2,333 matches
-
un oraș sau altul îmi închipui că se ia în calcul o anumită disponibilitate, genul literar profesat de scriitorul respectiv (aici, privilegiați în mod clar sunt poeții, dar nu sunt invidios pe ei), care este pus adesea să susțină o „arcadă” tematică, un generic politic prestabilit. Este mai puțin dedusă, presupun, iscusința fiecăruia de a-și fi propriul manager de imagine, capacitatea de a fi un bun conviveur - asta se vede abia pe parcursul traseului, când se trag primele concluzii și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vreodată că voi ajunge să văd locurile descrise în acea proză istorică. Este un adevărat miracol. Ca și cum ai închide ochii la lectură, și când i-ai deschide, te-ai trezi transportat în interioarele de epocă despre care tocmai citeai, sub arcade austere. O „teleportare” magnifică, pe care cred că industriile hologramice ale viitorului o vor putea oferi cu ușurință doritorilor. Doamna ghid ne spune că în fiecare an o jumătate de milion de turiști vizitează Malborkul, atrași de acest castel ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Foarte multe biserici. Ghidul ne informează că orașul Vilnius are peste 30 de biserici catolice, 10 biserici ortodoxe, o moschee etc. Sunt reprezentate toate confesiunile... Mai întâi vizităm o mică biserică catolică, Sfânta Anna, cu o fațadă impresionantă - 33 de arcade, arhitectură gotică -, o biserică despre care se spune că Napoleon, încântat de cele văzute, ar fi vrut s-o mute la Paris. Vizitarea bisericilor îi deranjează pe ateii din Trenul Literaturii - există și din aceștia. Unii refuză să mai intre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dus fiind mai apoi la bordul unei nave la Roma și plecând de aici pentru a nu se mai întoarce se află un teatru roman în mijlocul dunelor, un hipodrom, vestigiile unui palat regal cu fundațiile în apă, un șir de arcade susținând apeductul care lega muntele Carmel de acest port. Interesant să afli de visu că Pilat din Pont a existat realmente, privind inscripția (e singura) de pe o piatră de calcar găsită în acest teatru: [Pon]tius Pilatus [Praef]ectus Jud
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
degrabă cu vegetalul de la lemnul răstignirii până la crinul legat de cultul Fecioarei Maria -, nimic n-o atestă mai convingător decât priveliștea ce ți se așterne la picioare de pe Muntele Măslinilor, așa cum o poți admira pe înserat din înaltul celor Șapte Arcade, fostul palat al regelui Iordaniei transformat în hotel. În fața ta vezi deslușindu-se, în umbra zidurilor lui Saladin, cimitirul musulman; vizavi, mai în josul colinei de pe care privești, vechea necropolă evreiască, parte integrantă a "perimetrului sacru". Ambele cu spații libere, la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o arhiducesă, dincolo un rege". Un episcop slovac tăcut, cu care se vede cotidian în sufragerie, devine subiect de portret. "Probabil că n-am să-l întâlnesc iar decât la judecata cea din veac, când ne vom opri sub o arcadă și ne vom întinde unul altuia mâna ca niște vechi cunoștințe". Deși de repetate ori spusese că singurătatea nu-l deranjează, acum, departe de ai săi, Sadoveanu cade în melancolie. După a treia zi de Crăciun (la 28 "dechemvrie"), iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
partea de deasupra unei coloane sau pilastru. Frisă = partea din entablement care este între arhitravă și cornișă. Arhitravă = partea din entablement între frisă și capitel. Obelisc = piramidă patrunghiulară, foarte naltă, acoperită cu hieroglife. portic = galerie acoperită, susținută de coloane și arcade. CĂRȚI DE CUMPĂRAT Librairie Hachette et Cii, Boulevard Saint-Germain. 79, Paris. Btque des meilleurs romans étrangers. Anonymes: Les pilleurs d'épaves. Beecher-Stowe: La case de l'oncle Tom. Bret-Harte: Le blocus des neiges. Dickens: Oeuvres, 27 volumes. G. Eliot: Le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-l zugrăvesc din primul moment. Tăcerea și ignoranța au în ele ceva dușmănos. Așa încât episcopul cehoslovac a plecat zâmbindu-mi. Probabil că n-am să-l întâlnesc iar decât la judecata cea din veac, când ne vom opri subt o arcadă și ne vom întinde unul altuia mâna ca niște vechi cunoștințe. 