1,567 matches
-
educație. Unul dintre cei mai mari critici literari ai acestui sistem a fost oficialul și celebrul poet Su Shi. Cu toate acestea, Su a fost un produs al vremurilor sale, întrucât identitatea, obiceiurile și atitudinile funcționarilor-cărturari au devenit mai puțin aristocratice și mai birocratice odată cu trecerea timpului de la Tang la Song. La începutul dinastiei, posturile din guvern erau deținute, în mod disproporționat, de cele două grupuri sociale de elita: o elită fondatoare care a avut legături cu împăratul fondator și o
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
Kuo, în lucrarea sa din 1088. Însă, Shen Kuo a avut mult mai mult de criticat decât doar această practică. Shen a comtestat ideea colegiilor lui, care afirmau că relicvele antice au fost create de „înțelepți” cărturari sau clasa veche aristocratică, Shen atribuind, pe bună dreptate, obiectele de artizanat descoperite și vasele din cele mai vechi timpuri, ca munca artizanilor și a oamenilor obișnuiți din epocile anterioare. De asemenea, a dezaprobat practica colegilor săi de preocupare pentru arheologie, doar pentru îmbunătățirea
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
iubire imposibilă, deoarece femeia este dominată de rege (Andromaca, Britannicus, Bajazet, Mithridates), sau deoarece face parte dintr-un clan rival (Aricie din Fedra). Rivalitatea este adesea dublată de o rivalitate politică, pe care însă Racine nu insistă. În acest cadru aristocratic, care de la Bajazet devine un loc comun de pretext pentru nașterea unei crize, personajele află că regele este ori mort, ori învins, astfel simțindu-se libere să își dezvaluie pasiunile. Dar, informația este foarte repede negată. Întoarcerea regelui pune personajele
Jean Racine () [Corola-website/Science/304261_a_305590]
-
și alte cronici ce s-au pierdut, altele fiind modificate în concordanță cu viziunile dinastiei carolingiene în pirivința merovingienilor. Analele regatului franc consideră anul 741 ca fiind punctul de pornire al epocii carolingiene. Familia carolingiană este originară din rândul familiilor aristocratice din regatul franc merovingian. În Austrasia, la începutul secolului al VII-lea, s-au remarcat două familii ce avea ca reprezentanți pe Arnulf, episcop de Metz, și Pepin de Landen, majordom în Austrasia. Lui Pepin i-a fost încredințat educația
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
de Laon, Pepin s-a implicat în luptele dintre Ebroin, majordomul Neustriei și grupării aristicratice din Burgundia și Austrasia reprezentate de episcopul Leodegar. Leodegar este ucis în 679, Marin și Ebroin l-au propulsat pe Pepin că lider al majorității aristocratice din Austrasia, unde a devenit majordom. Ascensiunea să atinge apogeul cu victoria de la Tertry din 687 în față majordomului Neustriei, Berchar. Baza puterii lui Pepin a rămas în Austrasia, familia sa deținând multe domenii. Pepin a moștenit de la părinți domenii
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
târziu, când generalul Braddock ajunge în Virginia în 1755 cu două regimente de regulari (44 infanterie și 48 infanterie), Washington caută să obțină o numire dar niciuna nu era de vânzare (numirile ca ofițer putânduse cumpăra de cei cu origine aristocratică). Decât să servească ca locotenent colonel în miliția colonială unde ar fi fost inferior unor tineri ofițeri cu grad mai mic ca el dar în armata britanica ca regulari, Washington alege să servească în calitate privată ca "aide-de-camp", ajutor de
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
numărul de sclavi crescuse la mai mult de 100 de persoane. Ca erou militar și mare proprietar de teren, este ales în corpul legislativ al Virginiei, House of Burgesses, începând cu 1758. Stilul de viață trăit de Washington era unul aristocratic, vânătoarea de vulpi fiind activitatea favorită. Ca și majoritatea proprietarilor de plantație din Virginia timpului său, importa mărfuri de lux din Anglia și plătea pentru ele prin exportul recoltei de tutun. Cheltuielile extravagante precum și fluctuațiile pe piața tutunului însemna că
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
din revista "Die Fackel". Epilogul, "Die letzte Nacht" ("Ultima noapte"), apare în 1918. Edward Timms va considera lucrarea "o capodoperă ratată" și un "text fisurat" datorită evoluției atitudinii lui Kraus de-a lungul redactării ei : a ajunge de la un conservatorism aristocratic la un republicanism democratic în decursul aceleiași lucrări denotă atât o inconsecvență intelectuală, cât și o inconsistență structurală care o fac să semene cu o falie geologică. Tot în 1919, Kraus mai publică și o antologie de texte despre război
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
