10,926 matches
-
Detalierile autorităților din teritoriu erau și mai ferme, sfidând logica minimală a calendarului. De exemplu, prefectura comunica primăriei de Iași că "aniversarea zilei de 24 Ianuarie se va serbători anul acesta în ziua de 10 Mai"179 (sic!). Cumulul omagial atribuit zilei de 10 Mai deși în același an se serbase deja, separat, și ziua de 24 ianuarie sugerează un efort de a delimita cumva noua unire fața de aceea din secolul trecut, dar și de a plasa simbolul unității (ca
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în zona de rezistență a memoriei istorice colective, opusă istoriografiei oficiale marxiste și prosovietice, dar ele nu au fost cu totul ignorate de autorități, fiind tacit confirmate prin restituții mai mult sau mai puțin denaturate. În acest context, semnificațiile istorice atribuite, din ambele surse informale și oficiale zilei de 1 decembrie 1918, au răspuns la fel de bine nevoii de respingere a trecutului comunist, cât și celei de autoinstituire a prezentului democratic. Algoritmul de argumentare a "importanței zilei de 1 decembrie 1918" a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
devansează epoca prin denunțarea psihologismului (cf. în Scrisori către Lady Welby). În semiotica lingvistică de tradiție saussuriană, teoria peir-ciană a semnelor a rămas nedescoperită, deși în 1923 Ogden-Richards schițează sumar semiotica peirciană (The Meaning of Meaning). Descoperirea lui Peirce este atribuită lui Roman Jakobson, iar difuzarea ideilor sale în Europa lui Umberto Eco și Gérard Deledalle. Viziunea peirciană a fost pe drept cuvînt calificată o viziune pansemiotică a universului, pentru că omul, gîndirea și cunoașterea au fost definite și investigate ca entități
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
doar conștiința de sine sau actualizarea unui principiu universal (fie el rațiune, datorie sau divinitate); el este mai degrabă un travaliu, un proiect, o "unitate narativă a unei vieți" (Paul Ricoeur, Alasdair MacIntyre), definită de libertate și nu de rolurile atribuite. Ideea modernă de subiect combină de fapt trei elemente indispensabile: rezistența la dominare, libertatea ca obiectiv central și condiție a fericirii și recunoașterea celuilalt ca subiect (A. Touraine, 1994:178-179), altfel spus rațiunea, libertatea și memoria. În aceeași măsură democrația
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a putut rezista tentației de a crede că dilema grea a călugărului pustnic prins între retragerea disciplinată și plăcerile cărnii avea rezonanțe și în viața ei50. Dar, mai mult decât orice altceva, a existat o scrisoare, nedatată dar în general atribuită anului 1861, de la Flaubert către Madame Roger des Genettes cunoscută drept La Sylphide, care i-a cucerit sufletul lui Yourcenar. Putea să procedeze astfel doar cu cineva care era deja adânc cufundat în istoria clasică. Flaubert și Madame des Genettes
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
luate din Homer"107. În capitolul al doilea al Poeticii, Aristotel enumera deci explicit parodiile de care avea știință. Recapitulând, acestea se numeau Deiliada, Batrahomiomahia (Lupta dintre șoareci și broaște, al cărei model este de la sine înțeles), Gigantomahia și Margites, atribuit lui Homer. Dintre toate, cea care a născut cele mai multe imitații de-a lungul timpului, chiar și in absentia textului propriu-zis, autorii bazându-se pe informații colportate, rămâne fără îndoială Batrahomiomahia, atribuită de unii lui Homer, de alții lui Pigres, un
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodiază sub forma preluării povestirilor mileziene (povestiri populare de dimensiunea unor nuvele, care narau diferite aventuri printre care se numărau, nu de puține ori, și episoade obscene) sau a poemelor eroice, în discursul celui de-al doilea narator, Eumolpus. Discursurile atribuite acestuia folosesc parodia ca procedeu, sub o formă limitată, inserând textul (epic sau liric) de care altfel ne-am putea lipsi în desfășurarea evenimențială propriu-zisă. Exemplele sunt numeroase, de la parodia stilului poemelor moralizatoare debitate de mediocri (în capitolul XCIII) la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sagacitate meritorie în a sublinia caracterul de cronică, de istorie a celor petrecute ("v-aș îndruma să cercetați vechile cronici pantagruelice", "și vă poftesc să credeți că nu-s basme" etc.). Așa de pildă, după ce-și ridică osanale fictiv atribuite meșterului Hugues Salet 252, recurge și la amenințări pentru a susține veridicitatea celor scrise în cronică: "Blestemat să fiu și o mie de diavoli să mi se bage în suflet și în oase, în pipotă și în rărunchi, de voi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
depăși. El apelează la experiența tuturor școlilor, curentelor, stilurilor, genurilor și speciilor literare, afirmându-și totodată autenticitatea, propria prezență. Este un scriitor, dar și un colportor de texte, declanșatorul unei reacții în lanț... Demersul lui a fost de multe ori atribuit reciclajului, pentru că acest proces descrie cel mai adecvat activitatea de prelucrare a experienței "primite de-a gata" din textele anterioare. Vastitatea fenomenului nu putea să rămână fără ecouri nici în teoria literară a secolului XX, unde numeroși cercetători s-au
