirea și traducerea Sfintei Scripturi în afara cadrului liturgic al Bisericii se rezumă la simpla transmitere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în matricea unei Revelații perpetue. Dată fiind universalitatea acestor referințe, nu se mai pune problema unei restituiri subiective, de tip impresionist, a unui arhetip imaginar. Chipul lui Hristos, zugrăvit în culoare sau cuvinte, se va naște nu dintr-un exercițiu arbitrar al fanteziei, ci prin disciplina slujirii, prin rugăciune și ascultare. Astfel înțeleasă, „opera de artă” nu poate fi detașată de liturghia sau de crezul comunității mărturisitoare - am numit Biserica. Pe scurt, în creștinismul ortodox, orice poetică religioasă trebuie să treacă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
preocupările noastre legate de modelarea matematică aplicabilă în asigurări, ecologie, economie, finanțe, științe sociale sau în alte domenii, am conceput și elaborat prezenta lucrare prin care sunt analizate cantitativ conceptele de concentrare și de diversitate în contextul unor mulțimi finite arbitrare ale căror elemente constitutive pot să reprezinte și altceva decât niște ființe în înțelesul mai larg al cercetătorilor acestor probleme. Urmărind evaluarea gradului de concentrare sau de diversitate al elementelor unor mulțimi sau populații arbitrare, lucrarea prezintă câteva familii de
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
în contextul unor mulțimi finite arbitrare ale căror elemente constitutive pot să reprezinte și altceva decât niște ființe în înțelesul mai larg al cercetătorilor acestor probleme. Urmărind evaluarea gradului de concentrare sau de diversitate al elementelor unor mulțimi sau populații arbitrare, lucrarea prezintă câteva familii de indicatori statistici ai concentrării sau ai diversității, atunci când structura cantitativă sau distribuția elementelor mulțimii studiate este cunoscută sau estimată într-un anumit fel. Având în vedere măsurile cantitative ale concentrării sau diversității, considerate acum mai
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
cantitative ale concentrării sau diversității, considerate acum mai mult decât niște simpli indicatori informaționali, în lucrare sunt introduse apoi noțiunile de structurare și de restructurare, definind conceptul de diversificare optimă cu numeroase și diverse aplicații practice pentru sisteme sau ecosisteme arbitrare, cu structuri modificabile care au multiple semnificații și interpretări teoretice și practice uzuale. Lucrarea este concepută și structurată în trei părți cu anumite scopuri bine precizate și argumentate pentru o mai bună înțelegere și o comodă utilizare practică. Prima parte
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
ale căror semnificații sunt evidente. Ca și în cazul experimentelor bidimensionale sau tridimensionale prezentate deja mai sus, se pot introduce și entropiile condiționate cu semnificații specifice în probleme de comunicare sau de măsurare a diversității unor ecosisteme sau unor sisteme arbitrare. Formal, rezultatele prezentate pentru experimentele bidimensionale sau tridimensionale pot fi reluate cu prudență și în cazul unor experimente multiple cu partiții de tip (8.111). Cu formulele (8.112)-(8.120) putem calcula fără dificultate diferiți indici de concentrare și
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
o lume paroxistic eterogenă: nu numai că nu putem aduna mere cu pere, dar nici merele între ele nu sunt destul de asemănătoare pentru a fi organizate într-o categorie aparte. Chiar narațiunea istorică și biografia sunt construcții în ultimă instanță arbitrare. Autorul este suveran, creația este un act demiurgic, liber de orice constrângere (retorică, metafizică, morală etc.). În contextul unor polemici în jurul reprezentării Holocaustului (și, prin extensie, al reprezentării altor traume sau „rupturi de civilizație”), Hayden White a fost presat de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de la Aristotel la postmoderni, autorul e liber să aleagă orice mod discursiv, orice tip de intrigă (emplotment), indiferent de subiect. Tradiția sugera că anumite subiecte se pretau la, sau chiar cereau, un anumit gen literar: tragedia nu era o formă arbitrară, ci era reclamată de substanța și sensul evenimentelor și personajelor. Forma și conținutul se află într-o perpetuă concordanță: nu o poți (re)prezenta pe Antigona într-o comedie. Replicând, Hayden White a dat exemple de emplotment contraintuitiv care nu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
autorului, unul dintre pionieri și în acest sens), Tönnies tratează formațiunile sociale ca pe niște expresii ale voinței umane, aflată și ea în tranziție de la o formă esențială (organică, am putea spune - dar nu neapărat organicistă), Wesenwille, către o formă arbitrară (contractuală, s-ar putea adăuga), Kürwille. Tematizarea trecerii de la era preindustrială la cea industrială, de la tradiție la modernitate, de la legăturile umane familial-comunitare (bazate pe sânge, afecțiune, respect și teamă) la cele raționale (bazate pe contract și interes) și așa mai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de acesta, atunci când Schmitt, poate și fiindcă era un statist radical, acorda suveranului, încă din prima frază a profundei și controversatei Politische Theologie (1922), dreptul la decizie (Entscheidung) în oricare situație excepțională (Ausnahmezustand) pe care - în opinia mea, în mod arbitrar și tautologic - tot instanța suverană o definește și proclamă 15. Robert Bellah este, am spus-o deja, autorul contemporan care a studiat cel mai sistematic noțiunea de religie civilă, într-o suită de articole și cărți publicate începând cu 196716
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mult sau mai puțin tacită și amnezia au fost preferate „lustrației” (principiul avea să fie redescoperit în 1989 de disidenții est-europeni, cu efecte practice foarte diverse), cu excepția proceselor pentru crime de război, în parte spectacole justițiare cu destui acuzați oarecum arbitrari, mai mult decât acte sistematice de justiție. RFG, Germania prosperă și democratică - pentru a da exemplul cel mai șocant -, nu poate fi imaginată fără contribuția tehnocraților care serviseră, mai mult sau mai puțin zelos, dar până în eșalonul superior, cel de-
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și sentințele la fel de sumare, expeditive, categorice. Exemplele se pot Înmulți și ele sunt de natură a produce Îngrijorare. Căci rădăcinile acestui exces criticist nu sunt doar nepriceperea, confuzia, pierderea sensului politic, a obiectivului tactic al acestei activități, - uneori exigențele dezlănțuite, arbitrare, ale criticului pornesc de pe pozițiile estetice „absolute” ale burgheziei, nemulțumirile și reproșurile se formulează din Înălțimile „perfecțiunilor” artistice apusene, Îndemnurile și soluțiile se Îndreaptă nemărturisit către „valorile exemplare” ale occidentului, către care unii din rafinații noștri mânuitori de pană mai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de aici. Cunoaștem asemenea situații și ne putem imagina numeroase altele. Iată cazul cavalerului Mario Cavaradosi, din opera Tosca de Puccini. Acesta ascunde în casa lui un luptător pentru libertate, care a evadat și este urmărit de zbirii unei autorități arbitrare și opresive. Cavalerul neagă, chiar și sub tortură, că l-ar fi ascuns pe evadat și este decis să persiste în tăgăduirea adevărului fie și cu prețul vieții. Iar noi îi admirăm curajul și spiritul de sacrificiu. Intenția cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]