1,498 matches
-
de diletantism eroic. Cantitatea te demobilizează: la ce bun să continui, la ce bun să contribui, vanitos sau inconștient, la criza de supra-pro ducție a savantlâcului contemporan? Ori renunți la scris, ori scrii pentru plăcerea proprie, fără pretenții, fără ambiții auctoriale. Mulțimea cărților provoacă, necesarmente, criza criteriilor. E din ce în ce mai greu să alegi, să te orientezi, să desparți apele: devii fie un consumator lacom și decerebrat, fie umbra, inactuală, a propriilor idiosincrazii. Cât despre literatorii incontinenți, ei scriu somnambulic, scuturați de lungi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în sine”: evident, sună a „narator” (distinct de auctor, totuși fără a îngroșa, înclinând prea vizibil balanța, nici într-un sens, nici în celălalt), dar situându-l pe acesta, „echidistant”, între „semnalmentele” stilistice ale „vocii” personajului și cele ale „vocii” auctoriale. Spre deosebire de indiciile, clare de astădată, neologistice, cu o anume culoare orășănească, chiar intelectualizată, „școlită” etc. din „Ființa ei începea să se concentreze asupra acestei umbre, de unde trebuia să iasă lumina”. Și încă și mai limpede auctorial - explicativ, „din afară” și
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
și cele ale „vocii” auctoriale. Spre deosebire de indiciile, clare de astădată, neologistice, cu o anume culoare orășănească, chiar intelectualizată, „școlită” etc. din „Ființa ei începea să se concentreze asupra acestei umbre, de unde trebuia să iasă lumina”. Și încă și mai limpede auctorial - explicativ, „din afară” și de undeva, „de sus”, cvasi-intruziv: „Era ceea ce se numește o problemă-cuvânt și noțiune cu desăvârșire necunoscute unei muntence”, subliniere - rarisimă în Baltagul - a unei diferențe de nivel, abordare și limbaj, între, acum, naratorul auctorial, pe de
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
mai limpede auctorial - explicativ, „din afară” și de undeva, „de sus”, cvasi-intruziv: „Era ceea ce se numește o problemă-cuvânt și noțiune cu desăvârșire necunoscute unei muntence”, subliniere - rarisimă în Baltagul - a unei diferențe de nivel, abordare și limbaj, între, acum, naratorul auctorial, pe de o parte, și, de cealaltă parte, protagonista romanului sadovenian. Astfel de glisări, într-o ordine cel puțin a registrelor stilistice, alătură și alternează, deopotrivă, modul neutral al narației și pe cele auctorial sau „sunând” a contaminare - stil indirect
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
abordare și limbaj, între, acum, naratorul auctorial, pe de o parte, și, de cealaltă parte, protagonista romanului sadovenian. Astfel de glisări, într-o ordine cel puțin a registrelor stilistice, alătură și alternează, deopotrivă, modul neutral al narației și pe cele auctorial sau „sunând” a contaminare - stil indirect liber? - de limbajul și „tonul” personajului: „Timpul stătu. [...] Sărbătorile și petrecerile solstițiului de iarnă i-au fost pentru întâia oară străine și depărtate. [...] și toată zvoana și veselia cotlonului aceluia din munte le respinsese
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
și n-apuci a-ți face cruce cu limba, îți ia graiul. Ce demon va fi fiind, cine putea ști?”, gândul nerostit, al Vitoriei, aflată acasă la „vrăjitoarea” Măgurei. Și imediat după, trecerea (îndulcită, atenuată de umor) spre un „tipar” auctorial, în care, iată, încap și preluări din vorbirea fără de glas, doar pentru sine, a personajului: „Vitoria înclina să creadă că tot în cățelușă sălășluiește. Tot ceea ce se spune poate fi și minciună; însă adevărat este că baba are unele tainice
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
îndoieli, îmbibate de concretețe (deseori), divulgând viața secretă (uneori), poartă sigiliul unui mare însingurat, sensibil, meditativ, inadaptabil." Adrian Dinu Rachieru ""Sfântul" Gheorghe de la Jiu continuă să ucidă...balaurii culturali. Incisiv, punitiv, argumentat. Excesele țin și de personalitatea specială, actorială și auctorială. Nouă ne este drag, în toate ipostazele: boemul superior, însinguratul fertil, poetul esențializat, publicistul petardier, criticul incomod, memorialistul înțelept...Regret și acum că primarul nostru de la Iași, prozatorul Constantin Simirad, generosul demnitar nu a găsit soluția, acum câțiva ani, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ale cărei frontiere trebuie interogate. • Lingvistica textuală are ca scop să dea lingvisticii și analizei discursului o definiție a textului, care le lipsește. • Stabilirea materială a oricărui text atît oral cît și scris, literar sau nu -, adică a variantelor sale auctoriale și editoriale, este condiția prealabilă a analizei. Referințe și lecturi recomandate - Michel CHARLES: Introduction à l'étude des textes, Paris, Seuil, 1995. - Frédéric COSSUTTA: "Catégories descriptives et catégories interprétatives en analyse du discours", în J.-M. Adam, J.-B. Grize
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