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
satirei întâia și a prologului ei", cf. Cizek, E., op. cit., p. 49. Deși satira lui Persius conținea o formulă specifică de autoadresare și o modalitate incomodă de ironizare a cititorului (fiind, de altfel, adresată prin titlu chiar Cititorului său), parodia atribuită lui Agamemnon capătă accente didacticiste, "îndulcind" înțepătoarele trimiteri ale lui Persius ("Neliniști ale lumii, sărmane vorbe goale,/ Nu-și pierde nimeni timpul cu scrierile tale!/( Ce fel de vorbă-i asta? Chiar nimeni? Ce rușine?/ Un cititor, doi, haide, or
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aceste descrieri nu veneau decât să prezinte evreul ca fiind membrul unei marginalități sociale. În rest, nu este doar responsabilitatea presei. Este suficient să prezentăm un mic exemplu de declarații, care au apărut în urma unor delicte realizate de români sau atribuite acestora. Vom folosi doar câteva dintre acestea, anumite eșantioane, fără a avea pretenția că vor completa o imagine. Am ales doar patru, două au fost exprimate de reprezentanți ai clasei politice la nivel național, unul reprezentat de un membru al
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
importanță majoră. "Primatul" negativ deținut în 2007 de români a fost preluat de către albanezi (care vor avea 60 de delicte cu toate că, această comunitate nu a cunoscut un aflux de persoane)55. Luînd în considerare primele șapte infracțiuni, cele mai frecvente atribuite străinilor, faimoasa ecuație este din ce în ce mai mult pusă în discuție: "pentru două dintre aceste delicte, numărul celor învinuiți a rămas același în 2007. Pentru alte cinci infracțiuni creșterea a fost importantă, însă această tendință exista de mai mulți ani, iar în
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
predă ștafeta personajului, ca o recunoaștere a limitelor în ce privește cunoașterea faptelor. Acesta este, însă, doar un artificiu literar, întâmplarea povestită deja de protagonistul ei a fost preluată și repovestită de autor, ajungând la cititor prin acest filtru. Descrierea momentului evadării, atribuită lui Tenno, dovedește o bună cunoaștere a tehnicii suspansului. Fiecare mișcare a celor doi evadați este descrisă lent, cu lux de amănunte. Treptat, narațiunea se pliază pe ritmul de mers. Epuizarea fizică a personajelor își are corespondent în enunțuri scurte
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
al refugiului din calea "metastazelor" sistemului sovietic. În căutarea "Rusiei adevărate", Volodin amintește de Serghei Esenin, a cărui poezie este construită pe leitmotivul distrugerii Rusiei țărănești (de altfel, autorul trimite în mod clar la asemănarea cu Esenin, printr-o comparație atribuită Klarei). Volodin conștientizează faptul că diplomații sunt în slujba patriei, dar, în realitate, sunt rupți de ea: "Eu reprezint Rusia, dar mie nu mi-o reprezint"386. (trad. a.) Sistemul transformă omul într-un simplu instrument, pe care îl poate
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Chr., retorul Ailios Aristeides (117-190) a devenit profetul entuziast al acestui salvator, iar împăratul Iulian (361-363) a căutat să-l impună ca salvator al omenirii în locul Mântuitorului creștinilor. Creștinismul însuși a trebuit să poarte împotriva revendicării acestui titlu de vindecător, atribuit lui Asclepius, o bătălie dificilă și îndelungă a căror începuturi se pot vedea în scrierile sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, din Noul Testament, perpetuându-se până în secolul IV. Dacă reușim să ne imaginăm complexitatea acestei situații religioase din lumea elenistă de la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
serviciul militar; vorbim iarăși despre zonă în care se manifestase o anumită rezistență față de profesia militară din partea creștinilor dedicați vieții ascetice. Dacă Tatianus (120-180) refuza activitatea militară, opera Liber legum regionum, scrisă în limba siriană către începuturile secolului III și atribuită gnosticului Bardesan, cunoscut și ca Bar Daisan (154-222), ne spune că printre seri, mai precis chinezi, planeta războiului Marte, nu poate exercita nici o putere de a constrânge vreun om să verse sângele fratelui său cu o armă de fier. Tot
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
regăsea în refuzul de a sacrifica zeilor și Geniului imperial, nu însemna că prestarea serviciului militar ar fi fost opusă eticii creștine. Încă de la începuturile secolului III, Biserica elaborase câteva legi în vederea îndrumării disponibilității credincioșilor, ca de exemplu Tradiția Apostolică atribuită lui Hipolit (170-235), pregătită să utilizeze o anumită elasticitate în problemele specifice moralei creștine. Aplicațiile mesajului evanghelic erau determinate de situațiile distincte și de perioadele istorice în care mentalitatea generală era expusă fără încetare, unei influențe socio-culturale precise. În acest
