3,106 matches
-
-șef și director. A debutat în 1951, cu versuri, la pagina literară a ziarului „Viața nouă” din Galați, colaborând mai târziu cu poezie, critică și eseuri la „Pagini dunărene”, „Tânărul scriitor”, „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Porto-Franco”, „Ziarul de duminică” ș.a. Debutul editorial l-a constituit volumul de poezii Roata, apărut în 1968. Au urmat Întoarcerile (1970), În așternerea văilor (1974), Poeme (1985), Păsări apocrife (1988) și selecția de autor Roata (1997); participă cu ciclul
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
d’histoire des religions”, „Asclepios” (Bruxelles), „Lumea liberă” (New York), „New Observation” (New York), „Minimum” (Tel Aviv), „Revista de etnografie și folclor”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Jurnalul literar”, „România literară”, „Dilema”, „22”, „Steaua”, „Folclor literar”, „Secolul 20”, „Vatra”, „Viața românească”, „Ateneu” ș.a. Volumul de debut, Grădina de dincolo. Zoosophia. Comentarii mitologice, îi apare în 1980. A semnat și cu pseudonimul Andrei Ieremia. Grădina de dincolo reunește două eseuri de antropologie culturală: Harap Alb - un comentariu mitologic bazat pe lucrări ale lui
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
1975, când devine lector la Centrala Editorială. Debutează în 1952 cu traduceri din literatura maghiară, la „Viața românească”, iar primele poezii îi apar în 1966, în „Luceafărul”. Colaborează cu versuri, proză, însemnări critice și traduceri la „România literară”, „Luceafărul”, „Astra”, „Ateneu”, „Orizont”, „Transilvania”, „Secolul 20”, „Utunk” ș.a. Cărțile de versuri proprii, Apa iubirii (1978), Malicondra (1983), Drumurile din noi (1985), și culegerea de „alegorii și întâmplări diurne” Vânzătorul de sunete (1985) sunt însoțite de numeroase traduceri din poeți, prozatori și dramaturgi
OLARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288519_a_289848]
-
de Nord”. În 1995 urmează un program de perfecționare la Centrul de Studii Internaționale al Universității de Stat Chico (California, SUA), având strânse legături cu comunitatea românească de aici. Colaborează la „Clopotul cultural artistic” Botoșani, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, Viața românească”, „Orizont”, „Steaua”, „Bucovina literară”, „Clopotul”, „Crai nou”, „Hyperion”, „Amfitrion”, „Pagini bucovinene”, „Caiete botoșănene”, „Confluențe”, „Orient latin”, „Porto-Franco”, „Tibiscus”, „Glasul națiunii” (Chișinău), „Literatură și artă” (Chișinău), „Glasul Bucovinei” (Cernăuți-București), „Lumina” (Pancevo), „New York Magazin”, „Lumină lină”. „Gracious Light
OLARU-NENATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]
-
Lucrează ca profesor în județul Mehedinți, muzeograf la Golești, metodist la Casa de Cultură din Pitești, asistent universitar la Institutul Pedagogic din Pitești și ca redactor la revista „Argeș”. Colaborează cu critică literară la „Echinox”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Argeș”, „Vatra”, „Ateneu”, „Familia”, „Calende”, „Apostrof”, „Poesis”, „Ziua” ș.a., semnând și cu pseudonimele N. Braniște, Florin Nicolescu, Nicolae Orfea. Din 1991 este redactor al revistei „Calende”, redactor-șef al editurii cu același nume și cadru didactic la Universitatea din Pitești. Și-a susținut
OPREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]
-
Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. După absolvirea Facultății de Limba și Literatura Română la Universitatea din București, lucrează ca lector la Editura Minerva (1973-1979). În 1969 debutează cu poezii la revista „Luceafărul”, colaborând în continuare la „Viața românească”, „Orizont”, „Ateneu”, „Steaua”. În 1976 publică antologia Basmele călătoriilor în timp, însoțită de un eseu despre paradoxul temporal în basmul fantastic. În 1978 scoate ediția critică a lucrării Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
