3,212 matches
-
am ieșit afară.» La birou nu răspundea nimeni. Intra numai robotul. Am lăsat un mesaj: «Sunt Sugimoto din Kodemmachō, s-a întâmplat așa și așa...» Unii dintre călătorii care erau acolo stăteau în fund pe jos, alții erau întinși pe asfalt. Cu toate că tremuram, am rămas pe loc și îi priveam fix. Apoi au venit doi bărbați de la firmă. M-au văzut și au zis: «Uite-o! Uite-o! Pentru că nu mai ai voie să intri în magazinul de la Hatchōbori te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a mă întoarce la natură sau, mai bine zis, în satul natal devenise din ce în ce mai pregnantă. Odată ce îmi intră o idee în cap, nu mai iese sub nici o formă. Asta e firea mea. Pe atunci ideea era ecologia. Obosisem de jungla asfaltului și voiam nepărat să văd marea din satul natal. Dintotdeauna am iubit marea. M-am întors acasă. Am început să muncesc la construirea reactorului nuclear de mare viteză Monju. Lucram pe schelă. A fost ca un fel de antrenament pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Ioan Cuza din Iași. Un grup de studenți, cred că majoritatea de la Drept, manifestau în fața Universității împotriva reglementărilor „comuniste”, de a li se da studenților repartiții după terminarea studiilor și obținerea examenului de licență. Își delimitaseră cu creta pe asfalt, un spațiu pentru ei, spațiu pe care scriseseră și lozinci „anticomuniste”, după părerea lor. Nu au trecut decât un an, sau doi, de la scoaterea acestei prevederi curat „comuniste”, din lege și mulți din cei care luau o diplomă obținută cu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că noi toți cei din mașină știam să recunoaștem un poem adevărat când vedeam unul, și că îi eram recunoscători. După aceea am coborât cu toții, pe ambele uși ale limuzinei - părăsind corabia în mijlocul lui Madison Avenue - într-o mare de asfalt fierbinte, gumos. Locotenentul a rămas un moment în urmă, ca să-l informeze pe șofer de răzmerița noastră. Îmi amintesc perfect că parada cu tobe și trâmbițe continua și că zgomotul nu se atenuase nici un pic. Doamna de onoare și doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bătrânețe să ajungi să crești pisici și câini, cum se Întâmplă cu femeile de la oraș.“ Babulea avea o părere extrem de proastă despre femeile ce trăiau În altă parte decât la Brodina. Iar de cele ce călcau Înfigându-și tocurile pe asfalt, nici nu voia să audă. „Buzele lor aduc cu funduri de maimuță, spunea. Să nu aud că te sulemenești...“ Babulea văzuse o pereche de babuini la circul ce-și instalase cortul la Rădăuți. Mâncau gheare de găină și se scuipau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să vezi tot ce era de văzut...! Căteva secunde lui Tony Pavone Îi fulgerase prin minte imaginea șoselelor românești, Înguste și pe o singură linie de circulație - dus Întors - În care tamponările mortale erau la ordinea zilei În timp ce gropile și asfaltul exfoliat contribuia În aceeași măsură la producerea accidentelor. Locuințele sărmanilor provinciali erau construite din pământ frământat cu paie ori alte materiale inpropii fiind insalubre și unde curentul electric și grupurile sanitare Încă nu se inventase...! Unii locuitori fiind atât de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
amar În neagră ironie. Negrul burghez respins al stabilității tradus astfel. Și asta e nepotrivit, incorect. Lumea justificând lenea, prostia măruntă, superficialitatea, hachițele, poftele - Întorcând pe dos vechea respectabilitate. Astfel era priveliștea lui Sammler spre răsărit, o burtă moale de asfalt ridicată, În care ședeau burice aburinde de canalizare. Trotuare țăndări cu ciorchini de butoaie de gunoi. Piatră de fațadă. Cărămida galbenă a clădirilor cu lift, ca a lui. Pâlcuri de antene de televizor. Ca bicele, grațioase, dendrite dătătoare de fiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îl aduc cu mine și poate aștepta aici cu mine. O să fie așa de nerăbdător să ia manuscrisul. O văzu curând În stradă. Atingînd draperiile din sibir, o privi mergând spre West End Avenue, În sus pe lățimea palidă a asfaltului, alertă la prezența unui taxi. Era mică, era puternică și avea un soi de mândrie feminină, Închegată. Ușor tremurătoare, cum fac femeile când se grăbesc. Trepidând ciudat. Și cu totul stranie. Femeile! Probabil că le suflă curentul printre