nu lipsesc, fie strict desemnați istoricește, fie prin evocarea unor mari anonimi ce au făcut posibilă continuitatea istoriei în sensul momorării acesteia în durata de conștiință a neamului”". Celelalte personaje au ținute statuare: Carol I este înfățișat cu o eleganță aristocratică, Kogălniceanu este impunător în rostirea unui discurs riguros, generalul Cernat este prezentat prin inteligența sa, colonelul Cerchez este hotărât și dârz, conștient de menirea sa, Mehmet Ali este un mesager diplomat reținut în aprecieri etc. Criticul Tudor Caranfil a dat
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
care să nu fi trăit emoții profunde alături de "Față fără zestre" sau de "Oblomov", căci regizorul, scenaristul și actorul Mihalkov a găsit calea către sufletul tuturor. Lucru care nu este de mirare în cazul său, pentru că provine dintr-o familie aristocratica, în care arta era printre principalele preocupări. Bunicul lui Nikita a fost guvernator imperial al orașului Yaroslavl, situat la aproximativ 250 de km de Moscova, iar mama sa, poeta Natalia Koncealovskaia, prințesa aparținând uneia dintre cele mai vechi case nobiliare
Nikita Mihalkov () [Corola-website/Science/312168_a_313497]
-
în lumea spiritelor. Deși skeptic, el urmează aceste instrucțiuni, si descoperă că plicul a dispărut. Câteva momente mai tarziu, realizează că o cutie bogat detaliată s-a materializat în camera sa. Cutia conține o păpușă ciudată, îmbrăcată realistic în haine aristocratice franceze (asemănător cu o Gothic Lolita). Jun întoarce cu grijă cheia păpușii. Păpușă scârțâie, se ridică singură, și îl pocnește cu o palmă pentru că a manevrat-o cu atâta stângăcie. Ea se prezintă că, "...Shinku, a cincea păpușă a ". Shinku
Rozen Maiden () [Corola-website/Science/311503_a_312832]
-
pe cicluri, iar în 2012 începe un nou ciclu. În legătură cu dispariția civilizației maya, s-au presupus mai multe variante - se bănuiesc: o invazie a barbarilor nordici, factori economici, asaltul junglei, o revoluție lentă a masei țărănești contra elitei religioase și aristocratice, etc. Toate sunt însă doar presupuneri, dispariția civilizației mayașe continuând să rămână pentru noi un mister. Aztecii, veniți din sud, s-au stabilit în secolul al XIV-lea pe teritoriul de azi al Mexicului, unde și-au construit capitala, Tenochtitlan
Civilizații precolumbiene () [Corola-website/Science/311710_a_313039]
-
XX. Opera lui Alexandru Țipoia a fost orchestrată ca o simfonie. Complexă prin neliniști și soluții creatoare, uneori simultan complementare și contradictorii, contrapunctică prin construcție spirituală, senină prin exprimare plastică, totdeauna adecvată temei, cu un rafinament intelectual al exprimării elevat, aristocratic, de la creier la mană, procesul de creație trecând prin nenumărate rafinate filtre cultural-artistice, ea s-a alcătuit de la sine într-un univers aparte, inconfundabil, de o rară frumusețe. Este adevărat că în cazul unor artiști considerați mari, cunoscându-le câteva
Alexandru Țipoia () [Corola-website/Science/311144_a_312473]
-
introdus reforme legaliste și meritocratice în statul Qin prin abolirea aristocrației și promovarea oamenilor pe baza aptitudinilor, inteligenței și spiritului de inițiativă. Asta a dus la faptul că armatele Qin erau superioare celor ale altor state, conduse prin vechiul sistem aristocratic. Legalismul, ca sistem antiaristocratic și meritocratic a fost cheia filozofiei și politicii chineze în următoarele două milenii, mult după dispariția dinastiei Qin. Meritocrația a fost principala formă de selecție a generalilor din Imperiul Mongol. Ginghis Han a ales oameni talentați
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
O. Densușianu și S. Paliga sau cumană conform lui Djuvara) a fost întâlnit înainte de Basarab I (vezi Familia Basarabilor și Xenopol despre Bazaram-bam ) și a supraviețuit în numele lui Neagoe Basarab, domn al Țării Românești în secolul al XVI-lea. Familia aristocratică valahă, Văcărescu (Lat. vaccarius) este și ea contestată. Unii o consideră de origine spaniolă. Alții îi atribuie o origine cumano-pecenego Ugrin, "vir nobilis in Fagaras" la 1200 Aidoma normanzilor (al căror "caz" sau "model" de asimilare etnică li se poate
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
a fi publicată de Chilton Books, o mică editură cunoscută în special pentru manualele de auto-reparare. La peste 23.000 de ani în viitor, rasa umană s-a împrăștiat în universul cunoscut, populând nenumărate sisteme planetare, conduse de casele regale aristocratice care se supun Împăratului Padișah Shaddam Corrino IV. Știința și tehnologia au evoluat dincolo de limitele timpurilor actuale. Din cauza unui incident petrecut cu 10.000 de ani în urmă, cunoscut ca Jihadul butlerian, calculatoarele și inteligențele artificiale sunt interzise. În absența
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