28 Dechemvrie Credințile d-lui N. Iorga E cel mai mare dintre toți cugetătorii și scriitorii de orice fel, nu numai de azi și numai de ieri, să nădăjduim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o seamă de piese cu reprezentări similare ale unor împărătese și împărați bizantini.” Monogramele din cele două colțuri ale broderiei însumează numele de Asanis și Paleolog, care indică descendența Mariei din neamul Asăneștilor și al Paleologilor, iar în centru sub arcadă este vulturul bicefal, simbolul imperial bizantin. Celelalte elemente decorative, grilajul și zvastica sunt însemnele împăraților din dinastia Paleologilor. Autorii sunt de părere că “Este imposibil ca Ștefan cel Mare” să nu fi știut, căsătorindu-se cu Maria de Mangop, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lungă spre San Juan de Ortega, un sătuc unde există o mănăstire în care este înmormântat acest mare sfânt al Spaniei. Spre bucuria mea și a altor doi italieni întâlniți pe cale biserica este deschisă. O clădire impunătoare, din piatră, cu arcade mari ce te îmbie la rugăciune și venerație în fața mormântului sfântului. - Mormântul Sf. Juan de Ortega La barul din apropiere mai mulți pelerini cunoscuți deja servesc câte o cafea, mai fac o pauză, pentru a pleca apoi mai departe. Panorama
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
case cândva aristocrate. Echipamente militare, oale mari în care se pregătea supa pentru Gărzile Roșii și pentru Comisarii Poporului, străchini de lemn murdare de grăsime, alături de tunuri, mitraliere și puști. Traversasem mai multe săli când, deodată, în fundul unui coridor, sub arcada unei uși, a apărut un om de statură mică, cu un cap voluminos, cu ochi oblici de tătar: era Lenin. Văzându-ne, un surâs stereotip i s-a întins pe față, trădându-i satisfacția. Era satisfăcut văzându-i pe acești
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
sau Via Dolorosa, cum se mai numește el. O străduță Îngustă și pietruită. Pe ambele părți ale străduței sunt mici magazine cu tot felul de obiecte de cult religios. Zidurile clădirilor de pe marginea străduței sunt unite din loc În loc prin arcade pentru a nu se prăbuși și pentru susținere. Iar din loc În loc sunt opririle pe care le-a făcut Domnul când Își ducea Crucea spre Golgota. Pe străduță aceste locuri sunt marcate cu pietrele așezate În semicerc, iar pe zid
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
doi ani în urmă în acel apartament de lângă Piața Amzei, camerele lor, deși alăturate și dând amândouă pe același living, erau totuși despărțite. Prin urmare, au obținut aprobare de la sfat, au chemat zidarii și au spart peretele despărțitor, creând o arcadă mare, ce făcea din cele două camere de fapt una singură. La un moment dat s-au certat însă. și din nou au chemat zidarii și au astupat arcada. Apoi s-au împăcat din nou și din nou au destupat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sfat, au chemat zidarii și au spart peretele despărțitor, creând o arcadă mare, ce făcea din cele două camere de fapt una singură. La un moment dat s-au certat însă. și din nou au chemat zidarii și au astupat arcada. Apoi s-au împăcat din nou și din nou au destupat buclucașa arcadă. Toate acestea în decursul celor doi ani cât au durat procesele lor de divorț. În fine, pe la sfârșitul lui 1953, s-au pronunțat despăr țirile: Ticki și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ce făcea din cele două camere de fapt una singură. La un moment dat s-au certat însă. și din nou au chemat zidarii și au astupat arcada. Apoi s-au împăcat din nou și din nou au destupat buclucașa arcadă. Toate acestea în decursul celor doi ani cât au durat procesele lor de divorț. În fine, pe la sfârșitul lui 1953, s-au pronunțat despăr țirile: Ticki și Gilda erau liberi; somptuoasa arcadă reunea încăperile... Acum însă s-au certat din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din nou și din nou au destupat buclucașa arcadă. Toate acestea în decursul celor doi ani cât au durat procesele lor de divorț. În fine, pe la sfârșitul lui 1953, s-au pronunțat despăr țirile: Ticki și Gilda erau liberi; somptuoasa arcadă reunea încăperile... Acum însă s-au certat din nou și, de data asta, definitiv. Ticki s-a întors înapoi la Gaby, fosta lui soție, întorcându-se în felul acesta și la părinții săi, care locuiau în continuare cu toții în vechiul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai mult ca sigur acolo, în locul "unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin". Sandu târâia creanga aia uscată amorțit și plin de vânătăi. Lică, la fel, avea fața plină de lovituri; fusese bătut cu sălbăticie, iar acum avea arcada stângă spartă, deasupra căreia se formase o bucată mare de cheag roșu-maroniu. Leu cățelandru trăgea și el de salcâm, dar în sens invers, părându-i-se hotărâtoare contribuția la transportul uscăturii spre domiciliu. Dorința mea cea mai mare era să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vitejești pe soclu stă-n lumini ca o statuie o fiică a conștiinței românești.