1,570 matches
-
of Economics, Edward Elgar, Cheltenham. footnote>. Principiul arm’s-length presupune ca relațiile personale să nu joace niciun rol în deciziile economice. Tratamentul egal pentru toți agenții este esențial pentru o economie de piață funcțională. Corupția este o încălcare a principiului arm’s length și poate face tranzacțiile ineficiente, lente și uneori imprevizibile<footnote În bibliografia „clasică” despre corupție unii oameni de știință susțin că actele de corupție pot avea efecte benefice în țările în curs de dezvoltare care suferă de intervenție
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
rit roman, iar ceilalți tot catolici, dar de rit oriental grec. De fapt, garda contelui la castelul din Carei era alcătuită din români, comandată fiind În limba română, cu ordinul scurt de alertare „Prinde pistol!“, un fel de „La umăr arm’!“ din zilele noastre. Drumul era extrem de lung pînă Înapoi În Suabia, dar legătura dintre ținuturile de obîrșie și noile colonii Încă se păstra către mijlocul secolului al XVIII-lea. Delegații unei colonii proaspete, unde pesemne vița-de-vie Încă nu strînsese destulă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce să mai zică? DISPLAY Furtună într-un cub cu apă Diana SOARE Marea, într-un du-te-vino înspumat, aducător de scoici. Apa de băut, în sticle de lapte de un litru, cu gât larg, și în sifoane verzi, îmbrăcate în armuri de plasă metalică, din care ieșeau bule înțepătoare. Ploaia furioasă, cu bășici lichide precum baloanele de săpun, și ploaia tăcută, în care picăturile se preling pe ferestre, prin păr, pe frunze, așezându-se apoi ca mărgelele de sticlă pe cabluri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
fost, vreodată, desființat. Alexandru și Erina primiseră cu Îmbujorare această Înaltă dovadă de prețuire. Sfatul fusese Întrerupt de sosirea unei solii din partea regelui Ungariei, pe care Ștefan o primise pe loc. Pe culoarul din mijlocul sălii pășiră patru soli În armuri de argint, punând genunchiul la pământ În fața domnitorului. - Regele Matei Corvinul Îți trimite, prin noi, semn de pace și prietenie! spuse șeful soliei, ridicându-și privirile spre domnitor. Ștefan Îl recunoscu pe căpitanul de lăncieri Jan Jiskra, cel care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scuturile. Nu era decât o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp, nici un oștean otoman sau tătar nu mai era În viață. - Au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Puținii supraviețuitori crezuseră că retragerea cavaleriei e un semn de slăbiciune, dar după cincizeci de pași intraseră În raza de acțiune a arbaletierilor. Fusese un tir direct, fără boltă, cu săgeți grele, de oțel, care aveau forța de a străpunge armurile. Turcii nu aveau armuri. Fuseseră de-a dreptul spintecați. Nu fusese o luptă, ci un masacru. Peste valea morții se lăsase, apoi, o liniște grea, străbătută doar de croncănitul corbilor. Era deja după-amiază. Lumina zilei nu putea dura mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
retragerea cavaleriei e un semn de slăbiciune, dar după cincizeci de pași intraseră În raza de acțiune a arbaletierilor. Fusese un tir direct, fără boltă, cu săgeți grele, de oțel, care aveau forța de a străpunge armurile. Turcii nu aveau armuri. Fuseseră de-a dreptul spintecați. Nu fusese o luptă, ci un masacru. Peste valea morții se lăsase, apoi, o liniște grea, străbătută doar de croncănitul corbilor. Era deja după-amiază. Lumina zilei nu putea dura mai mult de trei-patru ore. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plină de cadavre și, la vederea mantiilor albe cu semnul scutului și spadei, cerură să-l Întâlnească pe comandant. Doar zece dintre ei fură lăsați să ajungă În fața lui Angelo. Nici unul nu purta Însemne militare. Erau echipați de luptă, În armuri ale armatei transilvane. Angelo remarcă unul din cavaleri, cu plete negre, căciulă cu panaș, mustață deasă și ochi verzi, scormonitori. - Din câte am auzit, spuse comandantul Apărătorilor, cetatea Sabac a fost cucerită de un grup de oșteni travestiți În ieniceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iuți, majoritatea atât de iuți Încât nu puteau fi deslușite. Erau lovituri doar cu un deget sau cu două, la baza gâtului, sub nas, după ureche, erau lovituri cu pumnul Închis executate din Întoarceri, cu o forță copleșitoare, care spărgea armurile, rupea cotierele de oțel, străbătea platoșele din piele de bivol și ajungeau până În măruntaie (Midhat văzu chiar o lovitură de pumn care străbătuse platoșa unui Cuceritor, apoi spărsese oasele pieptului și ajunsese la inimă, pe care o scosese cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