raportează copiii, în căutarea unui sprijin, a unei mâini care să le mângâie fruntea. Într-un fel de preambul, autoarea ne introduce în cadrul poveștii de viață. La fiecare pasaj, autoarea își trădează firea poetică, sensibilitatea, sufletul cald, neasemuit. Și vocea auctorială intervine de câte ori este nevoie, în limbajul atât de cunoscut al basmelor de altădată. Tonul, când liric, când sfătos, când melancolic, te introduce în starea, nu numai a autoarei, dar și a micuțului personaj, care nu s-a desprins încă de
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
London este, într-adevăr, jurnalism de investigație dar fundamental jurnalism de senzație și la fel de fundamental nu este jurnalism literar narativ. Cu certitudine mimează în mod superficial atributele jurnalismului literar narativ în desenul tehnic de scriere romanescă și în invocarea subiectivității auctoriale. Dar această subiectivitate auctorială în serviciul cauzei socialiste interzice micșorarea distanței dintre subiect și obiect. Când Jack London spune că "este de necontestat faptul că acești copii (de orășeni) cresc între adulți declasați, fără bărbăție, abrutizați, cu mintea încețoșată, fără
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalism de investigație dar fundamental jurnalism de senzație și la fel de fundamental nu este jurnalism literar narativ. Cu certitudine mimează în mod superficial atributele jurnalismului literar narativ în desenul tehnic de scriere romanescă și în invocarea subiectivității auctoriale. Dar această subiectivitate auctorială în serviciul cauzei socialiste interzice micșorarea distanței dintre subiect și obiect. Când Jack London spune că "este de necontestat faptul că acești copii (de orășeni) cresc între adulți declasați, fără bărbăție, abrutizați, cu mintea încețoșată, fără vlagă, sufocându-se la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
primii care a teoretizat versiunea sa de jurnalism literar/nonficțiune, și, procedând astfel, a stabilit o linie directă de cercetare a cărui traseu poate fi urmărit până la Lounsberry, o linie bazată pe o tehnică retorică precisă și pe o intenționalitate auctorială. Wolfe construiește o taxonomie în care el identifică patru caracteristici care domină scrierea noului jurnalism. Ele sunt: "construcția scenă după scenă" similară cu cea din romanul realist; folosirea persoanei a treia într-o formă care să-i dea cititorului impresia
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ceea ce el numește "granițele formei" (Literary Journalists 8), bazându-se pe interviuri cu jurnaliști literari binecunoscuți cum ar fi John McPhee, Sara Davidson, Tracy Kidder și Richard Rhodes. Ajunge astfel la șase caracteristici ale formei care depind preponderent de intenția auctorială și de înțelegerea convențională a structurii retorice. Prima ar fi imersiunea în tematica subiectului (8-12), sau ceea ce Wolfe numea saturația repertorială, dar fără s-o includă în taxonomie. În opinia lui Sims, a doua caracteristică esre aceea că fiecare narațiune
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Aceste descoperiri diminuează caracterul adecvării factuale a lucrării dar nu schimbă statutul cărții In Cold Blood de la nonficțiune la ficțiune, pentru că, așa cum declară Heyne, cartea nu este un "triumf" al ficțiunii asupra nonficțiunii ci al minciunii asupra "spunerii adevărate". Intenția auctorială și efectul asupra publicului sunt cheile care disting jurnalismul literar/nonficțiunea între formele literare, după părerea lui Heyne. Un asemenea flux de critici și incertitudini formale poate să ducă la concluzia că o formă de expresie (gen) numită jurnalism literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
francez Obiectul specific al literaturii a fost întotdeauna realitatea raportată la om, de aceea personajul literar este un capitol de seamă al teoriei literare. Personajul românesc este un marcher tipologic, un organizator textual și un loc de învestire (ideologic și auctorial). Personajele-cheie capătă un caracter universal și incarnează o idee, o valoare sau o pasiune de ordin general. În construcția românului tradițional, personajul este elementul central. Succesul românului modern de la Don Quijote la Robinson Crusoe, este atribuit faptului că a celebrat personalitatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pe Aarto Paasilinna, un autor mai aparte, prezență constantă în eșalonul superior finlandez în ultimele trei decenii. În unele cazuri, unde a fost posibil și unde au existat ocurențe, am apelat la ecouri din presa românească pentru a contura profilul auctorial al unora dintre aceștia. Surprinzător, nu toți au fost observați de critica de la noi, de altfel un fenomen destul de curent și curios în același timp. De cele mai multe ori, ca fenomen general de-a lungul timpului, traducerile în limba română s-
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
nu au în mod normal contact unele cu altele. În această privință, criteriile care ar sta la baza proiectelor lor ar fi determinate de deciziile despre locul și oamenii cu care ar trebui să colaboreze. Apelând la criteriul eticii renunțării auctoriale, propus de Maria Lind în articolul Actualization of Space: The Case of Oda Projesi, Claire Bishop subliniază că, în contrast cu modul de concepere al proiectelor propus de Oda Projesi, în acord cu o anume "generozitate inclusivă", un alt artist care și-
