1,866 matches
-
scrisoare adresată lui, dar evident “ neexpediată” niciodată. Era intitulată. “Scrisoarea din urmă”. Pentru o clipă, nu mai văzu nimic înaintea ochilor. După ce se mai liniști, cu greu, începu să citească. Huhu meu drag, “ Când vei citi aceste rânduri, scrise pe ascuns,eu voi fi trecut pragul tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare Taină. Totuși,din marea dragoste ce ți-ampurtat-o și ți-o port, aș dori ca glasul meu să te atingă încă o dată, chiar de dincolo de mormânt. Când Dumnezeu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
inteligență remarcabilă, spirit critic, realist; Teodora (Dori) L., ardeleancă, Înclinație spre științele exacte, sensibilitate deosebită, interiorizare și timiditate; Maria (Maricica) L., bucovineancă, frumusețe remarcabilă, ochi deosebit de expresivi, talent dramatic, un fel aparte, confuz, În exprimare; Veronica O., micuță, cu un ascuns complex datorită taliei foarte scunde, o remarcabilă voce de alto, Înclinație pentru filosofie; Ana (Anișoara)H., bănățeancă, frumoasă tare, afectuoasă, sociabilă, cu multă putere de dăruire; Serafima (Sima) H., bănățeancă, frumoasă, blondă cu ochii verzi, inteligență Înclinată spre pozitivism, caracter
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur“. A fura viața din cuvinte, a o procura pe ascuns, „ca hoții, ca drogații“, reprezintă una din cele mai necosmetizate și convingătoare viziuni asupra actului scrierii. Dar nu pentru că vorbește despre spaime personale și mizerii publice se apropie poezia Marianei Codruț de autenticitate, nu prin portretele făcute grăsanilor care sforăie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
bun. Voi, ăștia tineri, sunteți cu cas la gură. Nu respectați bătrânii. Ne jigniți, beți, umblați după femei, sunteți obraznici. BEȚIVUL: Așa-i, așa e, beau la secret, ăștia au amante aici în bloc și beau și ei, dar pe ascuns, nu fac cinste. TÂNĂRUL PATRON 1: De pomană țipați. Am terminat facultatea și fără pile nu am putut sa ma angajez la primărie și prietenul meu la CFR. Nu era să stăm pe spinarea părinților care nici nu aveau pentru
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
cămile pe care le aveau și douăzeci și patru de oi și capre, precum și o grămadă de săculeți cu cele mai bune semințe. În felul acesta, cei cinci membri ai familiei și o mână de servitori credincioși porniră, la începutul iernii, pe ascuns, într-o călătorie spre miazăzi, în căutarea pământului făgăduinței care se putea afla în orice loc din nesfârșitul pustiu. Vreme de cinci luni au străbătut sute de kilometri, departe de orice drum cunoscut, ocolind cât puteau satele și oazele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
așa de înspăimântat și demoralizat cum nu fusese nici în cele mai groaznice coșmaruri ale sale. Începu să plângă. De câteva zile simțea nevoia s-o facă fără să se stăpânească, dar nu-și îngăduise să plângă decât noaptea, pe ascuns și în tăcere. Acum, convins că nimeni nu-l vedea, plânse cu sughițuri, nemângâiat, copleșit de frică și de mila ce-o simțea pentru el însuși și pentru cei lăsați în urmă, despre care știa că erau condamnați să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai văzut. Toate acestea păreau semnele unei nebunii din partea maurului, înainte de toate dorința de ași construi un refugiu absurd. Cei doi prieteni, nevoiți să doarmă o noapte în casa părăsită, caută să înțeleagă ce anume sar fi întâmplat cu cel ascuns acolo. Nu ar fi avut motive să ridice un asemenea edificiu câtă vreme lumea însăși este un labirint - și încă unul desăvârșit. Apoi, orice labirint ascunde în centru o făptură mon struoasă, precum minotaurul. Poate fi asemeni unui om cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
paradoxului], pe de altă parte, în pasiunea sa paradoxală, intelec tul își dorește propria sa pieire.“ În ce constă totuși o asemenea dorință? Așa cum spune de la bun început, gândirea știe că paradoxul o exprimă în chip esențial, fiind pathosul ei ascuns. Doar că, imediat cel acceptă, se vede în fața propriei limite. Stă în natura pasiunii să ducă ceva la limită, să atingă limita însăși („Culmea oricărei pasiuni este de ași dori propria pieire“). Atinge cu aceasta locul în care ne întâmpină
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să faceți o sfeștanie la mine acasă că toată mobila cade, diavolul face prăpăd!» Securiștii erau postați peste tot, dar nu l-au recunoscut când a plecat. Nici portarul nu l-a văzut. Activiștii veneau și ei la rugăciuni. Pe ascuns. Umbra Vocea călugărului Haralambie deapănă monoton amintiri printre îngeri de faianță și casete cu slujbe. Se tânguie toate clopotele mânăstirii: este odovania praznicului Învierii. - Soția părintelui Ilarion e îngropată în pridvorul bisericii din Boroaia. Pe-atunci se cerea o jertfă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
