1,519 matches
-
spațiu, gol, fără nume, fără rădăcini, iar tot ceea ce a fost cîndva particular și individual În voința lui este vărsat În golul uriaș de rugină și fier și gunoi, În spațiul singuratic, de nestrăbătut, În care trăiește, de unde este adesea asaltat cu proiectile. Iar acest atom Își găsește probabil sfîrșitul, În cele din urmă, Într-un colț, neștiut de pe fața sălbatică a continentului, strivit, o simplă pată de sînge pe pietrișul terasamentului, un țipăt pierdut În vuietul roților mișcătoare, o Încolăcire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sălbatic, Înălțător Îi cuprinse, Îi inundă sufletul, ca o muzică măreață și obsedantă auzită Într-un vis. Iar acum, după ce se stabilise Între ei o legătură amicală, muribundul Începu, cu acea curiozitate lacomă și posesivă a neamului său, să-și asalteze tovarășul cu nenumărate Întrebări privitoare la viața lui, la locurile natale, la profesiunea sa, destinația și scopul călătoriei pe care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără să se enerveze. Își dădea seama că este stors În chip nemilos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
avînd nevoie doar de acest lucru - că, În cele din urmă, va veni pentru toți momentul cînd va fi tăcere, doar tăcere, nimic altceva decît tăcere? Trenul se oprise deja. TÎnărul merse pînă la capătul culoarului și Într-o clipă, asaltat de valul de aer rece și tare, respirînd aerul cu miros de zăpadă, dătător de viață, porni pe peron alături de zeci de oameni care Înaintau toți În aceeași direcție, unii spre casă și spre certitudine, alții spre un liman nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
printr-un cartier pestriț și zgomotos, cu străduțe strâmte, legate între ele de ganguri întunecoase, unde tânărul custode avu surpriza unui alt Asybaris, cu totul diferit, parcă fără griji sau, dimpotrivă, hotărât să le uite. La fiecare pas, se văzu asaltat de vânzători ambulanți care își lăudau, țipător, marfa. Un bărbat, cu făină pe față, semănând cu un clovn, mâna din urmă un asin, în vreme ce, peste drum, niște prostituate, purtând centuri de castitate, îi ofereau cheile cu gesturi îmbietoare. Într-o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă; în infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă alergând amorțirile, Verdele Împărat era epuizat în vopsele iar aburul înjunghiat solitar, spre asfințit, l-ai împins către mine să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a reușit să-și înăbușe furia și a stat tăcută, privind în gol. Nu i-a adresat o vorbă șoferului care a dus-o tocmai până la gara York, debitând tot drumul un șuvoi neîntrerupt de trăncăneală pe care mintea ei asaltată de gânduri o percepea ca pe un zgomot fără sens, ca păcăniturile unui radio. Nu scoase o vorbă cu pasagerii din tren și nici în autobuzul care o duse înapoi acasă. Abia când intră în dormitor și descoperi că pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
strălucire aproape extatică în timp ce punea ultima porție de cârnați cu păsat în fața soțului ei, de parcă această mâncare, victoria finală care încununa o zi de muncă cinstită și împlinirea îndatoririlor de soție, îi aducea confirmarea supremă a respectului de sine. Suntem asaltați zilnic de asemenea fantezii, și eu am devenit imun la ele. Dar pe dosul pachetului era o fotografie pentru care nu eram pregătit. Sub ea scria „cum se servește“. Ea înfățișa o porție de cârnați cu păsat pe o farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care mișunase prin casă de când Pheobe se dusese în sat și dăduse alarma. Curând după ora zece, sosiseră primii ziariști și fotorereporteri. Deocamdată poliția reușise să-i țină în frâu, dar chiar în momentul acela erau răspândiți pe drum, pândind, asaltând casa cu un întreg arsenal de teleobiective, sau stând posaci în mașinile lor, în speranța că vor sări în fața oricui va îndrăzni să se aventureze pe alee. — Mă întreb dacă lucrurile vor reveni vreodată la normal, spuse Michael. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Locotenentul Făgurel ședea lângă Toaibă, iar sergentul Cicoare se afla în celălalt capăt al vagonului. Ședea acoperit cu pulpana mantalei, spre a se izola de tot ce era în jur. Avea destule motive să rămână cu sine însuși... Gândurile îl asaltau din toate părțile: „Am terminat instruirea acestui pluton, dar nu sunt toți la fel de buni. Cel puțin din ce mi-am putut eu da seama. Unii parcă sunt născuți să fie cercetași... Iaca, matahala asta de lângă mine. Când îl vezi prima
