6,399 matches
-
Dumitru Sinu era la Montreal, nu știu cum s-a întâmplat, dar și acolo a avut parte de prieteni și cunoștințe - evrei de care-și amintea și acum perfect. Înseamnă că momentele trăite în preajma acestora au rămas bine întipărite în mintea sa ascuțită și mult i-au folosit învățămintele lor! Aș putea spune că în multe din acțiunile sale i-au folosit drept model, pentru că avea o admirație deosebită pentru spiritul lor întreprinzător, pentru inteligența lor sclipitoare, pentru agilitatea de care dădeau dovadă
„DACĂ VREI SĂ REUŞEŞTI ÎN VIAŢĂ FĂ-ŢI CEL PUŢIN UN PRIETEN EVREU!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370915_a_372244]
-
era epuizat sta și fuma pe pragurile înalte ale șatrei iar eu mă înghesuiam lângă el rugându-l să-mi mai povestească vreun episod din viața lor învolburata, după care eu eram ahtiat. Era de statură medie, slăbuț, cu fața ascuțită, un om aprig și iute, avea o latură a bunătății pe care o cunoșteam doar seară după o zi de trudă pe pragul prea înalt al șatrei când mă lua peste picior, prag pe care eu mic fiind nu-l
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
era epuizat sta și fuma pe pragurile înalte ale șatrei iar eu mă înghesuiam lângă el rugându-l să-mi mai povestească vreun episod din viața lor învolburata, după care eu eram ahtiat.Era de statură medie, slăbuț, cu fața ascuțită, un om aprig și iute, avea o latură a bunătății pe care o cunoșteam doar seară după o zi de trudă pe pragul prea înalt al șatrei când mă lua peste picior, prag pe care eu mic fiind nu-l
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
Simți că i se usucă gura. Nu știa ce să facă. A început să o sărute de la tălpi și până la frunte. Nu i-a scăpat nici un locușor. Nici nu a apucat să-și dea pantalonii până la genunchi că un țipăt ascuțit i-a sfredelit timpanul. - Nu! Nu! Nu se poate, nu ești normal! Doamne apăra și păzește! Până să-și revină el, pe jumătate goală, pe jumătate îmbrăcată, Măriuca a coborât scara și dusă a fost. Bătrânul a ieșit afară. Cerul
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
Din pachet se ridica spre ea mirosul unic al micilor. Cât timp putea să mănânce mici, putea să lase deoparte drumul greșit și să pășească pe unul corect. Ridică privirea către lumina care se apropia într-un sunet straniu și ascuțit de frâne și i se păru că Nicu se grăbea să ajungă la ea. Zâmbi ușor și îl așteptă nemișcată. Mihaela RAȘCU Târgu Mureș 20 iulie 2016 Referință Bibliografică: Mihaela RAȘCU - VASILICA / Mihaela Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
a o cunoaște cealaltă mătușă a ta. Am auzit multe lucruri bune despre ea. -Chiar acum mergem la ea, locuiește aici în apropiere. Mătușa mea e o femeie minunată, bună cunoscătoare a teatrului, a literaturii, dar are și o limbă ascuțită. -E și frumoasă, după cum am văzut-o în fotografie. Și să știi că seamănă cu tatăl tău foarte tare. -Da e frumoasă. Rareori cunoști o astfel de femeie și nu poți s-o uiți. Poate că ar fi mai bine
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
Vei fi pentru mine un ideal, De care spațiul ne desparte. În viață oare iubirea vine, Numai în zilele senine? Ori vine pe neașteptate. Chiar în zile înnorate? Ești o fată minunată Însă mult îndepărtată. Sânii albi sunt o visare, Ascunși acolo în depărtare. Referință Bibliografică: NU CALC TRANDAFIRII / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1643, Anul V, 01 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NU CALC TRANDAFIRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369796_a_371125]
-
romantică, undeva, la o cabană în munți. Acele zgomote cumplite, continuau să tulbure liniștea nopții. Emanuela ascultă cu atenție, nedumerită și oarecum speriată. Auzi, deodată, un plânset de copil, apoi plânsetul se transformă în țipete, destul de puternice ori de aproape, ascuțite, ca din gură de șarpe! „Doamne Dumnezeule!”, își făcu ea cruce și fugi la ușă! O deschise și rămase stupefiată... Va urma... Autor, Olguța Luncașu Trifan 01.07.2015 Iași Referință Bibliografică: ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) / Olguța Trifan : Confluențe Literare
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
făcut tata accidentul și pe care am visat-o azi-noapte” își spuse Radu. „Și eu beau, dar nu o să fac niciodată accident! Ce mare necaz ne-a mai făcut tata, mie și mamei! ”. Ochii săi urcară apoi hulpavi, de la vârfurile ascuțite al pantofilor până ajunseră la marginea fustei scurte a femeii și mai sus, mai sus. Apoi, îi apărură imaginile întipărite în minte, de la prânz, imprimate puternic în memorie. Partida de sex sălbatic cu tânăra profesoară, în cabinetul său de director
