1,924 matches
-
de alta pe marginea patului din camera mea, iar eu, rugându-le să zâmbească și prefăcându-mă că le fixez chipurile, am prins tot ce exista de la brâu în jos, mai ales ce se zărea sub fustițe. Pe urmă, pe la asfințit, jucând noi trei fațea (după ce, la școală, Magdalena Dina tocmai ne lăsase pe toți cu gurile căscate, scriind pe tablă expresia aia ciudată și corectă gramatical, de-a v-ați ascunselea), s-a întâmplat s-o caut pe Alexandra Ștefănescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
afaceri În anturaje de prim rang a societății grecești, Tony Pavone genera admirația tuturor, fiind supranumit pe bună dreptate „Arbitrul eleganței...” Stând În cumpănă, mai privi odată la ceas. Era ora două după amiaza, iar Carla sosea acasă abea după asfințitul soarelui. S’o aștepte În fața televizorului ori, să facă o mică plimbare de Înviorare? În cele din urmă opinie pentru a doua alternativă. Așa dar, Îmbrăcă pardesiul de culoare gribleumaren, care recent fusese adus acasă dela croitor, se mai privi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Simon era prinsă de friguri mari, și L-au rugat pentru ea. 39. El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, și au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată, și a început să le slujească. 40. La asfințitul soarelui, toți cei ce aveau bolnavi atinși de felurite boale, îi aduceau la El. El Își punea mîinile peste fiecare din ei, și-i vindeca. 41. Din mulți ieșeau și draci, care strigau și ziceau: "Tu ești Hristosul, Fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
din noi Era într-o miercuri după amiază către seară, ultima zi din noiembrie... de Sf. Andrei. La fereastră, cu coatele rezemate de pervaz, Iorgu se gândea la Vasilica. Tot înconjurul era scăldat în lumina galbenă a razelor soarelui la asfințit. Inima îi bătea să iasă din piept. Cu gândul la Fata lui, în vreme ce lacrimile îi ardeau ochii privea îndelung, cu respirația tăiată, apusul de soare... ca pe un apus de viață. - I-am furat viața: murmură Iorgu. Sunt un hoț
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se iubească asemenea eroilor Carmen și Octav. Avea Octav 16 ani, În 1954, și era elev la prestigiosul liceu brașovean „Andrei Șaguna”, când a cunoscut-o pe gimnazista de 13 ani Carmen Sireteanu, o blondă cu părul ca soarele În asfințit și cu ochii ca un cer senin venețian. Părându-i o dulce minune, descinsă din soare (Într-o fotografie dinaintea arestării și Octav este de frumusețe celestă, angelică), Octav se Îndrăgostește de dânsa de la prima vedere. Apoi, În vreme de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mă uluiască prin exactitatea lor. Apoi, a Început să-mi prezică: «Te așteaptă năcazuri mari. Te văd Închisă Într-un mormânt. Pe păreți curge apă. Te doare rău spatele și mai tare te dor picioarele. Pe păretele din fund, la asfințitul soarelui, sî face o cruce Într-un pătrat de lumină. ȚÎ-i foame și țî-i frig și țî-i inima zbuciumată. Ai să stai aici 40 de zile. Ai să ieși la loc mai larg, dar tot Închisă ai să hii
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
arestatele primiră permisiunea să cumpere câte ceva pentru potolirea foamei tot mai chinuitoare. Cu puținii bani pe care-i aveau, unele fete au cumpărat șiraguri de covrigi. La căderea serii, ajung la Închisoare. „Într-un târziu, când soarele se Îndrepta spre asfințit, am coborât panta abruptă care pornea de la Închisoare. Coborârea sugera, Într-adevăr, povârnișul spre iad. Prima impresie a fost o uluire. Închisoarea domina coama lină, aproape plată, a unei coline, În mijlocul unei grădini cu pomi fructiferi. Iadul ni se prezenta
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
aurii, fre-mătînd din miliarde de frunze transparente. O fetiță venea direct către ușă, pe o cărare mărginită de lăstari, măcriș și clopoței. Am rămas secole acolo, explorând în toate direcțiile, dând de perete toate ușile și lăsîndu-le așa, căscate, în asfințitul etern. Urcând, coborând din palier în palier, ne-întîlnind niciodată pe nimeni, negăsind niciodată vreo legătură între scenele ciudate, banale, triste, hazlii de dincolo de uși, uneori recunoscând cu o durere nostalgică locuri, încăperi sau peisaje... alteori desfă-cîndu-mi-se în față spații indescifrabile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se-ngrămădeau cu miile în cupele cleioase. Ca un imens gălbenuș de ou, dar purpuriu-stins, cu pielița străbătută de rețele alburii, schimbătoare, soarele umplea aproape tot spațiul, așezat direct pe clisa mlaștinei și împrăștiind în aerul sulfuros raze cafenii de asfințit. Era mai mare decât putea fi gândit, era semitransparent și tremurător, umplând subterana fantastică. între pielița lui și pereți, prin razele stinse, prin valurile moi de purpură, zburau monștri. Nu erau lilieci 159 , nici fluturi, nici păsări, ci himere fără
