4,609 matches
-
funcționarea emoțională și personală. Simptomele d-lui I.P. au dispărut după câteva luni iar studiile demonstrează că multe victime cu leziuni cerebrale nu și-au revenit complet. Simptomele leziunilor lobului frontal La nivel social și de comportament * Suspiciune, nevoia de argumentare, stări disruptive și anxietate * Apatie, lipsă de grijă față de alții * Neatenția pentru aspectul personal și igienă * Zgomotos, pervaziv, cu un ton ridicat când vorbește * Își asumă riscuri, un control al impulsurilor scăzut, grad ridicat al consumului de alcool La nivel
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
internalizarea anumitor identități de către actori. Prin urmare, sistemul internațional este cel puțin posibil deschis față de o transformare în alt sens decât logica auto-ajutorării, prin schimbări la nivelul culturii unităților care îl populează (Wendt, 1992). Una dintre problemele acestei direcții de argumentare constă în faptul că autorii constructiviști nu precizează clar mecanismele capabile să genereze o asemenea transformare sistemică. Wendt a răspuns acestor critici în lucrarea lui recentă, Social Theory of International Politics, oferind o explicație generală a felului în care tiparele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lor au fost demonstrate în repetate rânduri. Împotriva unor astfel de "idei zombi", lectura eseurilor lui Bastiat reprezintă și astăzi o protecție extrem de eficientă. Tehnica pe care o folosește autorul francez este cea a reducerii la absurd: el identifică esența argumentării pe care se bazează teoria combătută, iar apoi deduce consecințele finale ale argumentării respective. Potrivit logicii elementare, dacă aceste concluzii sunt eronate sau absurde, înseamnă că ipotezele de la care s-a pornit sunt și ele greșite, deci teoria este falsă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lectura eseurilor lui Bastiat reprezintă și astăzi o protecție extrem de eficientă. Tehnica pe care o folosește autorul francez este cea a reducerii la absurd: el identifică esența argumentării pe care se bazează teoria combătută, iar apoi deduce consecințele finale ale argumentării respective. Potrivit logicii elementare, dacă aceste concluzii sunt eronate sau absurde, înseamnă că ipotezele de la care s-a pornit sunt și ele greșite, deci teoria este falsă. Spre exemplu, deși Adam Smith demonstrase cu câteva decenii înaintea lui Bastiat erorile
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
acești analiști vor înțelege că pragmatismul invocat de cei care critică "fundamentalismul" principiilor nu reprezintă de fapt decât o scuză pentru incoerența internă a pseudosoluțiilor care nu sunt fundamentate pe principii. Ziariștii se vor putea inspira din claritatea și logica argumentării de care publicistul Bastiat a dat dovadă în toate scrierile sale Juriștii vor descoperi în Frédéric Bastiat un adept al dreptului natural (inspirat de John Locke, printre alții), curent poate insuficient cunoscut și apreciat din cauza tradiției noastre juridice "continentale". În
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ale lui Eugipp (biograful sf. Severin) despre emigrarea populației din Noricum și dovedește că amândouă aceste pasage trebuiesc luate cum grano salis. Tot astfel reduce d. Jung cuvintele lui Vopiscus la măsura de adevăr care li se cuvine. Strălucite prin argumentare sunt concluziile din analogia unor evenimente asemănătoare. Autorul citează Noricul, Raetia, ba tot Imperiul roman în vremea invaziunei popoarelor germanice și arată cum nicăiri popoarele nouă, venite asupra celor așezate, nu le-au nimicit pe acestea, ci le-au cucerit
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Autorul citează Noricul, Raetia, ba tot Imperiul roman în vremea invaziunei popoarelor germanice și arată cum nicăiri popoarele nouă, venite asupra celor așezate, nu le-au nimicit pe acestea, ci le-au cucerit numai. În toate părțile autorul pășește în argumentare cu comparația critică, de aceea cartea sa e nu numai interesantă pentru noi românii, ci metoda critică - comparativă pe care o urmează ar putea servi de normă pentru toți cari ar voi să cerceteze cestiuni asemănătoare celei de față. [1
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de la "Telegraful", nu s-or fi dedat la veleitatea de-a ceti mai întîi logica de Maiorescu, înainte de-a retipări judecata d-lui dr. Zotu. Vivat sequens! Recenziunea merită atenție din puntul de vedere al observațiilor ad personam. La argumentările ad rem vom veni mai târziu. {EminescuOpIX 415} La noi - începe d. Zotu - mulți și-au permis a bănui că cunoștințele filozofice ale d-lui Maiorescu sunt mai contestabile decât elocuența sa. Ne lipsea un text prin care să se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
