5,821 matches
-
maxima informație în minime semnale - existând pericolul ratării mesajului -, dar nici o redundanță accentuată, aceasta însemnând costuri (în primul rând de timp) și, pe de altă parte, suprasaturație, intervenind plictiseala, de unde proiecțiile negative asupra sursei emitente. Studenții au prilejul de a audia și cursuri prea „ermetice”, dense, precum și unele cu excesivă redundanță. „Plictiseala” în comunicare se datorează însă nu numai repetiției, redundanței, ci și faptului că informația oferită nu este interesantă pentru destinatar. 3) Comunicarea umană este prin esența ei intenționată. Intenționată
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
varietatea și subiectivitatea percepției, considerându-se că receptorul își structurează propriul univers în momentul direct al receptării; această opoziție între comunicarea artistică și comunicarea științifică, spre exemplu, definește limitele teoriei informației. ¬ Teoria cibernetică. La Massachusetts Institute of Technology, Shannon a audiat cursurile unui alt nume important în științele comunicării: este vorba despre Norbert Wiener, considerat părintele ciberneticii, cercetător care a intenționat să dezvolte o știință generală a comunicării, aplicabilă deopotrivă omului și mașinii. Wiener continuă, prin curentul creat, studiile abordării sistemice
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
despre cel care-l transmite. Spre exemplu, un student care a participat în primul semestru la cursuri ce i s-au părut plictisitoare se va duce în al doilea semestru la cursurile profesorului în cauză cu predicția că se vor audia iarăși cursuri plictisitoare. În acest mod, se pot evidenția mai multe feluri de receptori după tipul de ascultare a mesajului practicat (asupra acestor aspecte vom reveni atunci când vom discuta despre ascultarea interactivă): - ascultarea pentru aflarea de informații; - ascultarea critică; - ascultarea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
credințe, așteptări, experiența anterioară proprie). Miller descrie trei tipuri de filtrare: - așezarea pe niveluri - gândurile, sentimentele, tendințele incompatibile cu setul perceptiv al individului tind să fie continuu rejectate sau ignorate; este, spre exemplu, cazul unui elev cu probleme disciplinare care, audiind împreună cu colegii săi un mesaj despre educație civică, nu recepționează în mod efectiv înțelesul mesajului; - ajustarea - părțile din mesaj considerate înalt dezirabile pentru receptor sunt luate în considerație într-o pondere foarte mare; când cadrul didactic le spune elevilor că
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
activității într-un grup de scris, deoarece dacă feedback-ul este nepotrivit întreaga arhitectură de dezvoltare a grupului se prăbușește. Pentru aceasta, este necesar ca ascultarea să fie îmbunătățită (un prim element în acest sens este acela de a se audia cu atenție și răbdare întregul material și a se evita un fenomen des întâlnit la astfel de activități - întreruperile premature), ca și centrarea pe ce este pozitiv în material și direcțiile în care acesta poate fi făcut mai bun (și
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
al lucrării, controversa creativă). Privitor la schimbările atitudinale, este util să aducem în discuție cercetările lui Kelley și Woodruff (apud Newcomb, Turner, Converse, 1965, p. 103). În cadrul acestora, grupuri diferite de studenți ai unui colegiu de pregătire a profesorilor au audiat o conferință înregistrată despre validitatea metodelor de predare moderne; conferința a fost punctată prin aplauze de șapte ori în punctele ei majore. Unora dintre studenți li s-a spus că respectiva conferință a fost înregistrată mai devreme la ei în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
să le predea „academicienilor” „arta de a fura”. Descrierea abjecției și promiscuității include, în spirit umanitarist, situații învederând în sufletele declasaților licăriri de generozitate, de omenie: Creața, „femeie stricată”, duce, în fiecare zi, hrană, la închisoare, celor ce o frecventaseră; audiind întâmplător un concert al unei cântărețe pe care o prădase, Lixandru, mișcat de arta acesteia, se autodenunță. SCRIERI: Hotel Maidan, cu desene de Eugen Drăguțescu, București, [1935]. Repere bibliografice: Erasm [Petru Manoliu], „Hotel Maidan”, „Credința”, 1935, 599; Ștefan Roll, „Hotel
STOIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
n. Panga) și al lui Alexa Lapedatu, țărani. Frecventează școala săsească din Hosman și Liceul Romano-Catolic din Sibiu (1860-1868), fiind unul dintre primii studenți trimiși la Paris cu o bursă a Societății „Transilvania” din București. După ce între 1868 și 1870 audiază cursuri la Collège „Sainte-Barbe”, Collège de France și la Sorbona, își ia doctoratul în litere și filosofie la Bruxelles, în 1871. În țară va fi profesor de limbi clasice la Liceul Ortodox din Brașov. Istoricul Alexandru I. Lapedatu, președinte al
LAPEDATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287746_a_289075]