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cumpănă - să intre, să nu intre - dar până la urmă a renunțat, dând din mână a lehamite. „Mai ducă se dracului! Ia să văd, am să crăp dacă nu intru în crâșmă? Drumul până acasă l-a făcut fără să fie asaltat de gândul dacă mai găsește ceva rachiu pe vreun fund de sticlă... „Mâine m-oi duce pe la Prispă doar așa, să mai schimbăm o vorbă. Ei! Poate oi gusta și o gură de rachiu, da’ nu mai mult! Că ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
printre gladiatorii lui e un gal - Valerius își drese glasul -, unul pe nume Salix? Deodată, mulțimea din piață începu să se agite. Toată lumea striga un nume: Salix! Dinspre ziduri se auziră voci, zgomot de copite și huruitul carelor ce înaintau, asaltate de oamenii bucuroși să-i vadă de aproape pe gladiatorii de la Școala din Tolosa și, mai ales, pe idolul lor, Salix. Paznicii și soldații încercau zadarnic să îndepărteze mulțimea. Cortegiul înainta încet. Închiși în carele ce semănau cu niște cuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să termine parcursul obligatoriu, redevenind oameni liberi. Ar fi putut să plece, însă preferaseră să rămână ca instructori la Ludi, să se angajeze ca gărzi de corp la personajele de prim rang sau să devină ucigași plătiți. Carul se opri, asaltat de mulțime. Câțiva soldați interveniră, pe când alții porunceau să se deschidă poarta. Carul porni din nou și, după câteva clipe, dispăru dincolo de poartă, încredințându-l pe Valerius destinului său de gladiator. Vitellius îi făcu semn sclavului să tragă perdelele. Simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ei nu-mi dau drumul mîinii, zîmbindu-mi din toată inima, nu mă lasă, uneori fac pe mine. Toți se poartă ireproșabil, sînt bîntuit de recunoștință, amețit, Înviorat brusc la ore tîrzii cînd mă trezesc lac de recunoștință. Saluturile care mă asaltează din toate părțile Îmi Încălzesc valvele cardiace obosite. Jugulara. Fibrilez. Și ei sînt bîntuiți de recunoștință, față de mine. PÎnă și la cantina de la serviciu am primit multă vreme mîncare mai bună. CÎștigasem concursul. Mi-am permis luxul de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și clădirea-i parcă mai Înaltă. Poate fi un subiect pentru Ken Russell, cu condiția ca latinul ciobănel să fie Îmbrăcat cu rochia maică-sii, să-l cheme Anthony Perkins, iar oaia să Înnebunească. ÎNGERUL CU ARIPI DE REZERVĂ Oameni asaltați de scurt metraje. Lirice. E iarnă. Miron Cosma la microfon. Lămpașe cu mineri. Miron Cosma cu căciulă de luptă. Ca poetul național. Bătălia de la Costinești. Obeliscul nu s-a văzut, s-a văzut Însă președintele țării de Anul Nou, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
comportamental, cu spălatul pe mîini. Ar trebui să dispar din tablou cît de repede. Trag decisă ușa după mine, flutur mîna spre Franz Marc și-o iau la goană pe alee. Prind un maxi-taxi ticsit. Stau încovoiată, aproape pe brînci, asaltată de mirosuri ucigașe. Mă izbesc-fatal-cu fruntea de cadrul portierei, cînd cobor în intersecția "Tîrgu-Cucu". "! șapte drumuri am în față"*. Iartă-mă c-am plecat așa, Russ, dar nu cred că-i posibil să recuperezi la capitolul iubire prin experiența bătrîneții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care l‑ar face oricine când o cunoștință de‑a lor e grav rănită În spital. N‑a fost cine știe ce. Ideea În tot răspunsul ăsta era că așa ar face oricine cu excepția cuiva care e din Întâmplare fenomenal de egocentric, asaltat de priorități aiurite, precum subsemnata. — Alex, te rog, nu vrei să stăm de vorbă ca niște... Nu. Zău că nu putem să stăm de vorbă despre nimic În clipa asta. Am tot stat pe lângă tine de un an Încoace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