performanțele, acordându-i în 1988 o înaltă distincție pentru cartea Hamlet ou la Tentation du possible. Versuri, îndeosebi (semnate și cu pseudonimul Oniga), eseuri, piese de teatru a publicat O. în „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Cronica”, „Teatrul”, „Ateneu”, „Secolul 20”, „Argeș”, „Convorbiri literare”. Un patos secret cutreieră poemele cu o aură de indisipabilă tristețe din primul lui volum, Filtru (1968). În versuri de cizelură neoclasică, emanând o stare de sonet, freamătă neliniști („ne’nțelese”), melancolii, deziluzii, spaime („auzi
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Iași, din 1996 este redactor-șef al revistei „Dacia literară”. Este doctor în filologie cu teza Eminescu, omul de teatru (2000). A debutat cu versuri în „Flacăra Iașului” (1957), colaborând în continuare la „Iașul literar”, „Cronica, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Astra”, „Tribuna” „Teatrul”, „Teatrul azi”, „Cinema”, „Arlechin”, „Scena”, „Timpul”, „Symposion”, „Scena și lumea”, „Lumina” (Pancevo), „Literatură și artă” (Chișinău), „Limba română” (Chișinău). A mai semnat cu pseudonimele Șt. O. Mugur și Ștefan Pintilie. La începuturile carierei, O. pare atras
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
se afundă în limba veche românească, recitește cronicile, cărțile de cult, omiliile și didahiile și aduce la suprafață semnificații originare, arhetipale, pierdute ori ignorate. Până la așezarea într-o carte, studiile tipărite în „Revista de filosofie” și mai ales eseurile din „Ateneu”, „Steaua” și îndeosebi serialele Viață și societate în rostirea românească și Creație și frumos în rostirea românească, desfășurate în „România literară” (octombrie 1968 - noiembrie 1969) atrag atenția atât asupra unui gânditor original, necunoscut de generația tânără, cât și asupra înțelesurilor
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
2000 e avansat profesor. Mai fusese, în 1992-1995, conferențiar asociat la Universitatea Ecologică „Mihail Kogălniceanu”. După debutul din 1959, cu versuri, în „Iașul literar”, optează pentru publicistica teatrală, semnătura lui putând fi întâlnită în „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Flacăra Iașului”, „Teatrul”, „Ateneu”, „România literară”, „Contemporanul”, „Familia”, „Orizont”, „Teatrul azi”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Monitorul”, „Timpul”, „Dacia literară”, „Scena”. A publicat două atrăgătoare cărticele pentru copii, Un arici pogonici, trei pitici și-un licurici (1972) și O-ntâmplare de mirare (1981
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
Litere și Filosofie a Universității din București (1916). Din 1920 predă, ca profesor definitiv, româna și latina la Liceul „Mihai Viteazul” din București (până în 1928), ținând aici și cursuri de italiană (1922-1923), apoi la liceul din Câmpina, unde a întemeiat Ateneul Popular „B. P. Hasdeu”, și din nou la Liceul „Mihai Viteazul”, unde în 1934 obține definitivarea. A tipărit, singur sau în colaborare, metodici, manuale și cursuri de limbă și literatură pentru liceu. Debutează în 1909, cu epigrame, la „Dunărea de
PAPADOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288670_a_289999]
-
București, specialitatea critică literară și estetică (1934-1937). Debutul se produce în 1932, la revista „Crai nou” din Chișinău, unde era și redactor. Colaborează la numeroase publicații, printre care „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Înnoirea”, „Contemporanul”, „România literară”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Ateneu”, „Argeș”, „Tomis”, „Astra”, „Orizont”, „Albina”, „Îndrumătorul cultural”, „Cadențe”, și activează la diferite cenacluri literare din București: „Tudor Vianu”, Comentar, Faur ș.a. Primul volum de versuri al lui P., Cuib și zbor (1938), va fi urmat de Luceferi de rouă (1939
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