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
zăpada se topise și trunchiurile brazilor purtau urmele unui foc proaspăt. În curând, drumul pe care îl urmau se închise în fața unei stânci imense. - Asta nu era aici înainte, strigă supărat Fulgușor! - Țuchi a văzut! Stânca deschide, iese vrăjitorul! Glasul ascuțit al țupândăului se auzi până departe în pădurea de brazi. Ionuț dădu ocol locului, fără să găsească nici o intrare în stâncă. - Bine, Țuchi, atunci cum intră și iese vrăjitorul? Eu nu văd nici o poartă sau măcar o crăpătură în piatra
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
care le lăsă lângă intrare, pe săniuța devenită nefolositoare acum. - E un labirint de tuneluri, zise Fulgușor privind galeriile care porneau din tunelul principal. Pe unde să o luăm? Țuchi sări în fața lor începând să se tânguiască cu glasul său ascuțit: - Moșul închis! Moșul speriat! - Ei bine, zise Ionuț, cel puțin se pare că în curând vom afla unde e Moș Nicolae. Ia-o înainte Țuchi și fii atent la drum. Tocmai când termină de rostit atenționarea, țupândăul țopăi pe o
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
împrăștiară în ecouri de-a lungul galeriilor. Cocuța scoase din pălăria ei înaltă un cuțitaș, se cățără pe peretele stâncos ca și cum ar fi fost trunchiul unui brad și reuși să taie legătura plasei. Țuchi se prăbuși pe pământ cu țipete ascuțite. - Perfect, s-a zis cu elementul-surpriză, mormăi Fulgușor. - Nu te agita, oricum urmărim un vrăjitor, nu un om obișnuit, așa că nu ne putem baza pe surpriză. Se pare că pe aici e plin de capcane, iar tu ai început să
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
chinui copiii? Ai o părere greșită despre mine! Mie îmi plac copiii! Râse și mai tare. Mai ales la cină! Atunci, înainte ca vrăjitorul să mai poată zice prea multe, Țuchi sări pe fața lui și îi zgârie cu gheruțele ascuțite ochii, Cocuța reuși să taie legăturile lui Moș Crăciun, acesta îl salvă pe fratele său, iar Ionuț smulse toiagul și îl lovi pe vrăjitor în piept. - Taie-i barba, strigă Moș Crăciun, acolo stau puterile lui! Înainte însă ca băiatul
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
îndrăzni Ionuț, ce face clopoțelul tău? Moș Crăciun îl mângâie pe creștet. - Ai să vezi chiar acum. Cocuța, ia dă-mi clopoțelul de argint! De îndată ce moșul clătină clopoțelul, începu să ningă, apa de pe pereții și tavanul sălii îngheță, formând țurțuri ascuțiți și de prin galerii se adună o mică armată de țupândăi. Țuchi începu să bată din palme și să țopăie pe umerii lui Moș Nicolae, Fulgușor își recăpătă puterile, iar Ionuț se trezi cu o pereche de patine noi în
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
copil și trup de animal. Țuchi. Băiatul dădu fuga la fereastră, la timp să vadă dispărând printre brazii îngreunați de zăpadă haina albastră a lui Moș Nicolae și haina roșie a lui Moș Crăciun. Eu am încălecat pe un țurțure ascuțit, să vin să vă anunț că iarna a sosit și că încă o poveste copiilor cuminți le-am pregătit. Referință Bibliografică: POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ȚINUTUL DE FOC / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1786, Anul V, 21
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
în sănătatea tuturor celor prezenți și a celor absenți motivat și gustară din salate, fata gazdei cea isteață scoase o găină bine rumenită din cuptor și o așeză pe masă, pe un platou. Apoi luă un cuțit de bucătărie bine ascuțit și cu multă pricepere împărți pasărea astfel: capul i-l dădu lui taică-su, inima lui maică-sa, aripile le luă ea, iar picioarele i le plasă fratelui cel mic, un băiețel simpatic care stătea cu degetul în gură. Oaspetele
SCHIŢE UMORISTICE (63) – FATA CEA ISTEAŢĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370113_a_371442]
-
ascuțită în zona parietală. Închise ochii și ascultă zgomotul pietrelor căzute ca într-o puternică avalanșă. Curând, zgomotul se transformă, prinzând alte nuanțe. Auzi voci. Din ce în ce mai clare, până începu să înțeleagă cuvintele. Se simțea obosit, foarte obosit și durerea era ascuțită, dar încercă să se concentreze pentru a înțelege ce se vorbește. Simțea că în jurul lui sunt mai mulți oameni, că sunt foarte agitați, câțiva dintre ei manifestându-se îngrijorați. „De unde au venit oamenii aceștia? se întrebă el surprins și oarecum