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fie pe plac celor care strâng oaste. Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după legile jocului (2Tim 2, 3-5). Proslăvirea soldatului desăvârșit și dezinteresat în limbajul paulin și apelativul de bun, atribuit soldatului, elimina orice presupunere a vreunui antimilitarism în sânul comunităților creștine din Biserica primară. Apostolul tresălta de bucurie auzind vorbindu-se despre războaie iminente și bătălii preamărind arta militară, deoarece creștinismul, prin natura sa, este o luptă continuă împotriva răului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru reușita școlară și educația tuturor copiilor. Această colaborare sporește eficacitatea serviciilor educative oferite de școală și contribuie la dezvoltarea identităților, În perspectivele interculturale și respectul pentru diferență. Fără Îndoială că este important să se precizeze Încă de pe acum sensul atribuit termenului ,,familie”. Conceput pe baza ideii de clasă eterogenă Într-un mediu multicultural, cuvântul ,,familie” desemnează aici un adult/adulți care se află Într-o relație de tutorat cu un copil/copii. Este vorba despre un concept care Înglobează toate
IMPLICAREA FAMILIEI ÎN INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Felicia BUGALETE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2189]
-
acesta s-a evidențiat, în anii '50, prin neînțelegerile avute cu Biserica, pentru ca apoi să se împace cu aceasta spre anii '70. Dom Mintoff, șeful său și prim-ministru, l-a condus pe calea prolibiană a lumii a Treia. Pragmatismul atribuit Partidului Laburist, relativa sa suplețe și mai ales pluralismul său care respecta religiile, inclusiv catolicismul, ca și succesul guvernului Attlee 1 din 1945, au făcut din laburism un model și pentru mișcările de rezistență și pentru oamenii stîngii catolice și
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
argumentată fără puncte de sprijin, • prezentarea interpretărilor cu motivarea lor, • susținerea unui interviu specific, • susținerea de intervenții în dezbaterile în grup, • afirmarea în analiza și rezolvarea unor situații conflictuale cognitive sau în luarea unor decizii de rezolvare, • interpretarea unor roluri atribuite sau asumate, • formularea de întrebări sau ipoteze pentru înțelegere, • implicarea în tehnici de creativitate, • analiza critică a răspunsurilor altor autori, • semnalarea de erori cognitive și propunerea de soluții ș.a. D. Procedee, tehnici bazate pe efectuarea de aplicații, pe rezolvarea de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ca toleranța sau încrederea în progres. Ea propagă ideologii care nu aparțin decât câtorva autori (ideologii ca materialismul, deismul etc.). Nu reținem decât valorile care s-au generalizat și au fost asimilate în moștenirea europeană. 1. Rațiunea. Am văzut încrederea atribuită acestei fa-cultăți încă din Evul Mediu. Dar în acea epocă, rațiunea slujea credința și urmărea să introducă rigoarea în gândirea teologică. Acum, ea devine un instrument universal. Toate problemele au o soluție rațională. Rațiunea vrea să alunge molimele spiritului, superstițiile
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
3.2. Rădăcinile teoriilor sociale asupra identității / 77 3.3. Perspectiva esențialistă / 81 3.3.1. Identitatea ca existență primordială, perenă / 82 3.3.2. Critici și redefiniri / 85 3.4. Perspectiva constructivistă / 87 3.4.1. Identitatea contextuală, instrumentală, atribuită și imaginată / 89 3.4.2. Critica postmodernă asupra constructivismului; identitatea ca discurs / 92 Capitolul 4. Perspective românești asupra identității / 95 4.1. Identitatea o constantă în lucrările de istorie și cultură ale românilor / 96 4.2. Sincronism și autohtonism
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
generat de căderea comunismului) la un pesimism ilustrat de: utilizarea forței, dezvoltarea unui sistem de justiție global, relația dintre securitatea națională și libertățile civile ș.a. (Koh, 2003:318). Tipurile de optimism / pesimism sunt extrem de diverse, precum și cauzele care le sunt atribuite; întâlnim sintagme precum pesimism / optimism cultural, mundan, social, situațional, dispozițional, cronic, recent ș.a. Wallerstein (1996:7) vorbește de pesimism mundan ca despre un mod de a vedea "lumea socială ca imperfectă" și împământenirea credinței că a rămâne așa și de
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și ca posesor al unor calități "relațional semnificative" speciale, care pot fi descrise numai ca primordiale. Atașamentul către alt membru al grupului de rudenie nu este doar o funcție a interacțiunii. [...] El se datorează unei anumite semnificații inefabile care este atribuită legăturii de sânge" (Shils, 1957:142). Interpretarea clasică este că etosul grupului primar nu este un produs interacțional ci altceva, ceva în care atașamentul primordial, preexistent, joacă un rol foarte important. Acesta derivă dintr-o semnificație sacră și nerostită pe
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]