14,210 matches
-
Abia când ajunse la capătul răbdării se hotărî să piardă o după-amiază la rând în fața unui cabinet de stomatologie, răspunse docilă întrebărilor funcționarei de la fișier, numele, prenumele, vârsta, adresa, locul de muncă, abia se mai ținea pe picioare, răspundea mecanic, atentă totuși ca pe undeva să nu existe vreo cursă... Aflată în sfârșit acolo, în cabinetul stomatologic, la propunerea medicului de a trata măseaua de-a lungul mai multor ședințe ea optă, fără nici o șovăială, pentru o extracție ce o elibera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o determine pe Viorica, de la registratură să-i culeagă textul. Venise, așa cum convenise cu funcționara, pe la prânz, îi dictase cu voce egală, solemnă, ce naiba măcar atâta prestanță poseda încât să se poată impune în fața unei amărâte de secretară-trei. Îi urmărise atentă mimica, era impenetrabilă, clipea egal, degetele-i fugeau pe claviatură, măi să fie, chiar nici o reacție, exact atunci când trebuia, se oprea să prindă următoarea frază, unele litere scoteau zgomote, ca de clopoței dar, de cele mai multe ori, nici nu se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
clar-albaștri parcă îi întăreau spusele. Altfel n-ar avea nici un farmec, întări și soția. Pe urmă Alexe își încrucișă pe piept brațele, împinse buza de jos în față și rămase mut. Contempla răbdător încăperea. Nina și ea, după ce-l cercetă atentă de câteva ori, se pleoști moale pe canapea și înțepeni cu privirile în gol. Secundele se scurgeau lent, chinuitoare. Bang, bang, bang, bang! Bătaia inimii resimțită în timpane era pentru Carmina o pendulă necruțătoare. Se instalase o tăcere agresivă, greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pieptănătura ei bogat fixată a devenit o psihoză pentru toată familia. M-am făcut rea, observă Carmina. Se simțea în continuare ca un balon. Se așeză la birou, dădu drumul la mașina de calcul, o închise, iar o deschise, privi atentă zeroul dreptunghiular, verzui, fosforescent, observă că nu mai are decât foarte puțină rolă și plecă pe la celelalte birouri să împrumute. Ea terminase cota de rechizite la care avea dreptul. Se duse mai întâi la Rita, acolo află că divergentul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ore cu totul diferite și de fiecare dată o găsise pe Marga prezentă acolo, în colțul din stânga canapelei, instalată comod, cu fundul ei durduliu adâncit în iarba de mare, mereu descălțată la piciorul stâng, cu mâinile împreunate sub piept, foarte atentă la replicile lui Alexe, gata să îngâne, împreună cu Nina, frazele tip, insinuări incriminatorii, minimalizări. Chiar și la bucătărie Marga o urma adesea pe Nina, devenise un ajutor de nădejde, de multe ori era rugată să le prepare un ceai, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mitralieră, cu privirea înecată de admirație, roșie în obraz de emoție, cu ochii jucăuși, risipind fraze măgulitoare, inspirate, adevărate performanțe diplomatice, așa, fără nici o dificultate, ca și cum ai spune bună ziua sau ce mai faci? Acei oameni în halate albe, deveniți foarte atenți la pacientă, întrecându-se unul pe altul în a-i oferi sfaturile lor competente, foarte interesați să afle și dacă în copilărie Nina suferise de tuse convulsivă. Și în timpul acesta, poate chiar lângă patul Ninei, o femeie, o prăpădită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rezemat de ușa cămării, cu brațele încrucișate pe piept, timpanele îi vibrau presate de sunetul strident al vocii ei, dar îi plăcea înflăcărarea și problemele mărunte care o frământau. O liniștea cu vorbe domoale, uneori era tandru, ea îl asculta atentă, îl aproba, chiar așa, îi zicea luminată, de ce să mă enervez eu pentru un fleac, întâi să verific dacă persoana merită, nu, să fie luată în seamă. Dacă nu merită, n-are decât să-și răcească gura cât o vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vorba aia, nici usturoi n-am mâncat nici gura nu-mi miroase și doar insistând, mergând pas cu pas pe firul întâmplării, îi descopereai contribuția. Prinsă în jocul foarte incitant, ea se depășea deseori pe sine și cu un ochi atent urmărea traiectoria căsniciilor puse la cale, gata oricând să intervină, tot așa, din umbră, ca o prietenă universală ce era, să tempereze conflictele cu sfaturi bine gândite, extrase dintr-o experiență destul de îndelungată, oferindu-se deseori ca exemplu, ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