picioare. Asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În detașare cumsecade, În detașare-de-rămas-bun, În obiectivitate-de-părăsire-a-pământului. În lumina zilei Încă, panoul luminos cu Spry de peste Hudson Începu să ardă pe fondul verde palid și de asemenea În jos pe apă; În vreme ce În culoarea de cupru a apusului burta de asfalt a străzii era ușor desfigurată, ușor Împuțită, cu capacele ei de canalizare. Și automobilele mereu strâns Înghesuite În stradă. Mașini de plecat. Scoțând pantofi și ciorapi, domnul Sammler ridică un picior lung În chiuvetă. Nu era prea bătrân pentru asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fiare. Nu ți-am zis nici o clipă să-l lovești. Ești nebun, Eisen, suficient de nebun cât să-l omori. Hoțul de buzunare Încercase să se ridice pe coate. Își odihnea acum trupul pe brațele Îndoite. Sângera din abundență pe asfalt. — Sunt Îngrozit! spuse Sammler. Eisen, În continuare arătos, creț, cu zâmbetul neschimbat, deși acum gâfâia, cu picioarele sale ciudate, fără degete, părea amuzat de inconsecvența ridicolă a lui Sammler. Spuse: — Nu poți să lovești un om ca ăsta doar o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de la prima întâlnire cu Connolly, Sheba a găsit un desen în cutia ei de corespondență. Era o schiță rudimentară a unei femei, făcută pe o foaie de caiet dictando, in stilul dramatic pe care îl vezi deseori la desenele pe asfalt. Femeia avea ochii mari, fantomatici, și mâini lungi care se terminau cu niște palete ciudate, fără degete. Se uita în depărtare cu o expresie vag erotică, dată de ochii încrucișați. Din decolteul generos al bluzei se vedea bine despicătura impresionantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
săptămâna trecută l-am scos la un ceai la patiseria de pe High Street și n-am spus nimănui unde mă duc. Lila și Hugh au crezut că am fugit cu el. S-a uitat la Lila cu reproș. Lila studia asfaltul. — I-am spus lui Richard că e ridicol, a zis Sheba, dar nu ascultă. Zice că fie accept escorta, fie stau cu Ben în casă. A început din nou să plângă. — E revoltător, am zis eu. O să ne întoarcem împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
rând apăsând nervul luciferic te doare prezența dar și absența ei suferința poate fi cool uneori pucioasa a început să sfârâie în aerul gomorei o pasăre ciugulește cerul trebuie să ies ca o mână prin piatră ca o plantă prin asfalt până atunci nu-mi pot purta numele cum se retrage viața aidoma unei răni supurânde care se vindecă până pielea vibrează în stringuri! o să râzi dar mâine trebuie să merg la trezorerie să mut banii rămași în bancă o să mă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lume decât să-ți faci datoria așa cum te duce capul. Acel câmp părea fără capăt și ni se împărțea pe parcele fiecăruia din noi. Aveam normă. Cei învățați cu munca la țară terminau mai rapid, ceilalți ca mine, crescuți pe asfalt, ne pierdeam. Atunci am simțit că suntem o clasă unită când dinspre capătul rândurilor câteva colege au venit să mă ajute. Seara a venit atât de greu, că am simțit că trăiesc într-un gol, unde timpul părea să mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lăbuțele haotic în vânt de parcă mi-ar face cu mâna. Bunicul s-a supărat și i-a zis bunicii să nu mă mai lase la țarc fiindcă-i transform fiara într-o potaie de odaie bună numai de plimbat pe asfalt. Am auzit că te place și mai știu că-l iubești și tu... de-aia mi-ești drag... Nici nu apucasem să mă dezmeticesc prea bine, că mă uimi cu o nouă întrebare picată din luna ce se mărea tot
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Șef secție anchete Semnătura solicitantei Haru Nemuro Am debreiat și am trecut Într-o treaptă inferioară de viteză. Panta era mult prea Înclinată pentru o mașină de numai 20 de cai putere. Strada nu avea suprafața netedă, nefiind acoperită cu asfalt, ci cu un fel de beton zgrunțuros În care, cam din zece În zece centimetri, fuseseră săpate niște șănțulețe, probabil pentru a Împiedica patinarea. Pietonilor Însă nu părea să le fie de mare folos deoarece, deși zgrunțuroasă, suprafața de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Pantofii mei plini de praf păreau auriți În lumina felinarelor care iluminau stîrvul de drum crăpat. Nu te puteai aștepta la nimic bun pe un astfel de drum. Deci cu vreo șase luni În urmă... Era august și căldura