3,559 matches
-
dintre mărfurile asupra cărora țările occidentale instituiseră embargo în comerțul cu statele blocului estic (15 august 1958), climatul care ducea la convocarea celeilalte reuniuni la vârf între cei patru, eșuată, din păcate (Paris, 1960). Dar astfel de semne nu se articulau într-un curs în direcția destinderii și nu reprezentau debutul unui proces al acesteia. Dimpotrivă, cel de-al 6-lea deceniu al secolului 20 era caracterizat printr-o cursă furibundă a înarmărilor, inclusiv a celor nucleare, prin definitivarea constituirii blocurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
probleme care confruntau comunitatea internațională, inițiind adesea măsuri menite să contribuie la rezolvarea acestor probleme sau alăturându-se inițiativelor similare ale altora. Chiar atunci când pozițiile României erau diferite de cele ale altor state, ideile care stăteau la baza acestor poziții, articulate într-o viziune cuprinzătoare asupra relațiilor internaționale elaborată și imprimată de conducerea statului franchețea cu care aceste poziții erau afirmate, respectul față de opiniile și interesele altora impuneau oricărui interlocutor. După mai bine de un deceniu în serviciul extern, pot să
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
semnificația acestor simboluri, poate fi tradus... cu ușurinț... în vorbe p...mântești. Nu uitați deci s... aplicați întotdeauna simbolul distanței, însoțit cel puțin de simbolul puterii și chiar de cel mental-emoțional, dar și în limbajul luminii avem nevoie s... fim articulați, astfel încât energia s... știe exact ce dorim noi s... facem cu ea. Hon Sha Ze Sho Nen se utilizeaz... și pentru transmiterea luminii în timp, nu numai în spațiu. Avem trei variante: s... transmitem lumină în trecut, în prezent sau
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
prima, care constă în faptul că piața trebuie să se organizeze în jurul regulilor de joc fixate de stat sau de ansamblul de state care formează zona pieței, și a doua, care constă în faptul că piața economică trebuie să fie articulată cu un sistem de solidaritate socială puternică în măsură să asigure coeziunea democratică națională<footnote Lionel Stoleru, „Tranziția plan-piață. Pentru un al doilea plan Monnet”, România liberă, 17 februarie 1990, p. 4 footnote>. John Kenneth Galbraith recomandă statul modern în
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
cu martorii predaniei - cu Scripturile și cu scrierile Părinților Bisericii - este o indispensabilă datorie. Scripturile, mai întâi, plasează teologia în contexul întrebării personale adresate de Iisus ucenicilor Săi: „Dar voi cine ziceți că sunt Eu?” (Mc. 8,29). Ca efort articulat într-o matrice comunitară, teologia reprezintă exercițiul esențial de autorecunoaștere a Bisericii creștine. Fiecare membru al comunității creștine oferă un răspuns la această întrebare nu doar prin recitarea Crezului niceo-constantinopolitan, ci prin împlinirea poruncilor. În tradiția răsăriteană, darurile teologiei sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
umanitate 1. Fără a intra în detalii (cum ar fi relația între decizia de recunoaștere a Vechiului Testament ca epifanie a Cuvântului și dogma de la Niceea), să reținem aici aspectul hermeneutic al problemei. În confruntarea cu imensa sarcină de a articula în chip responsabil problema unității revelației lui Dumnezeu în Scripturi, teologia a trebuit să găsească un limbaj nou, gata pentru autocorecție. În fond, exercițiul teologic al Bisericii primare s-a menținut în relația de circularitate hermeneutică creată de două sarcini
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Pentru cei care îl cunosc, Andrew Louth este mai ales un verb și o voce. Pentru cei care îl citesc însă, teologul britanic rămâne autorul unei scriituri senine, eliberată de capriciile polemicilor de tip confesional, critică dar mai ales aluzivă, articulată în stil britanic, cenzurând manierismul și estompând auctorialitatea. O astfel de scriitură (self-effacing) nu-și trădează de la bun început textura metafizică. Discursul se etalează în mișcări învăluite și progresive, recapitulate la fiecare pas. Argumentația nu cedează ambițiilor retorice, dar nici
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
științele naturii” (Naturwissenschaften) și „științele spiritului” (Geisteswissenschaften). Instrumentele de interpretare pe care Schleiermacher le propune sunt lipsite de orice detentă teologică. Pentru a înțelege o operă, credea teologul german, este nevoie de alianța dintre intuiție (Anschauung) și sentiment (Gefühl). Schleiermacher articulase două atitudini în fața textului: perspectiva gramaticală, care circumscrie procesul de „ontogeneză” a obiectului cultural și, respectiv, perspectiva psihologică, care investighează rezonanța procesului de creație în sufletul (încă nematerializat) al artistului. De fapt, interpretarea este pentru Schleiermacher similară unui puseu vaticinar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cu exemple din istoria artei, ontologia hermeneutică rămâne structural lingvistică: „în experiența hermeneutică nu se poate separa forma verbală de conținutul transmis”4. Limba nu este un instrument sau o funcție destinată comunicării, ci o rețea poetică de semnificații care articulează generozitatea simbolică a tuturor lumilor posibile. Limba nu este „lumea-în-sine” pe care științele pozitive o interoghează pentru a o domina, ci lumea sensului, imbricat în plasa diverselor jocuri de limbaj. Ludică și regională, experiența lingvistică degajă mediul de respirație al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Marjorie Grene, Arthur Koestler și Raymond Aron. Moare la o vârstă înaintată în anul 1976 - contemporan cu Heidegger -, lăsând posterității o impresionantă operă. Demersurile întreprinse de M. Polanyi nu sunt cele ale unui istoric sau filozof al științei. Discursul este articulat în prisma rezultatelor muncii de laborator, fiind acoperit abia ulterior de referințe culturale din câmpul teologiei, fenomenologiei, existențialismului, hermeneuticii sau esteticii. H.