accepta să medieze un schimb de scrisori, ori mai mult, înțelegeri pentru o întâlnire sau o comunicare telefonică. Firește avea pretenția să fie și ea un pion important, să cunoască adică, în amănunt cum decurgeau relațiile între cei doi, foarte atentă ca nu cumva să se producă un conflict ce-ar fi putut avea urmări neplăcute pentru ea. De aceea Fana traversa adesea stări de tensiune și de dependență ce-i zbuciumau echilibrul, împiedicând-o să obțină un rezultat bun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu cuvinte picante, avea impresia că discutând astfel se apropie mai mult de oameni, de capacitatea lor de înțelegere și receptare, că rupe barajul ce-o separă pe ea, o intelectuală fină, de restul lumii. Uneori când era mai puțin atentă îi era greu să-și stăpânească tentația de a rosti sentințe, de a stabili, odată pentru totdeauna, un punct de vedere asupra unei situații sau asupra unui caracter, era convinsă că ea nu judeca eronat și doar uneori își reamintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îngrijorare, chinuită și plină în același timp de speranțe. Știi ce am discutat noi, îi reaminti Carminei și-i mângâie brațul abia atingând-o cu vârful degetelor. Știu, i-a răspuns Carmina și i-a zâmbit încrezătoare, să fiu foarte atentă. E vreun complot organizat împotriva mea, s-a alertat Ovidiu, privindu-le cu îngăduință superioară în timp ce-și rotea cheile mașinii pe deget. Nu, nici vorbă, i-a răspuns Carmina și au început să coboare scările. Mama ta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se metamorfozează alături, pe jumătatea ei de pat, își scoate masca, o lasă să cadă jos, pe covorul grena, ca să rămână lângă el goală, indecent de goală, acoperită numai cu un strat subțire, transparent de celule primordiale... Iar nu fusese atentă, iar se lăsase târâtă de imaginație. Carmina se concentră și o ascultă pe gazdă vorbind, lucruri mărunte, de fapt, pe care Fana le făcea să devină interesante, prin minuțiozitatea descrierii, avea o voce puțin răgușită, cântată, foarte plăcută auzului, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
punctul dureros ce dispărea imediat sub celule, se ascundea printre cartilagii, în dosul rotulei, fugind din calea degetelor care palpau, ca să apară într-un alt loc, sub o altă intensitate și jocul cu nodulul dureros părea s-o excite. Singura atentă, receptivă la toate, cu ochii mari deschiși, Sidonia observă schimbarea intensă a Carminei, paloarea, scăpărările irișilor ce aduceau a om hăituit și, cu naturalețe, stăpână pe ea, stopă discuția privitoare la viitorul celor doi soți. Mai important, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui imputații: Păi, bine, fată, cu tine omul e bun când te ajută, după aia un șut în dos și basta! Noroc cu nevastă-sa, Monica, frumoasă, alintată, unsă cu toate alifiile, se afla în toane bune și a conversat atentă cu cei doi tineri, i-a tratat ca pe doi oaspeți de seamă, un joc la urma urmei, pentru că așa și-a imaginat ea, că cei doi miri trebuiau purtați pe palme. Unchiul căzuse pe gânduri, prăbușit într-un fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care trezește în ea adânci reverberații. Bineînțeles, bărbatul ei, Trofin era o cantitate neglijabilă, el nu conta în ecuație, cu el nu trebuia să împartă nimic, desigur, nici acea viitoare, presupusă condiție a ei de a fi liberă! Acum executa atentă ultimele pasiențe, se complăcea în rolul de zână bună, protectoare, avea impresia că de va dărui mult celor doi tineri, înzecit își va primi înapoi partea, exista acel nebulos al speranțelor și ea bănuia că avea dreptul la ele, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știa să plaseze expresii așa, între animozitate și tristețe și contrastul devenea incitant. Uneori ascultând, pierzând firul și găsindu-l din nou, Carmina se gândea că vorbăria Sidoniei nu era decât un subterfugiu menit să camufleze cine știe ce hibă, și devenea atentă, pândea, se înciuda pe sine pentru lipsa de fler, pentru neputința ei de a pătrunde dincolo de fruntea Sidoniei, în masa moleculară, densă, unde i s-ar fi dezvăluit adevărata culoare a intențiilor, ce păreau a fi bune, prea bune ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Era o după amiază luminoasă, mașina era jos sub privirile lui, Carmina bănuia că Ovidiu