“ („Fiică a conștiinței românești“, Contemporanul, 8 ianuarie 1982) „Fără de ea nici cântec, nici floare, nici rod Nici grâu să germineze în sublunara glie Credința comunistă e-arcada unui pod Sub care-și împlinește întreaga Românie Mărețul vis, în frunte cu-al ei Conducător care i-a pus pe frunte a gloriei cunună credința comunistă ne proiectează-n zbor în patria luminii cu soarele mpreună.“ („În patria luminii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nu numai ai propriului nostru prezent. Ca să fim cu adevărat stăpânii propriului nostru prezent tovarășul Nicolae Ceaușescu ne-a restituit trecutul, vatra fără de care orice prezent e osândit pieirii.“ („Vatră de suflet“, Luceafărul, 24 ianuarie 1987) „În acest decembrie-simbol, sub arcada ce unește cele două monumentale coloane - ziua Unirii și ziua Republicii - s-a desfășurat evenimentul de largă rezonanță istorică, marele forum al comuniștilor, Conferința Națională a partidului nostru, prilej cu care secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu a propus
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
aceasta, care decorează așa de bine fațada otelului și largile-i terase (acum dispărute), se va înălța, mai târziu, impunătoare statuia lui Vodă Cuza, opera florentinului Romanelli. Ce furnicar de lume, ce viață, ce zgomot pe străzile acestea înguste, pe sub arcadele vechilor prăvălii din casele Cantacuzino-Pașcanu, spre Golia! De partea cealaltă a uliței, un șir de case, cu un singur rând bolți cu prăvălii elegante, cu vitrine bogate. Ceva mai de-parte, casele Neuschotz, ocupate acum vreo treizeci de ani de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o adapteze unui oarecare spirit nou, pretențios și vag, ochiul nu mai găsește nimic care să amintească farmecul de altădată. Vorbind despre Iași în Arta Românească, în acea atât de interesantă lucrare care a apărut acum vreun an sub titlul "Arcade, Firide și Lespezi", d. Gh.M. Cantacuzino amintește de călătoria în Moldova a prințului de Ligne, pe la sfârșitul secolului al optsprezecelea, pentru a scoate la lumină, din corespondența acestuia, publicată mai târziu la Viena, de baroana de Stael-Holstein, buna impresiune pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Sturdza, care-l transformase în Palat al ocârmuirei, adică palat administrativ. Vodă Cuza însuși a stat, în primul său an de domnie, în casele Pașcanu (actuala Primărie). (Foto-Regal) Pag. 267. Palatul Creditului urban. Detaliu din ornamentația fațadei: un atlant, între arcadele ferestrelor, deasupra balconului. (Foto-Regal) Pag. 270. Crucea lui Ferenț, lângă dealul Nicolinei. Cruce de piatră, înconjurată cu grilaj de fier, din timpul domniei lui Mihai Racoviță. Rostul acestui monument îl explică următoarea inscripțiune săpată în piatra din care e construită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
d-nei B[iemel] și lui Marie-Anne; nu l-am găsit decât pe cel mic, cu fotografiile tale de la Venezzia (sic) și Paris. Și atunci am regăsit o Monica mică și drăgălașe în squa rul de lângă Rue Pasquier, Rue de l’Arcade, unde te scoteam în diminețile când nu vream să te obosesc, și pe Ave nue de l’Opéra, poate chiar în dreptul casei unde locuiești acum; era oare presimțirea unei întâlniri cu destinul peste 16 ani? Am întrerupt scrisoarea; cea dintâi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
na Lemonide, aș avea nădejdea scrisorilor tale și nesiguranța că vor fi sosit ori nu... și nu aș putea trăi liniștită. Mihai pleacă, îmi pare, la Diham. Îmi amintesc Crăciunul nostru ultim la Paris, cu chemineul din rue de l’Arcade, cu imensa cutie a păpușii, cutie legată cu panglică, și cu o creangă de brad, luată de la Marché aux fleurs, din dosul Madeleinei, și bucuria ta émer veillée. Dar tu nu ai știut niciodată că pentru mine a fost un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o carte?! Când am venit în casa asta, pe care eu am aranjat-o în întregime, unde totul este al meu, am adus și 1 200 de cărți“. Atunci, marele șef, răzgândindu-se, nu știu de ce, s-a instalat sub arcadă, zicând: „Biblioteca din camera asta îi aparține doamnei“ - și eu, înspăimântată, am întrebat: „Și rândul de cărți cu învelitoare albă de deasupra ușii?“ Atunci s-a întâmplat minunea: omul ăsta îngrozitor, care m-a lăsat săracă precum Iov, fără pat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]