-G. Gadamer a salutat în lucrările sale târzii relația de conivență între presupozițiile filozofice ale hermeneuticii sale fenomenologice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tacite. Dacă pentru Gadamer „geniul” aparținea nu subiectului cunoscător, ci limbii pe care acesta o vorbea cu obiectul interpretării sale, pentru Polanyi „geniul” este încarnat holografic în retorica gestului. Închegând mirajul prezenței dincolo de cuvânt, gestul e tot ceea ce mai poate articula, aici și acum, „esențe”. Mecanismul inferenței tacite care sprijină efortul continuu de totalizare a experienței are o suprafață de lucru mai mare decât inferența explicită, direct asistată de conștiență. Prezența noastră în lume este întotdeauna coordonată de o inteligență cu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
justifică sau chiar impun recursul la asceză în antropologia lui Clement Alexandrinul (150-215) și, respectiv, Irineu al Lyonului (120/140-203/204)1. Deși aparțin aceleiași perioade istorice, chiar răspunzând acelorași adversari ai creștinismului (gnosticii), cei doi Părinți ai Bisericii au articulat două perspective diferite asupra corporalității. Irineu este adeptul unei protologii incoative și a unei eshatologii dinamice; căderea lui Adam este un gest adolescentin de neascultare al omului aflat mereu în căutarea maturității, ceea ce-i permite să gândească cuplul protopărinților „sărutându
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
secund: după „răsturnarea fenomenologiei” operată în prima parte (I ¬1-¬15), alăturată unei cuprinzătoare „fenomenologii a trupului” (II ¬16-¬32), apare finalmente și „fenomenologia Întrupării: mântuirea în sens creștin” (III ¬33-¬48), întregită de o concluzie „dincolo de fenomenologie și teologie” articulată în „arhiinteligibilitatea ioaneică” pe care Eu sunt Adevărul o indicase deja. În pofida acestor diferențe de nivel metodologic, ambele cărți își păstrează o sonoritate simfonică, dirijată de persistența unei singure teme - Viața - în gamele variate ale aceleiași opere. („Gama” are aici
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
puterii” (persecuție, control, manipulare)1. O stângă îndreptățită?tc "O stângă îndreptățită ?" Abordarea gândirii marxiste presupune o întoarcere la bazele de date (sau, mai precis, datele de bază) ale fenomenologiei hegeliene. Analiza lui John Milbank dobândește aici o atenție suplimentară, articulată într-un subtil text „pro” și „contra” Hegel. Filozoful berlinez este primul cu adevărat interesat să suprapună o logică transcendentală a subiectului (care investighează posibilitatea cunoașterii) cu o logică a obiectului (care investighează posibilitatea realității naturale). Deși în cele din
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
domeniului „natural” de cel „supranatural” în descrierea unității dinamice a acțiunilor umane. John Milbank acceptă provocarea teologiei eliberării, care nu reprezintă însă decât o specie de integralism teologic, alături de teologia politică a lui Karl Rahner (1904-1984) și mișcarea nouvelle théologie, articulată sub impulsul lui Henri de Lubac (1896-1991)3. Milbank oferă această tipologie a teologiei integraliste: „dacă versiunea franceză «supranaturalizează naturalul», versiunea germană «naturalizează supranaturalul»”4. Legătura dintre teologia sud-americană a eliberării și teologia politică germană se explică printr-o interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tuturor, al tuturor contra naturii create”2 - o definiție conferită de J. Milbank economiei de cazinou. Unei exaltări atât de crude și pustiitoare a negativității, teologul englez îi va opune „o contraistorie și o contraontologie”, inspirată de narațiunea biblică și articulată în limbajul teologiei augustiniene din Civitas Dei. Răspunzând proclamației vidului absolut de conținuturi germinative în raportul cu alteritatea, John Milbank își propune să restabilească centralitatea ontologică a „binelui” pe care mecanismele moderne ale „puterii” n-o pot imagina. Imprudenta iubire
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de fericirea deplină și de exercițiul virtuții complete”2. Milbank ilustrează contrastul dintre etica aristotelică și etosul creștin 1 comparând conceptul de phronesis („cumpătare”, prudentia - lat.) cu cel de agape („iubire”, caritas - lat.). Inspirat de gândirea lui Augustin, profesorul britanic articulează limbajul iubirii prin apelul la gramatica donației (iar „actul dăruirii este el însuși conținutul a ceea ce este dat”2). Pentru că iubirea integrează toate nivelurile cunoașterii (praxis, poiesis, theoria), ea „poate fi exersată și în situații negative de sărăcie și slăbiciune