insuportabilă, asfaltul cleios precum cauciucul și roiuri de insecte se Îngrămădeau În jurul lămpilor. Iarba părea cu un heleșteu verde unduit de vînt, În care mingea naufragiată se scufunda spre fund. Trebuia să miști din picioare, nu de frig, ci din pricina roiurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Răbdarea mi-a fost pusă la grea Încercare din cauza traficului intens, așa că m-am hotărît să-mi las mașina În parcarea din fața stației S. Am trecut pe lîngă un cinematograf și am luat-o pe alee În jos. Zidurile zgrunțuroase, asfaltul plesnit, valea Întunecată erau parcă Întipărite pe chipurile trecătorilor În ale căror priviri se citeau oarecare licăriri de speranță. Freamătul era Însă iluzoriu și ceea ce am văzut eu nu era decît un bărbat pitit după un stîlp de telefon blindat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spre ușă. Am oprit Încet... ca acționat de un resort aerian. Mi-am mutat greutatea de pe vîrful piciorului stîng pe călcîiul drept și apoi din nou pe stîngul. Panta era prea abruptă. Strada nu avea suprafața netedă, nefiind acoperită cu asfalt, ci cu un fel de beton zgrunțuros În care, cam din zece În zece centimetri, fuseseră săpate niște șănțulețe,. probabil pentru a Împiedica patinarea. Pietonilor Însă nu părea să le fie de mare folos, deoarece, deși zgrunțuroasă, suprafața de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
celor împricinați se confruntau cu tăcerea judecătorilor și în felul acesta urcau spre tavan și dincolo de el, stâlpii unei spiritualități a cărei origine venea din vechimea civilizațiilor latine. Nimeni nu-și dădea seama. Era zăduf, era vară, fierbințeala trotuarelor cu asfaltul înmuiat de caniculă urca până aici și pătrundea prin oberlichturile ogivale înăbușind sălile în căldură... Iarna ferestrele se zguduiau în crivățul bătând din răsărit, zăpada scârțâia sub picioare pe străzile în parte pustii; primăverile și toamnele erau scurte, irizate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trezii, totul se șterse, parcă nu fusese, fața nu i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se ivise. Doamna Pavel (era duminică pe la orele 9) se auzea cântând în curte, probabil mătura asfaltul, ca în ajun, cânta cu patos, melodia se încâlcea, n-are a face, totul erau cuvintele dar nu se prea înțelegeau, în timp ce domnul Pavel, aflat la baie, se bărbierea, îngândurat de vremurile ce vin. - Ce vremuri să mai vină, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
E cu conștiința împăcată că a slujit în primul și al doilea război. Cât despre ce se întâmplă acum, e convins că se va sfârși într-o zi, dar se întreabă când și cum? Căldura de vară înmuie, spre prânz, asfaltul curții. Rex aleargă de colo, colo, a înnebunit de căldură. Domnul Pavel și cu mine stăteam în curte pe două fotolii din răchită, la o masă asemenea, cu câte o cafea dinainte. Începu să depene amintiri, mândru de respectul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
după ochi, presupun că a fost elevă până de curând, dar mi-e jenă s-o întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zâmbind. Căldura răsfrântă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile în diversitatea lor coloristică dând impresia unei abundențe comerciale, contrazisă însă de primele vitrine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deschise ferestrele dinspre curte, atentă la perdelele de voal, albe și lungi, - nu le mișca nici o adiere. După ce-și puse capotul pe ea, ieși în curte, potrivi furtunul pe care-l ținea într-o ladă lângă cișmea și stropi asfaltul încins din fața ferestrelor, răcorindu-l. Apoi intră în casă, își făcu un duș și la urmă se întinse pe canapeaua din sufragerie, fredonând o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce transmitea muzică de jazz. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ieșisem de la duș și mă ștergeam cu prosopul când... e destul de greu de descris, dar totul a devenit oarecum tulbure și nu mai eram în baie. Eram într-un alt loc. În aer liber, pe o autostradă. Vedeam și simțeam asfaltul fierbinte sub tălpi. Cam la treizeci de metri distanță, un camion uriaș era în flăcări și dogorea puternic. Simțeam miros de benzină și de altceva, ceva îngrozitor. Erau de asemenea o mulțime de mașini în flăcări și lucrul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]