2,292 matches
-
tehnică șamanizantă. Vedele evocă, de asemenea, alte experiențe supranormale, în legătură cu personaje mitice (Ekavrătya, Brahmacărin, Vena etc.) care reprezintă probabil modele divinizate ale anumitor asceți și magicieni. Căci "omul-zeu" rămâne un motiv dominant în istoria spirituală a Indiei. Ekavrâtya este probabil arhetipul acestui grup misterios de vrătya, în care unii au vrut să vadă asceți sivaiti, "mistici", precursori ai yoginilor sau reprezentanți ai unei populații nonariene. În Atharva Veda (XV) le este consacrată o carte întreagă, dar textul este obscur. Reiese totuși
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o dificultate. Era normal ca personajul istoric Zarathustra să fie transformat în model exemplar al credincioșilor "religiei mazdeenc". După câteva generații, memoria colectivă nu reușește să mai păstreze biografia autentică a unui personaj eminent: acesta sfârșește prin a ajunge un arhetip, adică exprimă numai virtuțile vocației sale, ilustrată de evenimentele paradigmatice specifice modelului pe care îl încarnează. Aceasta e adevărat nu numai pentru Gautama Buddha sau lisus Hristos, ci și pentru personaje de mai mică anvergură cum ar fi Marko Kraljevic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o dezvoltare îndrăzneață a gândirii eshatologice a lui Zarathustra; e vorba, în fond, de o nouă concepție a nemuririi 70. 66 Cf. M. Mole, Culte, mythe et cosmologie, p. 120. 67 Fravasi sunt sufletele celor drepți și în același timp arhetipurile lor celeste, în calitate de "îngeri păzitori" ai credincioșilor, fravasi luptă împotriva încarnărilor Răului; izvoarele târzii îi descriu ca pe niște cavaleri înarmați ocrotind Cerul; cf. G. Widengren, Religions de l'Iran, p. 39. Figura complexă a acespare a fi rezultatul unui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
creștinii fanatici, distrugătorii idolilor indieni în epoca marilor descoperirilor geografice; el este statuia de lemn pe care omul de rînd o crede sfîntul în persoană. Iubirea rațională pentru imagini practică, și azi ca și ieri, translatio ad prototypum, transferul asupra arhetipului, prin deplasarea în sus a imaginii către sfînt sau a iconostasului către Dumnezeu. Dreptul la mijlocirea figurativă a făcut din Bizanț adevărata anticameră a picturii moderne primele "portrete" în ceară datează din secolele al VI-lea și al VII-lea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
bată joc de omul sărman, asta a fost marea ,,realizare de prestigiu” a politicianului ,,cinstit”! Și ,,deștept” pe deasupra ! Nu știa Iliescu ce se întâmplă în țară? Știa foarte bine! Era în deplinătatea facultăților sale mintale de ... Golan notoriu ! Iliescu reprezintă arhetipul haitei de golani cu pretenții de oameni onorabili care a jefuit în ultimii ani în mod sălbatic țara. Este arhetipul unui individ incapabil, un neisprăvit care niciodată nu a făcut ceva util pentru ceilalți, toată viața sa a constat în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Iliescu ce se întâmplă în țară? Știa foarte bine! Era în deplinătatea facultăților sale mintale de ... Golan notoriu ! Iliescu reprezintă arhetipul haitei de golani cu pretenții de oameni onorabili care a jefuit în ultimii ani în mod sălbatic țara. Este arhetipul unui individ incapabil, un neisprăvit care niciodată nu a făcut ceva util pentru ceilalți, toată viața sa a constat în ,,munca de partid” , minciună și escrocherie, trai de huzur pe spinarea altora. Altă dată Țara Românească era cotropită de turci
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
istoriei (1966); Portrete și reflecții literare (1967); Literatura română între 1900-1918 (1971); Personalitatea Literaturii Române (ed. I - 1973, ed. a IIa-1996); Ulysse și Don Quijote (1978); Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare (1981); Propilee - Cărți și destine (1984); Poezia lui Mihai Eminescu - Arhetipuri și metafore fundamentale (1990); Amfiteatrul cu poeți (1995); Caietele privitorului tăcut. Memorii (2001); Perspective (2001); Pașcani - municipiul și zona (2001). Este și autorul volumului de poeme Ecran interior (1975) și al romanului Nisipul (1989), în care prezintă experiența dramatică din
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
editate la „Intebrom“, Piatra Neamț); Contracte civile (vol. I și II, 1993, Editura „Graphix“, Iași); Dreptul de proprietate privată și publică în România (vol. I și II, Editura „Graphix“, Iași, 1996); M. Eminescu. Antologie de studii juridice (Editura „Junimea“, Iași, 1993); Arhetipuri juridice în Biblie (Editura „Polirom“, Iași, 1998). Eugeniu Safta-Romano a desfășurat, alături de activitatea didactică, o variată și fructuoasă muncă de cercetare științifică, materializată în cursuri, studii, lucrări, comunicări și articole. Cărțile și majoritatea studiilor publicate au fost citate în numeroase