am dat peste robe și vestoane de vodevil și operetă. Împăturite în hârtie, împreună cu bucăți de naftalină, așezate în cufere și în pungi de haine, am dat peste crinoline și togi. Peste chimonouri și kilturi. Peste cizme și peruci și armuri. Fiindcă doamna Clark a tăiat cablul mașinii de spălat, toate hainele pe care le-am adus cu noi put din cauza transpirației și a jegului. Fiindcă domnul Whittier a stricat centrala termică, în clădire e tot mai frig. Așa că am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
material. Dar cât de stîngaci! Iată motivul lunei, în bucata Ottilie: "Cu necromanții, luna, fidelă - stă cunună Sus, peste burg, filtrând prin crengi argint pe-o rază Ca fâlfâiri de-aripi vibrează cîte-o strună De harfă,-n sala-n care armurile visează." (tr. R. V.) Versurile nu sunt lipsite de virtuozitate. Dar și ce mai talmeș-balmeș! Tot calabalâcul simbolist e prezent: satanismul bietului Rollinat, decorul wagnerian de carton, atmosfera de mister, și, pe deasupra, un fel de fudulie palicărească, destul de antipatică. Iată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Gara pustie era în ochii lor ca un templu. Cu puțină imaginație, și-ar fi instalat idolul în sala de așteptare. Căci religia lor, dacă aveau una, nu putea fi decât religia fricii. Cruciații acelei religii negre, îmbrăcați nu în armuri, ci în haine de cerșetori, visau probabil să vină o zi când n-ar fi nevoie decât de o nuia și de o cobră ca nimeni să nu mai crâcnească. Până atunci aduceau pe altarele lor de noroi ofrande de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
iluziile. Amintește-ți, stăteai tolănit în pat cu ochii întredeschiși, luna intra printre șipcile gardului, pe sub ușă, între cearșafuri, luna era cel mai bun sfetnic. Până la miezul nopții, deasupra casei, se ridicau 9 turnuri, poarta era păzită de străjeri în armuri, o caleașcă de aur aștepta sub fereastră. În fiecare noapte o luai de la capăt. Visai, copile, te visai ofițer, marinar, profesor, te visai pe un catarg de corabie, în livada împăratului păzind merele coapte, deasupra unui soclu în mijlocul celui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zi și noapte pe Sfânta Sfinților. Alți Dumnezei, la lumina opaițului, intermediau iluzii. Pe malul lacului, în livadă, Iuda împărțea lepădările. La ora două, înainte de duminica Tomii, dormea și crucea de pe catedrală. Plopii, ca niște străjeri leneși, moțăiau în propriile armuri. Straturile de flori din jurul fântânii roșeau privind stelele în ochi. Băncile, parcă bolnave de osteoporoză, își oblojeau încheieturile. Peste morminte creșteau lumânări. Era primăvară. Lacul, la lumina lunii, semăna cu fața egumenului dezgropat după 7 ani, valuri de carne putredă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și apoi acea mânie teribilă care l-a făcut să se Întoarcă la război strigând cu glas de stentor Împotriva troienilor când prietenul său patrocle a fost ucis de hector, la fel și În cea mai de nepătruns dintre toate armurile forjate vreodată și cu promisiunea că așa va rămâne până la sfârșitul veacurilor, ne referim la scheletul morții, există Întotdeauna posibilitatea ca Într-o zi să se insinueze În carcasa ei funestă, parcă fără voia sa, un acord suav de violoncel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
deocamdată, numai deocamdată, Ce n-aș da ca toată această confuzie să se lămurească poimâine, scrisoarea, motivul pentru care nu mi-ați dat-o, totul, sunt obosit de mistere, Ceea ce numiți mistere este de multe ori o protecție, unii au armuri, alții au mistere, Protecție sau nu, vreau să văd scrisoarea aceea, Dacă eu nu dau greș a treia oară, o s-o vedeți, Și de ce ați da greș a treia oară, Dacă se va Întâmpla așa ceva va fi numai din același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
trebui să trăiască și să umble țanțoș într-un asemenea loc; fiecare bătăuș inchizitorial arian ar trebui să se înconjoare cu la fel de multe embleme ale tiraniei nemiloase. În afară de covoarele imense, grele, de tapiseriile groase și de tablourile plictisitoare, existau suficiente armuri, rasteluri cu muschete și arme albe în panoplii pentru a purta un război cu regele Gustav Adolf și întreaga armată suedeză. Prin comparație, salonul, la care am ajuns pe o scară din lemn în spirală, era mobilat cu simplitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