arde de nerăbdare să plece, îl cunoștea atât de bine, acum abia își strunea nervii. În cameră se lăsase tăcerea, o liniște stânjenitoare, Carmina era atentă la gesturile soțului ei, o tresărire pe mușchiul omoplatului stâng, o clătinare nervoasă a capului, mișcarea oscilantă de pe un picior pe altul. Târziu observă lacrimile Sidoniei ce săreau anevoie peste ridurile ce-i cutau obrazul, mari, limpezi, ostentative, oferite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rușine dacă ajungea ea mai întâi la ceainărie. Dacă s-ar fi arătat ironic sau obraznic i-ar fi amintit diferența de vârstă dintre ei, i-ar fi atras atenția că, desigur, face o confuzie regretabilă, trebuia doar să fie atentă, să nu se joace cu ridicolul. Ceainăria era goală. Își alese o masă lângă fereastră, în bătaia soarelui numai așa se justifica prezența ochelarilor mari. Își aminti de-o carte citită mai de mult, nici nu mai reținea numele autorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zi, cine era omul? Un domn în vârstă, cred că avea un defect la picior, îl ținea țeapăn. A plecat și el foarte curând. Toți au plecat, s-au perindat în perioada cât am fost eu acolo. Nu eram prea atentă. Mă uitam pe fereastră. Femeia care avea pungile de chit în mână n-a cumpărat nimic. Inițial am crezut că sunt pungulițe cu ficat de pui. Pe urmă mi-am amintit dintr-odată de iarnă, de frig, deși nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
căreia nu-i sunt străine treburile casnice. Și Fana părea a fi un asemenea exemplar, devenit tot mai rar. Dar și unul și altul simțiră, în simpla atingere a palmelor, o căldură nespusă. Noi tocmai voiam să plecăm, îi făcu atenți Sidonia. Vă eliberăm masa. Se află așezată într-un loc strategic, o să înțelegeți voi la ce mă refer. Zâmbi cu un aer viclean. Își dăduse seama dintr-o privire că pe Dimitrie nu-l interesau femeile de vârsta ei, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
grăbită. Orice întârziere i-ar fi dăunat. Prefera așa, să plece, fără ca el să poată descifra cu exactitate întreg mesajul comportării ei. Era foarte conștientă că poate exista un "la o adică", întotdeauna își pregătea portița de salvare, era foarte atentă să nu se expună în întregime. Pășea grăbită pe trotuar, mai tânără cu zece ani, prefera să-l însoțească în minte, în drumul lui pe strada către gară. Va aștepta alte câteva zile, nimeni nu-i va ghici neliniștea, tresăririle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de i-ar fi cedat, actul amoros dintre ei ar fi fost nespus de intens și el mai ales ar fi vrut să-l repete în aceleași condiții. Își strânse în grabă cearceaful. Nu mai putea sta. Privi în jur atentă. Nu cunoștea pe nimeni, nimic n-o atrăgea. Doar marea cu mugetul ei. Dar marea era rece ca gheața. Plecă, picioarele i se afundau în nisip. La capătul plajei își încălță papucii. Toată ziua i se zbătuse ochiul stâng. Presimțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din mustrarea mea și povestește mai departe ca și cum, se uită tot timpul la mine așa, insistent și direct, m-a făcut, râde el și îmi arată cum se intimidase și cum caută mai prin colțuri, pe jos, și eu sunt atentă și se vede și știe și caută înfrângerea mea finală înfigându-se în privirea mea și forțându-mă să recunosc în tăcere, acum, tocmai azi, în ochi în ochi, ei bine, da, e da, e da, e da și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu Red, ce chestie, cum ne întâlnim noi acum, m-am gândit de multe ori la tine în ultima vreme, pe bune? și eu! Nu-mi place de tine, ești tristă, am eu grijă să râzi iar, și râd, sunt atentă pe jumătate, cu cealaltă văd tot timpul ce face Filosoful, cu cine vorbește, ce bea, o stare de agitație, de detectiv particular implicat personal, și i-am luat limba în gură la lift, căcat! zice Red și Bianca râde tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
interviu... începu el. Eleanor făcu ochii cât cepele. — Fanny Tarrant vrea să-ți ia un interviu ție? — A pomenit chestia asta când m-a sunat în legătură cu Șam. Ideea ar fi... începu Șam. Dar de ce? întreba Eleanor, continuând să-l fixeze atentă cu privirea pe Adrian. — Nu știu. Probabil că nu voia decât să se dea bine pe lângă mine. — Vezi tu, ideea este să... — Ideea lui Șam este să... exclama Adrian. — Ideea este, relua Șam, ca Adrian să accepte să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]