Venus în atelierul lui Vulcan"", 1630-1632; ""Amor și Psyche"", 1638). Totuși, în istoria artei el figurează mai ales ca portretist. Nivelul înalt și caracterul inovator al pînzelor sale au consolidat timp de două secole genul cunoscut sub numele de "portret aristocratic". Influența exercitată de van Dyck asupra picturii engleze a secolului al XVIII-lea va fi foarte mare, mai ales în cazul lui Josuah Reynolds și - mai ales - Thomas Gainsborough. Portretele pictate de Gainsborough - foarte rafinate și atente în redarea realității
Antoon van Dyck () [Corola-website/Science/309169_a_310498]
-
Munthe s-a căsătorit cu suedeză Ultima Hornberg, pe care a cunoscut-o în timpul studiilor de la Paris. Au divorțat către 1890. În 1907, Munthe s-a căsătorit cu Hilda Pennington-Mellor. A doua lui soție provenea dintr-o familie din mediul aristocratic englez. Familia ei deținea două proprietăți notabile: Hellens, în Herefordshire, una dintre cele mai vechi locuințe din Anglia, si Southside House, o locuință impresionantă din Wimbledon Common, în Londra. Au avut doi fii: Peter și Malcolm. O istorioara povestește că
Axel Munthe () [Corola-website/Science/308943_a_310272]
-
studiat mai ales limba malaeză, iar în cadrul "Institutului de etnologie" a urmat cursurile lui Marcel Mauss, Lucien Lévy-Bruhl și Paul Rivet. În 1932 a trecut la catolicism și a adoptat numele de familie de origine franceză (dar cunoscut în genealogia aristocratică britanică și americană) Devereux. Fiind un student deosebit de profund, i s-a conferit o bursă pentru a continua studiile de antropologie în Statele Unite, la Berkeley, din statul California, unde i-a avut ca profesori pe Alfred Kroeber și pe Robert
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
a fost urmat la tron de nepotul "lui" de frate, Ferdinand, bunicul Regelui Mihai I, se poate spune ca este o rudă îndepărtată a Regelui Mihai I al României. Joachim Murat a întemeiat Casa Princiară Murat, deși nu avea origini aristocratice.
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
Fanarioții sau grecii fanarioți (în limba greacă: "Φαναριώτες") erau membri ai familiilor aristocratice grecești care locuiau în cartierul Fanari (Φανάρι,), Acesta era principalul cartier al grecilor din Constantinopol (Istanbul), unde se afla și sediul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului. Fanarioții dominau administrația Patriarhiei și interveneau deseori în alegerea înalților prelați, inclusiv a Patriarhului Ecumenic
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
cei mai importanți istorici greci, fanarioții au deținut la început cele mai importante funcții seculare de la curtea Patriarhală și, prin aceasta, au putut interveni deseori în alegerile episcopilor, sau au putut influența deciziile Patriarhului. Negustorii greci și clericii de origine aristocratică bizantină, care câștigaseră o mare prosperitate economică și politică și care au fost cunoscuți mai apoi ca "fanarioți", s-au așezat în cartierul cel mai nord-vestic al Constantinopolului, care a devenit centrul puterii grecești după stabilirea sediului Patriarhiei aici în
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
cu otomanii, cerând respectarea drepturilor sau repunerea în drepturile care le erau garantate prin acele acte. Boierii reclamau ca neavenite orice încercare a domnilor de reformă, pretinzând că acestea contraveneau tradițiilor locale, făcându-se simțite dorințele pentru instaurarea unor republici aristocratice. Rolul jucat de domnitorii fanarioți în revoltele grecilor de după 1820 ("Vedeți și: Războiul de independență al Grecie") și haosul provocat de mișcarea Filikí Eteria în Moldova și Muntenia, ca și insurecția condusă de Tudor Vladimirescu în 1821, au dus la
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
XX-lea. Nerealizarea unificării în 1848, conform acestei opinii, a avut ca rezultat formarea târzie a statului național în 1871, care, la rândul său, a întârziat dezvoltarea de valori naționale pozitive. Mai mult, „eșecul” de la 1848 ar fi reafirmat dorințele aristocratice latente din rândul clasei de mijloc germane; în consecință, acest grup nu și-a dezvoltat niciodată un program autonom de modernizare. Mai recent, alți istorici (marxiști) s-au opus acestei idei, susținând că Germania nu a avut de fapt un
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
A Midsummer Night's Dream", dar se poate plasa cronologic oricând între 1595 și 1596, plasare temporală bazată pe aluzia făcută de Edmund Spenser în a sa "Epithalamion". Unii au teoretizat că piesa ar fi fost scrisă pentru o nuntă aristocratică, întrucât numeroase nunti în această clasă socială avuseră loc în 1596. Alții au sugerat că piesa ar fi fost scrisă pentru Regină pentru sărbătorirea zilei , dar nu există dovezi clare în favoarea vreuneia din sugestii. Oricum, presupunând că unul din motivele
Visul unei nopți de vară () [Corola-website/Science/304781_a_306110]