v-ați putea întâlni din nou. Nu-mi venea să cred că mama încă-i obsedată de chestiile care nu-i dădeau pace când aveam șase ani. Pur și simplu, e incapabilă să priceapă că nu mai există cavaleri cu armuri strălucitoare și, oricum, nu mă omor după ei. Voi veni cu plăcere la petrecere, i-am spus. De-abia aștept. Și chiar eram sinceră. Dintr-odată m-a lovit dorul de casă. Poate o să-mi facă bine să conduc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
atât de adâncă încât unii nu adorm și trăiesc cu aceste sacre elixiruri din centrul minunii. 1971 La munte Ziua dă prin spata serii umbrele și liniștea; se întorc la stâni oierii, se reface pajiștea. Stau pădurile în părți în armuri, semn de putere, muntele-i plin de mistere ca memoria de cărți. Hogaș cu Pisica lui e pe undeva pe-aproape; Eminescu vede-n ape nuferii destinului. Cu oglinzi la suprafață și în margini cu fân, că îți dai seama
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Mă-ncălzesc la străbuni ca la foc, flacăra lor îmi umblă prin trup cum umblă albinile, vara, în stup când fagurii lor se coc și răscoc. Deschideri de muguri, aprinderi în struguri crâncen vin la crama din soare tărie de-.armuri și mai tare decât oțelul din vârfuri de pluguri. Glasul istoriei strigă-napoi, arătându-ne mersul mereu înainte; suntem câtă frunză cu cei din morminte de a pururi cu ochii la noi. Pe-amiezi de timp, la răscruci de podișuri
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Odată cu ordinul dat, a pornit cu pas grăbit spre locul de adunare. S-a așezat în capul liniei care marca locul plutonului doi. Când a simțit că plutonul zbârnâie, a ieșit în fața lui: ― Pluton, v aliniați! Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! S-a întors energic la stânga și, cu pas de defilare, a pornit în întâmpinarea locotenentului Coasă. S-a oprit la patru pași în fața ofițerului și, cu o mișcare zvâcnită, a dus mâna la chipiu: ― Domnule locotenent. Plutonul doi, cu un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ofițer a luat măsurile necesare pentru ca formația sa să fie aptă pentru a executa ultimul ordin înaintea prezentării raportului în fața comandantului... Când acesta a apărut în capul scărilor, a răsunat comanda șefului de Stat Major: ― Batalion! Drepți! Pentru onorrr, prezentați arm’!!! Toate mișcările curgeau cu țăcănit scurt, ca și cum cineva ar fi manevrat închizătorul unei puști... Șeful Statului Major a prezentat raportul cu glas amplu și sacadat. Apoi a însoțit pe comandant până în fața frontului. ― Bună ziua, ostași! - a salutat comandantul. ― Să trăiți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
plecate, trăind aceleași sentimente ca și dragul lor comandant... Dacă s-ar fi dat cuvântul unuia dintre cei concentrați, ar fi răspuns cu glas sugrumat de emoția trăirii momentului... În acea clipă, s-a auzit comanda: ― Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! Un singur țăcănit a adus armele în cea mai frumoasă poziție „pentru onor”. ― Drum bun, ostași! ― Să trăiți, domnule locotenent colonel!!! - a bubuit ca niciodată răspunsul celor concentrați... Comandantul a rămas pentru câteva clipe cu privirea asupra lor. Parcă n-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
apoi, Toranosuke a găsit altul pe mâneca lui Sengoku. În sfârșit, fiecare a început să spună că toți ceilalți sunt infestați și, în toiul discuției, când am venit aici să ne încălzim la foc, am găsit păduchi târându-se peste armurile tuturor. Și-acum au început să ne piște, așa că, vom masacra toată armata inamică. Ne vom dezinfecta rufăria la fel cum a fost ars Muntele Hiei! — Chiar așa? râse Hideyoshi. Cred că și păduchii s-au plictisit să fie asediați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi spart, lăsându-l să alunece pe o matcă fatală. În noaptea aceea, Mitsuhide dormi fericit. Poate datorită băii. Sau grație oaspetelui său neașteptat și atât de plăcut. Soldații se treziseră înainte de răsăritul soarelui, dăduseră de mâncare cailor, își îmbrăcaseră armurile, pregătiseră proviziile, iar acum, așteptau apariția stăpânului lor. În acea dimineață, trebuia să se adune la Templul Hoyo și să părăsească Suwa, îndreptându-se spre Kofu. Aveau să străbată drumul de coastă, pentru a se reîntoarce, în triumf, la Azuchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]