-
catolică din orașul natal, iar din 1915, la Liceul Militar din Craiova. După terminarea acestuia, frecventează clasa a VIII-a la Liceul „Traian” din Turnu Severin, iar din toamna lui 1922 devine student al Facultății de Medicină din București, dar audiază și cursurile lui C. Rădulescu-Motru, N. Iorga, Mihail Dragomirescu, Mircea Florian și Ștefan Zeletin. În anul 1929 obține titlul de doctor în medicină și chirurgie. Antrenat în mișcarea naționalistă studențească, traversează, în acești ani, o gravă criză morală, din care
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
Din cauza unui complex de împrejurări, urmează doar două clase la Colegiul „Sf. Sava” din București (1837-1839). După moartea mamei pleacă la Iași, unde intră copist la Departamentul Dreptății (1842) și ajunge în cele din urmă funcționar la Departamentul din Lăuntru. Audiind cursuri la Academia Mihăileană, luând parte la „soaréle” literare, capătă gustul lecturii și al scrisului. Pentru poezia Viitorul, socotită subversivă, modestul funcționar se vede destituit. Deși nu participase efectiv la mișcarea de la 1848, e pus pe lista proscrișilor și, după
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
educației, celor de la Filosofie și Teologie, precum și publicului larg care urmărește să aprofundeze natura intimă a persoanei umane, care este „ființa morală”. Sperăm că am reușit să răspundem acestor cerințe. Ca de fiecare dată, Tratatul este dedicat studenților care au audiat aceste Cursuri la Universitatea din București sau la cea din Constanța. Gândurile noastre se Îndreaptă deopotrivă către Editura Polirom care m-a Înconjurat de fiecare dată și cu generozitatea a acceptat publicarea acestei lucrări. O rog să primească mulțumirile mele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un indianist discipol și succesor al lui Eugène Burnouf (1801-1852), a fost și profesorul lui Constantin Georgian (1850-1904), cel dintâi indianist și iranist român, format În cel mai prestigios mediu european de studii asiatice 2. Dar Burnouf și Foucaux fuseseră audiați la Collège de France și de Odobescu, care Îl ruga În 1878 pe Tocilescu, aflat la Paris, să-i procure noile cărți ale celui din urmă, iar a descrie numai legăturile dintre orientalismul francez și primele preocupări și Încercări autohtone
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1897, Buești, j. Ialomița - 9.III.1961, București), poet. Fiu de țărani, S. urmează școala primară în sat, apoi pleacă în capitală, unde devine cizmar, profesiune pe care o va practica până în 1950, dar continuă să se instruiască, citind sau audiind diverse cursuri la Universitate, frecventând cercurile socialiste. Cel mai important eveniment al tinereții lui nespectaculoase este efectuarea stagiului militar în marină, când a putut naviga între Marea Neagră și Mediterană, vizitând și zone din Turcia și Grecia. Debutează la „Dimineața copiilor
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
prezent în câteva numere din „Lumea”, condusă de G. Călinescu. Licențiat al Facultății de Silvicultură (1948), a urmat în paralel și cursurile Facultății de Filosofie și Litere a Universității din București, nereușind să facă decât primii doi ani (când a audiat cursul de estetică al lui Tudor Vianu). Asistent și apoi cercetător științific în cadrul Institutului de Cercetări Forestiere din capitală (1950-1953), angajat al Direcției Silvice Cluj (1957-1964), apoi șef de șantier silvic la Bistra-Câmpeni (1964-1967), șef al serviciului tehnic la Inspectoratul
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
se preschimbă numele de Nicolae în Neofit. (Ca și fratele său Filaret, mai târziu și-l va adăuga și pe acela de Scriban.) În 1827 era psalt al mănăstirii. Ieromonah la Iași, la Trei Ierarhi, în 1833 își reia studiile, audiind cursuri (literatură, filosofie, latină, greacă, franceză) la Gimnaziul Vasilian, apoi la Academia Mihăileană. În 1838 urcă treapta de singhel, fiind numit totodată predicator și catihet la Mitropolie. Rodul îndeletnicirilor de acum va fi un catehism tipărit cu litere latine în
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
5.II.1977, București), gazetar, poet și traducător. Fiu al Zoei și al preotului Ion Sârghie, S. a absolvit și el seminarul, în Iași, la „Veniamin Costache”, dar nu s-a îndreptat către preoție, ci a urmat (sau numai a audiat) cursuri la Facultatea de Litere și Filosofie și la Drept. În 1916, în „Unirea”, semnează întâiul articol, iar primele versuri îi sunt tipărite în „Zorile” din 1919. Începând din 1921 se va afirma ca un „muncitor al scrisului zilnic” - cum
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
Liceul „Saint-Louis” din Paris (1917-1920). În capitala Franței va urma Facultatea de Litere, studii ce se vor încheia cu un doctorat la Sorbona (1930), susținut cu tezele Lyrisme et structures sonores și Leș Rythmes comme introduction physique à l’esthétique. Audiază și cursuri de astronomie, matematică, fizică, chimie etc. Între timp se întoarce în România spre a-și efectua serviciul militar (1926-1927), apoi se stabilește definitiv în Franța. Devine membru al Academiei de Stiinte din România (1937), e laureat la Institut
SERVIEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
la unsprezece ani la o școală primară din Ploiești. Studiile secundare le începe la Gimnaziul „Sf. Petru și Pavel” din același oraș, continuându-le la Liceul „Matei Basarab” din București. Ultimele două clase de liceu le va pregăti în particular, audiind, în același timp, cursuri la Universitatea din București, ținute de Titu Maiorescu, A. I. Odobescu și B. P. Hasdeu, care îi vor fi mai târziu profesori. Îl cunoscuse pe Moses Gaster, care l-a ajutat mult în acești ani. Ș. făcea
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
filologie” (1882-1887) începe să semneze studii pe care le va relua mai târziu în cercetări amplificate: Elementele turcești în limba română, Ielele, Încercare asupra semasiologiei limbii române. După absolvirea facultății pleacă în Franța și în Germania. La Paris, în 1888, audiază cursuri la École des Hautes Études, Collège de France, École des Langues Orientales, între profesori fiind Gaston Paris, Michel Bréal, Émile Legrand. Interesul lui merge către cercetările comparatiste asupra limbilor și literaturilor populare din perimetrul balcanic, ceea ce se reflectă și
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
Față de dificilele sarcini pe care ni le-am asumat întocmind această lucrare, nutrim speranță că eforturile noastre în această direcție vor putea răspunde așteptărilor celor cărora li se adresează. Ca de fiecare dată, lucrarea este dedicată studenților mei care au audiat cu interes cursul de igienă mintală și pe care i-am simțit permanent aproape, realizând împreună o ambianță de colaborare intelectuală deosebită. Nu pot încheia aceste rânduri înainte de a exprima cele mai sincere gânduri de mulțumire Editurii Polirom din Iași
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
la baza formării deprinderilor necesare însușirii elementelor de limbaj muzical; 2. ca o activitate complexă, cu rol de îmbogățire a informațiilor culturale, cu funcție catharctică, activitate numită audiție muzicală propriu-zisă. Audiția muzicală propriu-zisă are în vedere: formarea capacității de a audia lucrări muzicale; formarea deprinderilor de a observa și analiza anumite elemente de limbaj muzical; formarea deprinderilor de relaxare prin muzicală, prin crearea unei ambianțe cu efecte meloterapeutice; familiarizarea cu repertoriul muzical (vocal, instrumental). Pentru ca efectele educației muzicale să fie deplin
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
din același oraș (1923-1926) , unde își va susține și doctoratul în drept administrativ (1929). Va îndeplini diverse funcții: funcționar la judecătoria din Pui (județul Hunedoara), referent în Ministerul Comerțului și Industriei, atașat la Legația Economică Română din Berlin (1933-1934), unde audiază cursuri de politologie la Universitatea „Friedrich Wilhelm”, șef de secție în Ministerul Economiei Naționale (1936-1939), șef de secție, apoi director în Ministerul Comerțului Exterior (1940-1941), șef de secție în Ministerul Apărării Naționale (1941-1944), director de studii în Ministerul Economiei Naționale
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
Ștefan Neagoe (autor al unei Gramatici a limbii române pentru clasele gimnaziale „de ambe sexe”). Anii petrecuți la Școala Normală de Institutori din București, terminată în 1897, îi oferă prilejul de a se apropia de C. I. Parhon (împreună cu care audia conferințele socialiste din sala Sotir), de Ștefan Petică și Iuliu Cezar Săvescu, de Al. Antemireanu. În 1900, după ce funcționase trei ani ca institutor la Oltenița, e transferat la Fălticeni, unde îi cunoaște pe Mihail Sadoveanu și pe Artur Gorovei. Trece
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
artei, în 1896, la Universitatea din München, cu disertația Simon Vonet, Hofmaler Ludwigs XIII. La Berlin, în același an, este numit asistent benevol pe lângă Direcția Generală a Muzeelor Regale, având o valoroasă recomandare de a lucra în muzeografie. Tot acum audiază cursuri la Școala de Arte Frumoase din Paris, sub îndrumarea lui Eugène Müntz. Întors în țară, va fi suplinitor de limba franceză, apoi de germană, la Școala Normală din București (1897-1900). În ianuarie 1899 devenise și bibliotecar al Fundației Universitare
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
și încins de iubire pentru fiica gazdelor, el se hotărăște să rămână acolo ca învățător. Celelalte narațiuni conțin idile patriarhale înfiripate la țară sau la oraș, momente emoționale din viața unor foarte tineri intelectuali (apariția primei poezii, șansa de a audia un concert) și mai ales descripții pline de poezie: un loc pitoresc din Bucegi (Malul Ursului), un câmp traversat de tren, Insula Șerpilor, un cules de vie. Piesa Când un om și-a dat cuvântul, jucată la Techirghiol de elevi
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]