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
întâi că băiatul știe ce este o scoică. Întrebându-l mai atent, am înțeles că era o scrumieră de cristal în formă de scoică pe care o văzuse într-o cameră, la administrație: este de discutat în ce măsură se respectă structura arhetipurilor în visele oligofrenilor (pare a se respecta). Nu-i mai puțin importantă apariția în vis a unei amintiri (uitate), în cazul oligofrenilor. În sfârșit, ipoteza cu privire la starea de vis a oligofrenilor, desigur dacă s-ar extinde observațiile (fapt realizabil) ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
foiță de țigară. Citeau despre acea întâmplare: găsiseră, nu știu cum, un ziar de atunci și comentau, amuzați, dându-se "martori". De fapt erau martori din generația a doua a martorilor reali; evenimentul intrase, se vede, în memoria orașului, făcea parte din arhetipul localității. Nu știu de ce mi-au întins mie ziarul acela care se numea ,,Avântul local" și, astfel, cu o vorbă, cu alta, am fost inclus în grupul acestor domni politicoși și simpatici, dar cred că expresia cea mai ilustrativă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ar fi caracterizat de evoluția UE spre un statut federal 758, caz în care rolul europartidelor ar cunoaște o nouă dezvoltare. Legislația privind partidele politice la nivel european s-ar putea adapta la această evoluție. Rămîne o necunoscută: spre ce arhetip(uri) evoluează UE și de ce? Ar tinde UE către modelul unui mare stat precum cel din SUA, Canada, Australia, Brazilia sau India? Care ar fi atunci implicațiile pentru Europa partidelor? Sau UE se va inspira mai degrabă din experiența statelor
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
Desigur, În Medeea lui Andrei Șerban este vorba de o tentativă teribilă, tragică, aproape disperată, nemărturisită, de a regăsi rituri arhaice, gesturi, sunete, modulații, modele, pe care dintotdeauna le purtăm În adâncul sinelui, dincolo de cultura, dincolo de civilizația noastră: sunt modele, arhetipuri care trebuie scoase la lumină, În vederea unei reintegrări a umanității pierdute, Într-o ordine spirituală și cosmică, reinventată sau redescoperită. Andrei Șerban, care a Început prin a pune În scenă Iulius Cezar de Shakespeare la București, pregătește acum un spectacol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
despre ce realitate este vorba. Conferind unui eveniment o semnificație exemplară, făcând din el o ceremonie, sacralizându-l, aceasta este calea de a reda unui eveniment realitatea sa veritabilă. A face dintr-un lucru un mit Înseamnă a-l readuce la arhetipul său uitat. Uneori, În vise redescoperim arhetipuri ascunse În străfundurile noastre: zborul, de pildă, grădina fermecată, pomul, tufișul arzător etc., etc. Andrei Șerban va ști să facă din Electra mai mult decât un simplu eveniment, mai mult decât un fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
eveniment o semnificație exemplară, făcând din el o ceremonie, sacralizându-l, aceasta este calea de a reda unui eveniment realitatea sa veritabilă. A face dintr-un lucru un mit Înseamnă a-l readuce la arhetipul său uitat. Uneori, În vise redescoperim arhetipuri ascunse În străfundurile noastre: zborul, de pildă, grădina fermecată, pomul, tufișul arzător etc., etc. Andrei Șerban va ști să facă din Electra mai mult decât un simplu eveniment, mai mult decât un fapt scenic divers, o legendă tragică, Îi va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
arenă internațional.... În România, trebuie s... aplic...m mai riguros regulile de bâz... ale economiei de piaț.... Dar este necesar, în același timp, s... discut...m despre capitalism că sistem real, imperfect (s... nu uit...m aforismul lui Churchill!) - că arhetip ce ființeaz... în diversitate. Nu exist... economie de piaț... infailibil..., așa cum evoluția instituțional... și coabitarea între sectorul privat și cel public nu sunt predeterminate. Printr-o astfel de dezbătare, am ieși din „copil...ria ideologic...” de dup... 1989, ne-am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
că se poate vorbi de gene culturale iudaice în cultura română și de gene culturale românești în cultura iudaică. Deci, premiul românesc Ovidius conferit unui israelian înseamnă pentru mine un dialog între gene. Pe de altă parte, Ovidiu este un arhetip al poetului în exil; or eu sunt un rod al exilaților, un nepot al refugiaților și al fugitivilor. Într-o dimineață, la Neptun, m-am dus singur, în zori, pe malul mării, ca să discut cu Ovidiu. Și am constatat că
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