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
poartă, cu ambele mânuri proptite-n șold. Știa ce îl așteaptă, doară erau luați de peste treizeci de ani. Își trase pălăria de pai pe frunte, acoperindu-și ochii. - Unde-i porcu’, Sandule? Când boala se făcuse vocea muierii așa de ascuțită? Pe vremuri, știa să-i șoptească la ureche vorbe dulci ca mierea. Amu’, o putea auzi din cealaltă parte a satului. Nu avu curajul să-i spună adevărul. Cel puțin nu azi. - L-am dus la veterinar! Femeia îl privi
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
În care marinării n-au zâmbet, n-au somn, n-au odihnă, n-au răsărituri de soare, Ei vâslesc suspine, doruri, iluzii moarte, În oceanul meu... În abisul oceanului meu înoată pești orbi, Ei se lovesc de stânci grele, reci, ascuțite, Ei nu au liniște, nu au dimineți, nu au ascunziș, nu au răgaz, Taie agitați și haotici apele-n lung și-n lat fără nicio direcție, În căutare de necunoscut În oceanul meu... În oceanul meu e noapte, e târziu
OCEANUL MEU de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370387_a_371716]
-
lor din Piața Romană. A luat-o în brațe aprig, a sărutat-o patimaș și buzele i-au ajuns pe sânii ei, înmiresmați, rotunzi ca niște grepfruit-uri rosé. Și atunci mușcă din ei cu putere, cu dinții săi puternici, ascuțiți și extrem de albi. Femeia țipă de durere. Instinctual, pentru a o potoli, o mușcă de gât, de vena jugulară. Acesta a fost doar începutul. Petrecerea la care a fost prezent, trezise în el sălbaticul, imposibil de oprit. Nu se mai
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
amândoi în costume persane de culoare albastră, evazate în partea de jos a hainei brodate în fir de argint cu motive orientale și pantaloni din lână roșie strânși pe picior. Cizmele scumpe completau îmbrăcămintea celor doi. Amândoi își scoaseră coifurile ascuțite și poleite cu aur atunci când intrară în încăpere. Obrazierele de zale se leganau ușor la baza coifurilor. -Plecăciune slăvite procurator, spuseră aceștia aplecându-se mult în față până când fiecare atinse podeaua cu mâna dreaptă. -Ce surpriză, spuse Ponțiu Pilat, în
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
lipsi prea multrîvnind absolutul pasării Phoenixori rugul pe care se mistuie unicul ei dreptla dragoste.Noli me ... XXIV. MĂTASE CHINEZEASCĂ, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1044 din 09 noiembrie 2013. Mai sigur sîntem departe de noi înșine, ascunși și distorsionați de agitație în cea din urmă zi a singurătății, cum și florile acestea albe spînzurate pe garduri nu contestă pămîntul care le hrănește oricît de bine mi-aș justifica nevoia de dragoste îmi aud bătăile inimii ca o
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
cuprinde dorul și cîrdurile de gîște sălbatice înșirate pe cer atît de mărunte, atît de noi. Nu împrumuta de la ziua de mîine ceea ce n-ai în ziua de azi, spune ... Citește mai mult Mai sigur sîntem departe de noi înșine,ascunși și distorsionați de agitațieîn cea din urmă zi a singurătății,cum și florile acestea albe spînzurate pe gardurinu contestă pămîntul care le hrăneșteoricît de bine mi-aș justifica nevoia de dragosteîmi aud bătăile inimiica o corabie înfiptă în nisip cînd
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
scrisul, călimara e inspirația, muza, iar oceanul substituie universul gândurilor, toate sunt arsenalul Poetului, care nu bănuia, poate, acest destin ce s-a trasat de la sine, desenat pe suflet. prolog „dungile prelungi paralele ale norilor peste ocean la orizont călimara ascuțită a insulei oceanul nesfârșit manuscris papirus lichid scris cu alb pe albastru” „călătoria spre tenerife a început când nimeni absolut nimeni nu bănuia că drumul se și desenează în negura serii în negura sufletului eu bănuiam desigur cel mai puțin
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
ține în mână. Citește în fugă prima pagină,tot ce-l interesează e pagina de sport la care vrea s-ajungă cât mai repede. Deschide ziarul iar ei, titlul de o șchioapă îi sare ei în ochi ,ca o suliță ascuțită care-și atinge , brutal, ținta. - Aauuu...Un icnet de durere îi țășnește fără voie ,de undeva de dinăuntru. Simte în același timp cum roșul din obraji o părăsește ,dar o și o strângere puternică de inimă . - Vă simțiți bine, soră
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]