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
scriu despre un concert pe care nu l-am văzut prea bine și nu l-am auzit aproape deloc. Dar povestea ar trebui să înceapă, așa cum îi stă bine oricărei povești, într-o seară de mai. Vineri, mai precis, spre asfințit. Încercăm să ne petrecem cu folos timpul până la concertul Goran Bregovic, ceea ce presupune, evident, o crâșmă și ceva veselie. Ajung cu Anca mai târziu, Alin & Cos sunt deja acolo, vin și băieții de la redacție, „Avem timp de-o bere?“, Nicole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
posedam. A trebuit să mai împrumut bani de la diferite persoane, pentru a păstra în cameră patul și două scaune necesare pentru operație. Am fost bucuroasă când un cumpărător a trimis înapoi tabloul lui Nunu, pe care-l priveam des în asfințit când îl așteptam să vină la mine. Reli mi-a făcut injecții cu vitamina K pentru a mă întări în cazul unei mari hemoragii, apoi s-a retras mulțumită. Eu am spălat totul în casă, chiar și scările care duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să se împerecheze și să-și facă cuiburi. Spunea astea surâzând către tânăra lui soție, ca și cum el însuși ar fi fost una din acele păsări. Vinul mirosea a miere de pădure și ni se urcase treptat, fără scară, la cap. Asfințitul își schimbase culoarea și noaptea se insinuase în toate cotloanele casei. Signor Fumo își pusese o altă pălărie pe cap - o pălărie de sărbătoare cu pene albe. Începuse să cânte și să danseze în jurul Carlei, așezată pe vine ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
o mare densitate emoțională. Tot aerul acela sidefiu, pâcla aceea mare se concentra dureros în mine. Știam că spațiul este infinit, că nu există speranță. Deodată, azvîrlindu-și fleșele și statuile ciobite la o înălțime amețitoare, rotindu-și spre cerul de asfințit cupola de culoarea cuprului vechi, apăru, într-o piață de o lărgime incomensurabilă, un monument colosal, o construcție pe jumătate ruinată, cu arcuri și frontoane acoperite de licheni, cu himere gotice, canelate adânc, rânjind pe ziduri. Nimic nu era de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zile m-a cuprins dor de ducă... Nu-i un dor oarecare, ci chemarea are chip și suflet... Și încă ce suflet! Stau în cerdac cu gândurile vraiște... O geană roșie s-a ivit dincolo de zidurile Galatei din Deal. Văpaia asfințitului se topește încet-încet, lăsând în urmă doar o închipuire a mănăstirii, rămasă să vegheze de veacuri asupra târgului tolănit pe malurile Bahluiului. Înserarea vine tiptil, purtând în spate desaga doldora de stele gata să le arunce pe cer. Nu întârzie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
unde-i iazul pe malul căruia ai învățat să salvezi peștii de la înec. Du-te acolo, întinde-te pe iarbă și citește. Când crezi că ți-i deajuns, vino în grădină... Am citit cu spor până ce soarele a scăpătat spre asfințit. Atunci am pornit spre grădină, cu pas măsurat. Pe bătrân l-am găsit scuturându-și anteriul... Apoi eu am citit cât am citit și am venit să văd cu ce pot ajuta, părinte... Dacă-i vorba de ajutor, atunci nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
loc stuful rupt? N-ai face rău. Pe urmă, om coborî pe malul iazului... Când am ajuns la umbra sălciilor, bătrânul m-a întrebat: Ce crezi că se potrivește să vorbim acum, când soarele se rostogolește încet dar sigur spre asfințit? Ce-ar fi să tragem o fuguță - imaginară, bineînțeles - până la mănăstirea Hlincea? Parcă și mie îmi umbla prin minte același lucru. Și, ca să nu lungim vorba, să spunem că această mănăstire este ctitoria din 1574 a Mariei, fiica voievodului Petru
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