iezuiților, numită „a treia probă” și care se vrea, la sfârșitul anilor lungi de studiu intelectual, o „școală a inimii”. La rândul lor, și voturile de sărăcie, curăție și ascultare, pe care le depun membrii Societății lui Isus, își regăsesc arhetipul în viața lui Ignațiu și a primei generații de iezuiți. De fapt, Istorisirea se mărginește să menționeze că la Veneția, în 1537, Ignațiu și însoțitorii săi au depus „voturile de sărăcie și curăție”1. Cât despre votul ascultării, acesta apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
P4 și V s-au bucurat de aceeași autoritate din moment ce ambele au fost aprobate de papă și au devenit un bun al Bisericii. Am preferat textul Autograf ca bază pentru prezenta versiune românească deoarece constituie din punct de vedere genealogic arhetipul pornind de la care au fost realizate și celelalte documente. În același timp însă, am consultat și cele două traduceri latine P și V, din dorința de a căuta sensul - pe care uneori exprimarea lapidară a lui Ignațiu nu-l lămurește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Am bănuit atunci ceva, am avut vreo presimțire, am îndrăznit să sper? Nu mai știu. Sigur e că, după cum am priceput, năucit, mult mai târziu, atunci, la logodna sau la nunta lui Jeni, am stat la masă cu modelul, cu arhetipul propriei mele căsnicii. * Luni, 17 septembrie 1990. Ziua de naștere a mamei. Dacă ar fi trăit, azi ar fi trebuit să împlinească 91 de ani. Ar fi fost posibil să ajungă la o asemenea vârstă? Sora ei mai mică, tanti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
proaspăt dat cu var, al unei case pierdute în imensitatea cenușie a pustei. Autorul ne prezintă mai întâi culorile sale: albul mortuar și cenușiul apăsător, pe care le va păstra și în celelalte filme, panglici ale unei embleme personale. Apoi arhetipurile: călăul și victima, întrupare necontenit în exemplarele a două serii paralele. În fața casei apar doi oameni și din puținele replici care se rostesc, înțelegem că deținutului i se spune că e liber, că poate să plece. Și el pleacă, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și subiectul istoric al existenței mele. Am reușit să găsesc o soluție în practicarea exercițiului interior. Izolarea mea a sfârșit prin a mă conduce lent către mine însumi cu ajutorul acestei salutare regresii, ce coincide cu un soi de revenire la arhetip. Ritm Și totuși mi-amintesc perfect orice vers pe care l-am scris. În timp ce merg pe țărmul pietros, mă surprind declamându-mi mental poemele, scandându-le meticulos ritmul: Cum subit illius tristissima noctis imago/Qua mihi supremum tempus in urbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
le vedeam răsărind de peste tot. Concomitent, lupii ce se ascundeau înlăuntrul nostru simțeau impulsuri puternice și împingeau să iasă afară și să umple aerul geros cu suflarea lor caldă și sălbatică. Erau lupi transparenți, care ocupau spațiul imaginar, aidoma unor arhetipuri; frica noastră atavică îi făcea să se manifeste. Arhetipul lupului nu avea trupul fiarei concrete. Se limita să ia contururile dealurilor sau pe cele ale norilor alburii. Deodată ne-am dat seama că nu exista nici un lup. Nimic nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ascundeau înlăuntrul nostru simțeau impulsuri puternice și împingeau să iasă afară și să umple aerul geros cu suflarea lor caldă și sălbatică. Erau lupi transparenți, care ocupau spațiul imaginar, aidoma unor arhetipuri; frica noastră atavică îi făcea să se manifeste. Arhetipul lupului nu avea trupul fiarei concrete. Se limita să ia contururile dealurilor sau pe cele ale norilor alburii. Deodată ne-am dat seama că nu exista nici un lup. Nimic nu era adevărat. Zgomotul pașilor noștri, care scârțâiau la contactul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
După moarte, mesagerul devine o transparență metafizică ce permite circulația mesajului de la colectivitate la Zalmoxis și invers. Zeul poate să comunice, prin urmare, numai prin moartea mesagerului: o moarte senină, ce rezultă din depășirea absolută a identității și reîncarnarea în arhetip. Ne aflăm în prezența unei misiuni salvatoare și nu a unui simplu sacrificiu omenesc. Nu toți reușesc să fie puri în așa măsură încât să treacă proba morții. Zalmoxis, care nu tolerează să fie înșelat, îi respinge. Amor intellectualis Azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
că omul, cu câtva timp mai înainte îngrozit de bătrânețe și de destinul său dincolo de moarte, simte dintr-o dată „o fericire uriașă”, percepe „sufletul desprinzându-i-se suav de trup”, nesățios să ajungă pe celălalt tărâm, să se confrunte cu arhetipul. Îi revine enigmaticei Aia - femeie de ascendență regală, dar cu purtări pastorale - să aștearnă în scris trăirile confuze ale străinului, să-l îndrume în chinuitoarea desprindere de doctrinele materialiste, să-l asiste pe drumul către un paradis fumegos al acelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]