două palme: plici-plici! Copil prost, urlu fără oprire, crezând că se mai poate Îndrepta ceva. Se poate. „Lasă că-ți cumpără mama ție altă oglindă!“ Încetarea plânsului. Surâs infantil fericit. (vineri) Sunt amenințat de o primejdie concretă În vis. Mă asaltează torentul apei, care sparge digurile vâjâind, se repede cu furie pe urmele mele, nu mai este mult și mă va ajunge din urmă. Iată, calc pe ultima palmă de uscat; Îmi fac elan, o bătaie ca la triplu salt, Înșurubarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acest refuz? Este evident că Cervantes depășea romantismul adolescenței mele, Însetate de mitul creației, anticipând o perspectivă modernă. Demn descendent al peisajului eminescian, mă tortura intuiția că literatura nu poate fi separată de manifestarea unei transcendențe ascunse. Când lumea te asaltează doar ca extază pură, nu vrei să pătrunzi În atelierul marelui Creator. Atunci te sustragi violent din real (la acea vârstă, existența este inconștientă; se trăiește singură sau te trăiește!), pentru a te lăsa pradă doar imaginarului. Acesta Îți propune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
violent, o arunc la o parte. „Ți-a spus vreo femeie că ai mâini frumoase? De ce acestea mă resping? Oare și ele mă urăsc?“ Sunt aproape gata să cedez. „Numai mâinile tale aș vrea să le opresc și umerii...“, mă asaltează ca o sirenă A. cu voce senzuală; mi se agață de umeri, se prinde de mâinile mele, corpul ei are un miros senzual puternic, electrizant. Mă ridic fără un cuvânt, mă Îmbrac, plec la Bibliotecă, am de citit seminariile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sau al nostru? (marți) În acel interval liminar cât am traversat senzația de Înec iminent, am avut revelația Întregii mele existențe, concentrate În efigia câtorva acte personale. Nu puteam să opresc În nici un fel acel vârtej de imagini care mă asaltau vertiginos, venind toate de undeva, din memoria celulei memoriei, În valuri simultane ce se vizualizau instantaneu. N-am Înțeles această voință de vizualizare tiranică a acelor Întâmplări trecute ce erau ale mele (de fapt, fuseseră!); mă uimea pornirea lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
n-am chef de fleacuri, flerul lui oltenesc Îi dictează să tacă; mă privește atent, fără să se supere și așteaptă să-mi treacă. Cu Vasile mă simt bine; el nu are agresivitatea proștilor ce se cred deștepți și te asaltează cu insipida lor conversație până Îți vine s-o iei la fugă fără să te mai uiți În urmă. (vineri) Azi a fost În facultate poetul Romulus V. la o Întâlnire cu studenții; credeam c-o să ne vorbească despre Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Baloleanu, străin, nu cunoștea pe nimeni. Pe urmă el, cu Titu Herdelea, se retrase, ca să nu-l încurce în afacerile oficiale, înțeleși să se întîlnească diseară și să ia masa împreună. Mulțimea de sinistrați înconjurase pe noul prefect și-l asalta cu tot felul de plângeri. Baloleanu asculta pe unii, compătimea pe alții, dar văzând că astfel nu se va putea urni din gară, strigă cu glas tremurat de emoția obligatorie: ― Domnilor, înțeleg durerea dumneavoastră și apreciez revolta firească ce fierbe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văzduhul mai violent ca salva de gloanțe de adineaori. Pe urmă glasurile se vălmășiră iar într-o larmă tulbure și cleioasă ca o băltoacă răscolită de grindină. ― Domnule maior! strigă prefectul Baloleanu cu pălăria pe ceafă, cu fața pământie. Ne asaltează țăranii, domnule!... Nu vezi?... Domnule procuror!... I se părea că mulțimea smintită își ia vânt să se năpustească asupra armatei. Frica îi sfâșia inima, dar în același timp îl sugruma și o furie mare împotriva comandantului care îl lăsa să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o carte pentru fete, dar nu mai țineam minte nimic din ea. Poate din cauza memoriei slabe sau poate pentru că sexul nu fusese prezent În conștiința mea În ultimii doi ani. Sau poate pentru că intrigile scumpelor mele romane de dragoste Îmi asaltau tot timpul gândurile. Oricare ar fi fost cauza, n-am reușit să scot nici măcar o replică șmecheră despre carte, darmite una deșteaptă. — Nici o mașină, am oftat. N-am noroc În noaptea asta. Făcu câțiva pași În ploaie și-mi Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ungară, iar aceasta a urmărit să instituie în "Țara Severinului" un episcopat propriu. Odată pusă fundația politică (banatul), în Țara Severinului ("Terra Cevrin") și-au făcut apariția, în 1235-1237, "harnicii dominicani" (Iorga), pentru convertirea locuitorilor ("multitudo gentium") Severinului. Românii erau asaltați deoarece la sud de Carpați, ca și la est, în Episcopia cumanilor, catolicismul era o armă de cucerire politică. În concluzie, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, o mare parte a teritoriilor românești din nordul Dunării au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]