reputația, de vreme ce el stimează pe profesor ca pe o ființă deasupra comunului. De altfel, și ceilalți arătau cel puțin deferență pentru maestru. Prin urmare, indiferența colegilor e simulată, e mai mult de formă, de invidie. Felix își strânse pumnii pe ascuns. Jură să lucreze și să studieze atât, încît la vârsta când unii își dau doctoratul el să aibă îndărătul lui o activitate publicistică remarcabilă. Și se hotărî totdeodată să-și reprime orice vanitate și să nu mai comunice nimic nimănui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la vie. Frumoasă femeie fusese Margo și-ncă se mai ținea bine, mărunțică, nu așa naltă ca sor-sa, da femeie bine și elegantă, și la pantof purta treiștrei. Uite-așa avea niște piciorușe... Și l-a ținut p-ăla ascuns, ea știe cât, poate ani de zile. Sta el ascuns toată ziua, nu-l scotea decât când pleca Riri la școală ; c-avusese Margo și copil cu bărba-su. Și pe ăla nu-l scotea decât când pleca fata la școală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fost bolnav și Profesorul, într-un acces de grandilocventă mărinimie, a trimis feciorul să se intereseze). Acum, mai spectaculos, chiar ea, însă (noroc pe tine !) neprinzându-te deloc în mizerie. Totuși, să te trezești cu tânăra doamnă Mironescu venind pe ascuns, cu o birjă închiriată și cu un voal des pe față, plăcerea ca vecinii să vadă o asemenea elegantă urcând la tine și gândind ei că vine pentru un rendez-vous fiind în mare parte stricată de teama că te vei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să nu o mai recheme în gînd vreodată. Dar, tot mai des, în ultimul timp, Doamna Ana știe să vină cînd este nevoie de ea. Mihai o simte. Cu cît trece timpul, cu atît mai puțin dă crezare vorbelor celui ascuns după reflector. La mansardă a urcat un puști debusolat și a coborît un tînăr care știa ce are de făcut în viață... I-ar fi plăcut s-o aibă pe Doamna Ana alături în seara aceasta, să discute cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se făcură cu circumspecțiune, dibăcie și cu bună ispravă, încît și încrederea și curajul oamenilor crescură vederat. Dar mai serios decât la înăbușirea răscoalei romîno-bulgare Wranas gândea la coroana din Constantinopole, după care ambiția lui întinsese de mult mînile într-ascuns. El înaintă cu oastea contra capitalei, o împresură cu mare energie împreună cu împăratul Isac Angelos, câștigă pe la-nceput câteva succese neesențiale, dar nu putu să ia orașul și căzu în fine în luptă de mâna viteazului conte Conrad de Montferrat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tăioasă se temea însă ca și de sabia de foc a heruvimului. La început dispus a se împăca, se zădări mai târziu, prin nesocotința trufașă a latinilor, și întoarse foaia, devenind dușman în faptă, după ce stătuse mocnit atâta vreme într-ascuns, căutând un moment favorabil pentru a izbucni în fățise fapte de silnicie. Cauza dezbinării a fost următoarea întîmplare. Cauza cea mai apropiată a mâniei sale asupra latinilor. Abia se văzuse Ioannițiu recunoscut în toată forma în demnitatea sa de rege
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Bonifaciu hotărî să dea ajutor capitalei sale și alergă cu trupele într-acolo, dar pe drum află că orașul se mântuise însuși și alungase garnizoana română și apoi judecă aspru pe locuitorii ce aruncaseră ochi galiși sau erau aliați într-ascuns cu inamicul, osîndindu-i parte la moarte prin securea călăului, parte la exil, parte la confiscarea averilor. Nefericitul împărat Isaac Angelos III, carele încăpuse împreună cu solia sa în mînile latinilor, fu trimis pe apă la împăratul german. Când Ioannițiu însuși atacă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cel mai înalt al administrațiunii din Achrida îi aduse la cunoștință importantul eveniment că regentul bulgaro-romînilor Calliman parăsise priveliștea lumii, în vârstă de abia doisprezece ani. Cauza morții sale era, după unii, o grea boală firească, după alții o-nveninare într-ascuns, comisă de dușmani de-ai lui. Dar fie acum adevărată o versiune ori alta, sigur e că Vatatzes hotărî să esploateze acest eveniment pentru a-și mări în dragă voie teritoriul. Alergă la Filipopole și se sfătui cu marii demnitari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cumnatului