va fi știind foarte bine ce fel de rezumat trebuie să deie un om când se hotărăște a scrie pentru școalele secundare (pentru cea dendîi învățare a logicei). Apoi d. Zotu, după ce ia din textul cărții și din șirul de argumentări strâns legate ale d-lui Maiorescu patru citate din John Stuart Mill, încheie: Arătând această perfectă consunanță ad litteram între d. Maiorescu și Mill, noi am fi dispuși a o esplica printr-o întîlnire în idei a două genie, dacă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu-l admite e o dovadă că deși Mill cearcă cu mult spirit a demonstra că acele principie așa numite legi ale cugetării sunt niște adevăruri bazate tot pe esperiență autorul va fi avut rațiunile sale de a vedea nesuficiența argumentării lui Mill în privința izvorului al doilea al cunoștinței noastre. Deci într-o cestiune atât de fundamentală d. Maiorescu poate fi mult și bine în contradicțiune cu Mill, fără de-a fi însă "în contradicțiune cu d. Maiorescu din introducere", precum
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sau nu este), prin urmare este (sau nu este) s. {EminescuOpIX 424} Dacă este m, nu este s, însă m este, prin urmare nu este s. Dacă nu este m, este s, însă m nu este, prin urmare este s. Argumentarea se face în forma dintâi după modus ponendo ponens și tollendo tollens, în cazul al doilea modo ponendo tollente, în cazul al treilea modo tollendo ponente (V. paragraf 24). În toate cazurile însă, argumentarea se face și la silogismele hipotetice
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu este, prin urmare este s. Argumentarea se face în forma dintâi după modus ponendo ponens și tollendo tollens, în cazul al doilea modo ponendo tollente, în cazul al treilea modo tollendo ponente (V. paragraf 24). În toate cazurile însă, argumentarea se face și la silogismele hipotetice cu ajutorul a trei termini. Nici că poate să fie altfel. Din judecata "dacă este m, este s", întrucît rămâne mărginită la acești doi termini m și s nu va rezulta niciodată o concluziune nouă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la marginea străzii. Fața mea ar avea Gustul ei, dacă mi-ai putea povesti. Cu fața mea spălăcită folosesc o Vorbire foarte spălăcit-evazată, așa cum se crede că trebuie să se vorbească despre mine pe la spate. Dar sunt numai puterile de argumentare ale Spațiului și a Celor ce-l Folosesc pe acest spațiu în anume condiții. Într-un spațiu dedicat omenescului nu are să se întâmple după voința acestui Spațiu nimic altceva decât acel Potențial de evenimente care au fost planificate cu grijă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
condiții de constrîngere, iar Galilei un pendul" (Kuhn 1970a: 121). Kuhn considera că această schimbare este una de percepție. De aceea, pentru el descoperirile științifice importante sînt ca și revoluțiile: ele presupun modificări ale întregului mod de a înțelege lumea. Argumentarea lui Kuhn scoate la iveală o serie de probleme importante pentru înțelegerea științei și a dezvoltării sale istorice. Îi rămînea acum să se întrebe la ce se referă lucrările științifice obișnuite, nerevoluționare. De asemenea, din moment ce există alegeri științifice care nu
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
necesară pentru renașterea științei și a disciplinei relațiilor internaționale, în noul său mediu. Subiectul principal al cărții lui Morgenthau este politica puterii sau, mai bine zis, necesitatea unei astfel de politici. Conceptul și realitatea puterii se regăsesc în toate etapele argumentării sale. Aceasta definește fundalul obiectiv, opțiunile posibile, înțelesurile cele mai semnificative și, în circumstanțe speciale, scopurile politicii externe, sferă în care puterea trebuie echilibrată. Deși este greu de imaginat cum a reușit toate acestea bazîndu-se pe un singur fenomen și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pot fi rezultatul unui proces nonrațional, nu mai este chiar evident că o deviere de la așa-numitul interes național va fi inevitabil sancționată de sistemul internațional. Cu toate că și ea are ca efect imposibilitatea determinării raționale a (unui) interes național, această argumentare este întrucîtva distinctă de diferențierile privitoare la sistemul internațional introduse de scriitori realiști ca Aron, Kissinger sau Wolfers (vezi capitolul 3). Acești scriitori distingeau între mai multe tipuri de medii internaționale - cum ar fi cel legitim, opus celui revoluționar, sau
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
este lăsată doar în seama analiștilor științifici, ci se bazează sistematic pe cei specializați în privința unei zone sau a unei țări, este o indicație că practicienii se încred în modelul I mai puțin decît unii observatori. Ceea ce rezultă din această argumentare nu este că sistemul internațional anarhic stabilește raza de acțiune a opțiunilor raționale, adoptate în ultimă instanță de politicile externe, ci invers, interacțiunea tradițiilor din politica externă instituie raza de acțiune a opțiunilor raționale individuale. Acest argument, aparent banal, are