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
loc unor concluzii pe care J. Milbank nu le-a avansat în radicalitatea lor ultimă. Mai întâi, descoperim că teologia - ca însăși Revelația biblică - are o funcție critică și o deschidere profetică față de orice proiect politic și social al modernității, articulat din perspectiva „morții lui Dumnezeu”2. Teologia își desfășoară o vocație critică, pentru că aduce la lumină absurdul dialecticii nihiliste în relația „stăpân-sclav”. Pentru a-și exercita această vocație critică, gândirea teologică dobândește un indispensabil caracter filozofic. Rațiunea luminată de credință
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și programe de cercetare constructivistă. Astfel, constructivismul are o istorie de durată, devenind, în prezent, o alternativă în teoria relațiilor internaționale. Baza comună a constructivismului construcția socială a cunoașterii și construcția realității sociale suprasaturată de diferite dezbateri teoretice, poate fi articulată mai explicit, atât prin dialog, cât și prin convergență în diferite contexte instituționale și academice. 1.2. Rolul epistemologiei constructiviste în analiza problemelor de securitate și apărare comună europeană În subcapitolele anterioare s-au expus idei despre epistemologie și constructivism
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
folosirii vocabularului informatic. "Științele inteligente" sunt producătoare de cunoștințe științifice construite: demersurile omului sunt făcute pentru a cunoaște un obiect sau un fenomen natural. Dar această cunoaștere se realizează în patru trepte: a) proiect (expresie a experiențelor cognitive care se articulează sistematic în contextele lor și sunt susceptibile de a fi calculate potrivit procedurilor cognitive reproductibile); b) ipoteze (confirmarea alegerilor făcute pentru acest proiect); c) cunoștințe (construirea de semnificații); d) modelarea simbolică (reprezentările simbolice pe care omul le construiește). Acțiunea inteligentă
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
suferă de fragmentare internă între cei doi actori. O.N.U. și U.E. se află într-un proces de competiție permanentă în managementul crizelor internaționale, ambele dispunând de capacități și de know-how-ul necesar. Ele au agende similare în acest domeniu, articulate în jurul difuzării de norme, activități de poliție, promovarea statului de drept, susținerea instituțiilor, protecție civilă, dezvoltare și asistență umanitară. Dar în studierea acesei relații, problema care se pune este de a ști dacă convergența mandatelor este de natură a facilita
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
mondial după încheierea Războiului rece, în special după afirmarea unei lumi multipolare și apariția noilor roluri și funcții ale actorilor internaționali, statelor și organizațiilor internaționale. Dezvoltările conceptuale ale P.S.A.C. se înscriu în cadrul acestor caracteristici ale lumii contemporane și se articulează esențial în jurul a trei componente: autonomă, exterioară și internă. În primul rând, dezvoltarea conceptuală autonomă a P.S.A.C. a demonstrat capacitatea acestei politici de a se adapta permanent la noile realități internaționale și de a se îmbogăți cu noi cunoștințe
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
mijloacelor de acțiune externă a Uniunii Europene, în spiritul concepției holiste a securității europene, promovează adevărata identitate a U.E., bazată pe legitimitatea puterii sale civile. Numai în aceste condiții, S.E.S. ilustrează logic această poziție de reprezentare a puterii civile și articulează un cadru care se bazează pe o abordare globală a securității, care întărește rolul U.E. în procesul de negociere în principalele probleme internaționale. Astfel, Europa trebuie să facă față provocărilor contemporane prin instrumentele diplomației, cooperării prin dezvoltare economică, umanitară, civilă
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
gestionarea competiției politice, economice și sociale pentru instaurarea păcii liberale. Astfel, proiectele propuse pot fi contrare celor așteptate, iar tranziția poate deveni potențial o problemă și nu o soluție. La sfârșitul anilor 1990, recunoașterea limitelor politicilor de consolidare a păcii, articulate în jurul alegerilor și a trecerii la economia de piață, a reorientat acțiunile organizațiilor internaționale pentru a da avantaj creării sau întăririi instituțiilor din punct de vedere național. Era vorba despre conceptul de construcție a statului (state-building), decât de construcție a
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
proteja populația civilă, s-a transformat în distrugerea puterii economice și militare a Libiei. În dimensiunea sa civilă, managementul crizelor se referă la consolidarea instituțiilor naționale, asistență pentru punerea în aplicare a unui acord de pace, stabilirea unei păci durabile articulată cu dezvoltarea democratică și dinamizarea economiei de piață. Managementul civil al crizei este puternic diversificat și include orice activitate de natură politică, economică și socială, care să contribuie la stabilirea păcii și securității. În mediul post-conflict, el include activități de
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]