său, lui Teodoros Laskaris II împărat. Propriul văr al lui Mihail, anume Calliman, înțeles în tainică uneltire cu vro câțiva locuitori din Tîrnova, se folosi de momentul când acela lipsea din capitală și-i luară viața năpraznic și într-ascuns. Ucigașul Calliman se-nsură numaidecât cu văduva lui Mihail, sporindu-și astfel în mod considerabil drepturile la domnie asupra romîno-bulgarilor, domnie ce-o dorea și care era încă vacantă. Dar principele sârbesc Uroș, căruia-i era scârbă de evenimentul acesta, intră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se prezintă numaidecât în privința viitorului actor. De la aceste condițiuni neîncungiurate și până la o personalitate predispusă, cum am zice, pentru reprezintarea dramatică sunt încă multe trepte. Un corp care ar contrazice espresiunei unui om întreg, normal, prin niște infirmități imposibile de ascuns, un corp în care natura umană ni s-ar fi format (cum am zice) așa să zic cu desăvârșire ni se pare o piedică neînvinsă la o arte care are de-a formula de material acestei de arte constituțiunea omului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
clară despre această cugetare. În Chezășia lui Schiller stau vorbele: "Moros merse, pumnalul sub haină". - Aicea ac[c]entul simbolic cu care se intonează vorba pumnal trebuie să recheme deodată în sufletul nostru imaginea armei de omor ce ucide pe ascuns, cu tot sinistrul pe care-l poate produce această idee în noi. În Mignon a lui Gothe se înseamnă o țară misterioasă "în care mirtul stă liniștit și laurul sus". Accentul simbolic trebuie să aducă înaintea sufletului nostru intuițiunea acestor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Boala pe care medicii o numesc depresie, și pe care am preferat să o numesc prăbușirea sistemului de iluzii, este acest ecorșaj existențial. Când ea survine, mecanismul prin care privirea noastră se mulează pe ambiguitatea lucrurilor, dozând întocmai cantitatea de ascuns care trebuie să corespundă fiecărei dezvăluiri, se dereglează. Depresia este insurecția nevăzutului. Suprafața, sediul splendorii, este constrânsă să abdice. Regula este acum a adâncului, a neantului, a prăpastiei, a tot ceea ce până atunci stătuse la pândă. 7 mai De ce oare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al unor șosete intrate pe jumătate în pantofi, m-a lăudat ca pe unul dintre "heideggeriologii de seamă ai culturii noastre" sau ceva în genul ăsta. Lucrul mi s-a părut firesc. Din recuzita lichelei face parte ambiguitatea întreținută între "ascuns" și "pe față", între lovitura dată pe la spate, în întuneric, și lauda rostită în față sau în public. Voi reveni când voi ajunge la lichelele de altă anvergură din zilele noastre. Sigur este că lichelele nu iau niciodată în calcul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în față sau în public. Voi reveni când voi ajunge la lichelele de altă anvergură din zilele noastre. Sigur este că lichelele nu iau niciodată în calcul accesul celorlalți la zona lor de umbră, la "lucrătură", la otrava instilată pe ascuns. Ele mizează pe clandestinitate, pe intrigă, pe turnătorie. Iar când sânt ajunse din urmă de propriul lor trecut, de mârșăvia tăinuită și făcută tocmai sub încredințarea pecetei tainei, când ceea ce a fost ticluit cu gândul să rămână ascuns este dat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îngăduită între vilele de pe deal și clădirea cu 5-6 niveluri care o încadrează, arogantă, înălțîndu-se din josul străzii. Câți români din țară au bâjbâit prin Paris pentru a nimeri în locul acesta, mândri, sfioși, emoționați, duplicitari, calculați, resentimentari, iubitori, detestând în ascuns, aducând vești, cerând sfaturi, comentând, sperând, plecând, revenind. Și în mijlocul acestui balet, al acestei comedii umane întinse peste ani, cei doi, Monica și Virgil, spiritele acestui loc, cei prin fața cărora s-a perindat zi de zi vreme de câteva decenii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
căzând perpendicular pe el, cu Călcâiul lipit în scobitura labei piciorului stâng, pieptul bombat și capul cu bărbia împinsă înainte, privirea senină și plină de încredere, străbătând până foarte departe și lăsîndu-ne să înțelegem că eroul nu are nimic de ascuns și, totodată, că e pregătit pentru fapte deosebite, în sfârșit brațul stâng răsucit la spate, odihnindu-se ușor cu vârful degetelor pe partea dorsală a șoldului drept, în timp ce brațul celălalt, ca o acoladă obosită și lascivă, țâșnește în sus, atingând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]