al Institutului pentru Persoanele cu Handicap. Simultan ține cursuri de psihologie la universitățile „Spiru Haret” și Pro Humanitas. Debutează în revista Liceului „Matei Basarab” (1945), îndrumată de Perpessicius, iar editorial în 1969, cu Euphorion. Colaborează cu versuri la „Iașul literar”, „Ateneu”, „Argeș”, „Contemporanul”, „Familia”, „Luceafărul”, „România literară”. Citindu-i în manuscris un grupaj de versuri trimis în 1949, Lucian Blaga aprecia caracterul lor „incoruptibil”, releva „câteva bucăți deplin realizate” și „indiciile certe ale unor deosebite posibilități”. Date fiind însă împrejurările istorice
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
-șef la Editura Institutului European din Iași, membru în Consiliul Fundației Soros pentru programe de limbă engleză (1993-1995) și membru în Consiliul Director al Centrului de Studii Românești (din 1998). Debutează în 1972 la „Cronica”, colaborând ulterior la „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Dialog”, „Opinia studențească”, „Echidistanțe”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, seriile literatură și filosofie, „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»”, „Revue roumaine des sciences sociales” ș.a. În studiile sale P. propune o abordare din perspectivă comparatistă a
PARVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
lector de limba, cultura și civilizația română la Universitatea Provence (Aix-Marseille I, 1979-1985), conferențiar (1991-1996), profesor (din 1996) la Catedra de istoria literaturii române a Facultății de Litere, Universitatea din București. A colaborat la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Steaua”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Caiete critice”, „Orizont”, „Argeș”, „Transilvania”, „Revue roumaine”, „Limbă și literatură” ș.a. Debutează editorial cu lucrarea E. Lovinescu și antinomiile criticii (1972). După cercetarea aplicată Introducere în opera Hortensiei Papadat-Bengescu (1975), în care unii
MIHAILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288129_a_289458]
-
Prima carte de poezie, Legea conservării adolescenței, îi este publicată în 1977. Colaborează cu versuri, recenzii, eseuri, cronici muzicale, traduceri (din engleză, germană, spaniolă, portugheză, franceză, italiană, suedeză, rusă) la „Echinox”, „Steaua”, „Familia”, „Tribuna”, „Vatra”, „Transilvania”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu”, „Argeș” ș.a., precum și la reviste din străinătate. A mai semnat Virgil Mihai sau V. Iahim. Coproducător al unor albume discografice, este și coautor al video-filmului Paradis pierdut în memorie (1995). Este distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca pentru Paradis
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
versuri cât de cât memorabile. SCRIERI: Ilinca. Harul busuiocului, București, 1917; Stropi de rouă, București, 1919; Graur cel nesocotit, București, 1924; Cântarea neamului, București, 1925; Icoane scumpe, București, 1925; Doina, București, 1927; Un capitol din istoria culturală a țării. Începutul ateneelor populare din capitală, București, 1927; Fabule, București, 1928; Viermi și stele, București, 1936; Curcubee peste veac, București, 1937; Vorbe cu tâlc, București, 1931; Psaltirea în versuri, București,1933; Chiot către neamul meu, București, 1936; Treziți-vă, români!, București, 1936; Cântecile
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
În adevăr, sute de mii de oameni au vizitat Expoziția Artelor Plastice de anul acesta; pentru Întâia oară În istoria țării noastre, Teatrul Național a devenit o instituție excedentară. Pe tot cuprinsul țării sunt mii de cămine culturale, echipe sindicale, Atenee Populare. (Ă). Departe de orice spirit de automulțumire, congresul va trebui să analizeze și lipsurile dezvoltării noastre culturale, piedicile care au stat În calea obținerii unor și mai mari rezultate și să traseze sarcinile de viitor ale intelectualilor din R.P.R.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În Întâmpinarea congresului”, din orașe ca Galați, Craiova, Cluj, Iași, ș.a. Și tot aici se dau indicații concrete despre Cum va fi Întâmpinat și cum se va desfășura Congresul Intelectualilor din R.P.R. pentru Pace și Cultură 16. Echipele artistice muncitorești, ateneele populare, căminele culturale, cenaclurile literare etc, trebuie să dea campaniei pentru Congresul Intelectualilor din R.P.R. caracterul unei largi acțiuni pentru pace și cultură, de la un cap la altul al țării, În orașe și sate. În fabrici și instituții, oamenii muncii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