toamnă și nu mai are ce face în grădină, decât s-o sape și asta - știu sigur - o va face după plecarea mea... De nenumărate ori l-am surprins privind - ferit cumva - către hamacul meu. Când geana de cer de la asfințit a devenit aurie, bătrânul a închis ușa magaziei și a venit la mine: De ce nu ai dormit? De-aș ști ți-aș spune cu dragă inimă, părinte - am ocolit eu răspunsul adevărat... Am întrebat și eu așa. Nu-i musai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se manifestă la fel, chiar dacă a dispărut doctrina comunistă. Stăm în ceardac, sub un soare câlțos de septembrie. Mă îmbie cu o farfurioară de miere zaharisită și cu un pahar de apă rece. „Mai bine glonțu!” Povestea coboară încet spre asfințit, printre lacrimi și amintiri grele. I-am respectat vorbele, așa cum se încurcă și scrâșnesc de revoltă, fiindcă așa se cuvine să fie. Nimic din ce-a fost adevărat în aceste vorbe nu am omis, nu am falsificat. Nimic nu am
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
această colaborare va continua mult timp de acum înainte, legăturile puternice dintre noi creând și „produse” culturale de o calitate deosebită, după părerea mea. Pe muntele Semenic am avut o după amiază foarte relaxantă, admirând soarele care se ducea spre asfințit și bineînțeles nu mai pridideam cu comentariile referitor la un posibil tablou ce s-ar putea face într-un asemenea loc. Sigur că toată lumea făcea poze, Costel filma de zor și așa am avut o serie de materiale care nu
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1088]
-
începe sau se sfîrșește lumea. Se privesc îndelung, întocmai ca atunci, cînd s-au văzut întîia oară. Pînă și surîsul ei, apărut în colțul gurii, e la fel. Doar ochii amîndurora sînt mai triști culoarea cerului la sfîrșitul verii, spre asfințit. Într-un tîrziu, Mihai se apleacă pînă ce buzele lui ating dosul mîinii întinse pe pat. Apoi se ridică încet și, cu privirea rătăcită, ca un învins, pornește spre ușă. Observă că Teona a întors din nou fața spre perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
trupești, trebuiră să îmbrace spre batjocură haine femeiești și nu se mai putură arăta înaintea feței împăratului. Scăderea continuă a puterii bulgaro-romîne. După moartea stăpânitorului Ioan Asan steaua romîno-bulgară, care până atuncea se suise mereu, începu să se plece spre asfințit. Lipsea în statul acesta orice idee mai înaltă de civilizație, el nu se răzima decât pe dreptul existenții proprie și a puterii materiale, iar când puterea materială începu a slăbi, atunci statul ajunse la oboseală și la o consistență mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ei, născute din nesațul jocului, tropăitul de la un capăt la altul al curții, tonul care vrea să devină dintr-o dată poruncitor atunci când se adresează câinelui, chiuitul strident care acompaniază când și când puseurile de excitație ludică ― acestea toate reprezintă muzica asfințiturilor care pătrunde prin geamul deschis de la bucătărie și ajunge, trăgîndu-mă vertiginos către vârsta copilăriei, până la biroul meu. Iar dimineața, când deschid ochii, primul lucru pe care îl aud sânt gamele unei viori. Mi-o imaginez pe fetița care, seara, umplea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
faci nici o ispravă ca pianist. — Beethoven, Îi spuse Susan, Încîntată, privind grădinița Însorită care se potrivea de minune cu ceaiul din India și viorile țigănești cu instalație stereofonică și fără țigani, În aerul acela proaspăt și În lumina soarelui la asfințit. Juan Lucas se văzu cu perucă, i-ar fi fost silă, dar triumfă gluma făcută de Susan și ei aproape că i se uscase părul și-și scoase basmaua de mătase; Îndată Îi căzu pe frunte șuvița minunată, curată, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
curând voi avea într-adevăr nevoie de haine și de o blană. În momentul de față aproape că nu mai am nici o copeică. — Bani vom avea, vom avea diseară, vino! — Vom avea, vom avea, repetă funcționarul, vom avea încă înainte de asfințitul soarelui! — Dar în ce privește partea femeiască, prințe, sunteți mare amator? Spuneți-mi din timp! — Eu, n-n-nu! Doar... Poate că nu știți, dar din pricina bolii mele ereditare nici n-am cunoscut femeia. — Ei, dacă-i așa, exclamă Rogojin, înseamnă, prințe, că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o mare păcătoasă. Copiii, ca niște păsărele, dădeau din aripi la geamurile ei și îi strigau în fiecare dimineață: „Nous t’aimons, Marie!“**. A murit foarte curând. Eu unul credeam că va trăi mai mult. În ajunul morții ei, înaintea asfințitului, am trecut pe la ea; m-a recunoscut, se pare, și i-am strâns mâna pentru ultima oară; ce mult i se uscase mâna! Iar dimineață vine cineva și-mi spune că Marie a murit. De data aceasta, copiii n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]