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ca o adolescentă”, „Media este peste tot dar, de fapt, ea nu există”, „Presa nu educă”, „Fracvențe joase”. Interesul analizei noastre se îndreaptă spre orientarea argumentativă și persuasivă a paratextualității acestui dosar tematic. Paratextul trădează o anumită intenție, o interpretare auctorială sau editorială a căror forță și valoare orientează lectura. Trebuie de menționat că paratextul îți construiește sensul doar în raport cu textul, el fiind, conform lui Gerard Genette, o formă de relații transtextuale caracterizate prin: - intertextualitatea sau prezența unui text în alt
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
cititorul, să facă deliciile criticii de întâmpinare - și ea, critica (nu-i așa?), tot un fel de frontieră, cu vameșii, grănicerii și traficanții ei“. Romanul devine un fascinant joc cu timpul și cu spațiul, un joc cu măști, o „farsă auctorială“, „o uriașă construcție imaginară, atemporală și atopică, la care participă zeci de minți și sute de suflete“, o parodie a tehnicilor narative și a kitsch-ului, dar, în același timp, o lecție de postmodernism. La finalul cărții, după experiența de pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
curat franțuzesc - îmbracă un alt corp și în celălalt roman. V-am zăpăcit? Ei bine, cam asta așterne pe hârtie și Weyergans, o zăpăceală ordonată a dramelor unor universuri mici, umane, a fricilor care ne sunt „aproape“ și-a spaimelor auctoriale. Toate-femeile-frumoase sunt Dumnezeii fiului O și recunoaște, subtil, personajul François Weyergraf în Franz și François, când spune că primele exerciții de scriere au fost scrisorile către bunica sa: „n-am găsit altceva să-i povestesc decât mărunțișurile petrecute în ultimele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
vizită la Paris, alături de Patricia, Anne cumpără un roman de Milan Kundera, Ignoranța, care îi rămâne însă necunoscut. În ce măsură alegerea acestui roman despre identitate este (sau nu) una întâmplătoare? Îmi pare bine că ați observat această „potriveală“ simbolică, acest joc auctorial. În mica mea construcție epică am căutat să așez o întreagă țesătură de semne, de simboluri pe care cei cu privirea atentă să le descopere. Scriu proză visând la cartea desăvârșită, e un vis care nu mă părăsește niciodată. Pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
tenebrelor” (Bachelard, L`Eau et les Rêves, José Corti, 1942), pe care Blaga o numește „râul morților”, „putregai” sau „must verde de cucută” este expresie a unei voci unice, a divinității sau o suprapunere a dezamăgirii divine și a celei auctoriale. Apa abisală, „fără fund” este asociată Haosului, acelei „substanțe indistincte și potențiale” (V. Lovinescu), apte de a deveni Cosmos: „Cetate.../ Odihnă multă ai avut/s-arunci năvoade în noianul veșniciei./ Pescuit-ai frământări din ape fără fund? [s.n.]” se-ntreabă
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
ce corespund următorului sistem de categorii teoretice : a. alegerea operei literare; b. atitudinile valorizatoare cultural estetice față de textele literare alese; c. transmutarea cinesemiotică a textului literar; d. nouă structură a operei filmice; e. reconfigurarea narațiunii; f. afirmarea unei noi viziuni auctoriale asupra lumii; g. remodelarea stilistica. Dacă avem în vedere că fenomenul de ecranizare nu este o traducere dintr-o limba naturală în alta, ci transmutare dintr-un sistem semiotic în altul, putem trage concluzia că factorii selectivi ai operelor literare
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
metaforic păgânismul: Așternerea peste satul românesc a acestei "plăgi”, ilustrată apocaliptic în volumul al II-lea, este înregistrată și la sfârșitul primului volum al romanului Moromeții: și reluată, ca pentru confirmare, în finalul volumului al doilea: Acest "eu” este conștiința auctorială, căreia, de fapt, îi revine misiunea de a răspunde la întrebarea devenită obsedantă pentru Ilie Moromete: „Dar socoteala ciobanului e achitată?” Spațiul microcosmic Titlul romanului Moromeții face trimitere la o pluralitate, este romanul unor personaje legate printr-o filiație care
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
după acest tipar, ci o întreagă serie. Mai mult decât atât, chiar titlul romanului, Demonii, include în sine acest motiv, iar citatul biblic folosit drept motto are ca temă vindecarea unui demonizat. Este evident că acest motiv aparține atât intenției auctoriale, cât și comentariului naratorial sau trăsăturilor personajelor. Cel care reprezintă, în roman, demonul prin excelență, Stavroghin, este denumit frecvent „prințul Harry”, trimitere directă către personajul shakespearian. Este evidentă, așadar educația occidentală a acestui tânăr, sunt clare sursele din care acesta
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]