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pentru studiul evoluției realismului, gîndit în cadrul disciplinei relațiilor internaționale, așa cum s-a dezvoltat ea în SUA. Din această cauză, cititorul poate trece direct la interludiu. Există totuși trei motive pentru care un astfel de capitol poate fi util pentru întreaga argumentare a acestei cărți. Primul este că el poate servi ca epilog comparativ la teoriile realiste americane, pentru că arată într-o manieră tranșantă modul în care competiția între superputeri din timpul războiului rece a afectat gîndirea academică. Capitolul cercetează cum a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
argument în favoarea inutilității unor astfel de dezbateri. Aceasta presupune fie că există un limbaj comun, să spunem matematica, și atunci există dezbatere, fie că nu, și atunci cu atît mai bine. Aceasta este de fapt o asumpție pozitivistă (pentru această argumentare, vezi Bernstein 1983). Dar desigur că dezbaterea și critica pot avea loc și între teorii sociale contradictorii. Interpretarea și deliberarea au un "rol esențial în succesiunea paradigmelor. [Kuhn] spune doar că ele nu pun capăt crizei; adică prin ele însele
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ca "explicație în termeni de unități care au un anumit comportament" (Waltz 1979: 64).2 Așa cum voi argumenta în continuare, Waltz este forțat de propria sa logică să-și relaxeze și asumpțiile sistemice asupra anarhiei. În reconstrucția care urmează a argumentării lui Waltz, ținta sa reală nu pare a fi reducționismul ca atare, ci o teorie care să nu fie guvernată de factori legați în mod strict de materialismul puterii. După părerea lui Waltz, teoria sa reprezintă un pas hotărîtor înainte
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că un stat puternic este puternic nu pentru că are o mare putere generală, ci pentru că dispune de resurse diferite în domenii diverse. Chiar dacă Waltz are nevoie de supoziția unei mari fungibilități a resurselor pentru a-și deduce teoria sa sistemică, argumentarea sa se bazează pe presupunerea unor resurse puternice în domenii diferite. Altfel spus, el nu poate susține ipoteza fungibilității. Ca o consecință a fungibilității limitate a puterii, analizarea și compararea puterii trebuie să se limiteze fie la sectoare (sau regimuri
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
i se adapteze, sfîrșitul sistemului Bretton-Woods este un semn al puterii SUA, nu al declinului lor. Explicația dată de Kindleberger prăbușirii sistemului Bretton-Woods ca fiind o consecință a entropiei a fost criticată și de Strange (1976, 1986b). Principalul atac din argumentarea sa se referă la faptul că, deși e adevărat că sistemul a căzut, motivul acestei căderi nu a fost creșterea numărului "pasagerilor clandestini", ci instrumentele insuficiente oferite de sistemul Bretton-Woods pentru a ține sub control sistemul monetar internațional. Pentru a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
supervizeze și să sancționeze. Argumentul este în general cel al sumei zero: ceea ce pierde statul hegemonic, cîștigă celelalte state. El rămîne în mod esențial centrat pe stat. Nu că ar fi lăsați deoparte alți actori, în special cei economici, dar argumentarea sa are în atenție în primul rînd puterea națională, de aici derivînd forța sa explicativă. Centrarea pe stat este de asemenea necesară pentru comparația istorică pe care Kindleberger o face cu sistemul interbelic și cu clasicul etalon-aur, dominat de britanici
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
perioada actuală de cea premercantilistă (vezi Gilpin 1981: 55-84). Astfel, deși teoria neorealistă s-ar putea referi la eterna reîntoarcere a politicii puterii, abordarea mercantilistă "necesară" a lui Gilpin introduce ca factori endogeni multe trăsături altminteri neglijate. Lanțul cauzal al argumentării sale începe de la schimbarea tehnologică și economică (organizațională și tehnică), produsă în general de competiția internațională a statelor. Aceasta afectează distribuția puterii în sistem, precum și motivația agenților de a-și modifica comportamentul. Politicile concrete determină în cele din urmă sistemul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fenomen uman, ci unul social, ce trebuie explicat prin mediul anarhic specific. Dacă definim scepticismul ca opoziție față de toate valorile morale, așa cum face Giesen (1992), am putea distinge trei aspecte diferite ale eticii realiste: scepticismul, consecinționismul și empirismul. Dar atunci argumentarea realistă pur sceptică se aplică doar la nivel internațional și se bazează pe valoarea morală de netăgăduit a statului. Dacă realiștii ar fi sceptici pînă la capăt, ei ar trebui să se îndoiască de valoarea statului, critică ce le-a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]