artistice organizate În cinstea acestui eveniment. Începând din ziua de 20 martie se vor ține la 50 de Întreprinderi și instituții din capitală conferințe În legătură cu Congresul. În ziua de 20 martie se vor ține conferințe cu aceeași temă În toate ateneele populare. În același timp, În toate centrele universitare, se vor ține meetinguri Închinate Congresului, la institute și facultăți. De asemenea, vor avea loc adunări plenare la sindicatele de profesori și Învățători, colegiile de medici, farmaciști, asociațiile inginerilor, arhitecților etc. În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Universitatea C.I. Parhon, catedra de istoria literaturii contemporane. Prelegerea și articolul Problema moștenirii literare 90, publicat apoi În broșură (v. nota 86) este o adevărată Întrupare a infamologiei literare: ceea ce vrea să spună că, În aule universitare, În școli, În atenee ori cămine culturale, ș.a., În monografii, studii, manuale școlare, teze didactice, teze școlare, ș.a., pentru profesori, cercetători, studenți, elevi și alții, ani de-a rândul, În milioane de suflete, de gânduri, de minți, va fi pompată perseverent meschina porție de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Îndeplini rolul formativ, noile valori morale, noile conduite, noul ideal social, cuprinse și create de noua cultură - apendice ideologic În forme mai accesibile - trebuiau să-și aibă căi rapide și multe de pătrundere În mase. Așa se explică Înmulțirea bibliotecilor, ateneelor populare, căminelor culturale, echipelor artistice de amatori, lărgirea rețelei de radioficare, tiraje mamut, diareea de spectacole, larma muzicală permanentă. Formele În sine și Înmulțirea lor nu erau deloc rele; deprimant este conținutul cu care erau umplute, pe care trebuiau să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sate: pe lângă căminele culturale și-n școli. De altfel, mișcarea literară de după 1948 ar fi incompletă fără creionarea acestei dimensiuni. În 1950, cercul și cenaclul literar sunt subiecte frecvente În presă. Aceasta și pentru că, În martie are loc, la sala Ateneu, Congresul Căminelor Culturale, iar În august Conferința tinerilor scriitori. „Tânărul scriitor” recte „noul scriitor” avea, În vreme, altă accepțiune: nu definea numai vârsta ci, mai ales, forma nouă din care s-a ridicat și care, de obicei, era cenaclul. Existau
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Stat pentru Literatură și Artă (ulterior, Editura pentru Literatură), unde a fost succesiv redactor la secția de poezie (1956-1962) și la „Biblioteca pentru toți” (1962-1963). Din 1970 a fost lector principal la Editura Albatros, secția de proză-poezie. A colaborat la „Ateneu”, „Familia”, „Secolul 20”, „România literară”, „Viața românească”, „Orizont”, „Tribuna” ș.a. A debutat în „Tânărul scriitor” (1953) cu câteva poezii reproduse și de „Almanahul tinerilor scriitori”. Debutul în volum a avut loc în colecția „Luceafărul” (1962), cu Primăvară cosmică, prefața fiind
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
1. Cifrele din dreptul intrărilor indică titlurile, nu paginile (cu excepția cifrelor romane, care trimit la paginile din prefață). 2. Sub denumirea „Indici” sunt incluse numele de autori, de persoane, precum și denumirile unor asociații (Asociația Scriitorilor Români din Transilvania) sau instituții (Ateneul Român). 3. Între prenume și prima cifră nu s-a pus niciun semn de punctuație. 4. La Apollonius și Arbiter se menționează că sunt pseudonime, fără a se preciza cine se ascunde În spatele acestora, dar la Aristarc se face trimiterea
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]