2,645 matches
-
conducă ziarul "Românul" fondat la Arad de la 1 ianuarie 1911, care după încetarea apariției în martie 1912 a ziarului "Tribuna" a devenit cartierul general al luptei politice românești, pregătind Unirea cea mare, anunțând pe orice cale prăbușirea iminentă a Imperiului Austro-Ungar. Fiind director al ziarului, refuză semnarea declarației de fidelitate față de guvernul contelui Tisza în condițiile intrării României în război împotriva Austro-Ungariei. Acest act a fost calificat de către autoritățile maghiare drept atitudine duplicitată și lipsită de patriotism și a determinat suspendarea
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
în martie 1916, a ziarului "Românul" care va reapărea abia în preajma actului unirii de la Alba Iulia. La 1 decembrie 1918 Vasile Goldiș a rostit la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia un discurs în care a relevat inevitabilitatea dezmembrării monarhiei austro-ungare și necesitatea unirii Transilvaniei cu România. Începând cu 2 decembrie 1918 a fost ministru al Instrucțiunii Publice în Consiliul Dirigent de la Sibiu, funcție pe care a exercitat-o până pe 17 decembrie 1918, când a fost numit ministru fără portofoliu în
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
capitular dr. Vasile Suciu. "Consiliul Național Român", prezidat de Ștefan Cicio-Pop, a decis să convoace adunarea de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918. La 27 noiembrie 1918 Vasile Suciu a dat "Circulara pastorală nr. 5742", prin care anunța prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, subliniind dreptul popoarelor la autodeterminare, urmând principiile președintelui Statelor Unite ale Americii, Thomas Woodrow Wilson. În circulara citată, Vasile Suciu dă poruncă preoților și credincioșilor: „Faceți-vă Sfaturile voastre naționale române în fiecare comună românească și faceți-vă gărzile voastre naționale române supuse
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
la Facultatea de Drept de la Viena, unde a studiat timp de trei ani și și-a susținut o parte din licență, iar ultimul an de studii l-a urmat la Universitatea din Praga. După absolvirea facultății, este mobilizat în armata austro-ungară. Participă la luptele de pe frontul din Serbia, unde unitatea sa (Regimentul 14 Dragoni) a suferit pierderi grave. Între anii 1915 și 1917 luptă pe frontul rusesc și este înaintat la gradul de sublocotenent. În primăvara anului 1917 luptă pe frontul
Gheorghe Flondor () [Corola-website/Science/307292_a_308621]
-
un îndrăgostit al cântecului popular, Petru Răbăgia din Caransebeș, care îl ia în slujba sa, la oraș, și face un deosebit act de generozitate - îi cumpără un clarinet. La scurt timp îi dă voie să plece, oferindu-i 2 coroane austro-ungare: La început cânta de unul singur în cârciumile Caransebeșului („Lupșa”, „Mândrușoane”, „Mielu”) și la târguri. Este descoperit de "vestitul muzicant Pera" care îi oferă loc în orchestra lui, la restaurantul „Kereș”. Urcând treptele succesului, este solicitat de Alexa Drugă, "celebru
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
În Biserica Mare a Mănăstirii Celic - Dere se află Icoana Mântuitorului Iisus Hristos "„" care se curăță singură”, În contextul conflictelor ruso-turce de la începutul secolului al XIX-lea, aproximativ în anul 1816, a sosit pe aceste meleaguri un ostaș din armata austro-ungară, care avea asupra sa această icoană. Găsind aici un grup de călugări, a dat icoana unui părinte, zicându-i: „ Părinte, țineți această icoană! Dacă Sfinția Voastră nu veți trăi până la sfârșit, cei ce vă urmează să păstreze această icoană. Să
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
El credea că aspiratiile naționale ale evreilor în Palestina nu vor fi îndeplinite dacă ei se vor mulțumi doar cu participarea dispersată la armatele țărilor combatante (o parte din ei luptau,de fapt, și de partea adversă, în cadrul armatelor germană, austro-ungară și bulgară), ci doar dacă se vor înrola de partea Antantei și într-o formație militară regulată aparte. Jabotinski a trecut prin nordul Africii în Egipt, ajungand în tabăra Gabari din Alexandria, unde ajunseseră refugiați evrei izgoniți de autoritățile otomane
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
căreia a sihăstrit până la sfârșitul vieții sale. Importanța așezământului a fost sesizată și de împărăteasa Maria Tereza, care, prin generalul Bukow, a distrus între 1750-1765 (în 15 ani) sute de așezăminte ortodoxe în Transilvania. Schitul, deși nu era în Imperiul Austro-Ungar, aflat la câțiva kilometri de graniță, a căzut victima marii prigoane antiortodoxe a puterii imperiale de la Viena. Biserica ctitorită din sec. XIV-lea - al XV-lea ar fi fost distrusă în acea perioadă. Din a doua jumătate a sec. al
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
un atlet maghiar, care a concurat în principal în probele de săritură în înălțime. El a fost laureat cu medalia de argint la Olimpiada de la Londra 1908, unde a concurat pentru Ungaria, Transilvania fiind în acel moment parte a Imperiului Austro-Ungar. Studiile le-a făcut la Colegiul reformat din Cluj și aici a avut și primul contact cu atletismul și patinajul. La concursul Asociației Clujene de Patinaj ("Kolozsvári Korcsolyázó Egylet") din 29 ianuarie 1899 a câștigat premiul pentru categoria copii. În
Ștefan Somodi () [Corola-website/Science/308155_a_309484]
-
condusă de Ion Antonescu și Germania nazistă. În timpul Primului Război Mondial, Schwab a căzut prizonier la ruși, pe frontul din Galiția, în noiembrie 1914. După patru ani de prizonierat, în anul 1918, s-a reîntors în Transilvania cu trenul prizonierilor de război austro-ungari ce se repatriau din Rusia după pacea de la Brest Litowsk. La sfârșitul primului războiului, era căpitan în rezervă, dar în 1919 a fost reintegrat, la cerere, în armată română. Până în 1921 s-a aflat în garnizoana Târgu-Mureș. Ulterior, a comandat
Hugo Schwab () [Corola-website/Science/307499_a_308828]
-
și Marea Britanie, aceasta fiind interesată de blocarea Rusiei în Marea Mediterană și ținerea ei în spatele Strâmtorilor. Austro-Ungaria rămâne, în acest fel, fără nici o formă de contact diplomatic cu Rusia. În scurtă vreme, însă, lucrurile se vor schimba. Următorii miniștri de externe austro-ungari, și anume Goluchowski și contele Lexa von Aerenethal, se vor apropia din ce în ce mai mult de Rusia din cauza unei dorințe comune: scoaterea Italiei din Balcani. La fel, Franța va încheia cu Italia un acord conform căruia ambele state se vor declara neutre
Tripla Alianță (1882) () [Corola-website/Science/307676_a_309005]
-
Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este fiica lui Semion Potlog, ofițer în trupele de elită ale aviației, născut la 14 noiembrie 1933 în satul Zgărdești (Telenești). Tatăl vine dintr-o familie de profesori și intelectuali, originari din teritorii aparținătoare Monarhiei Austro-Ungare; este absolvent al Școlii Înalte de Aviație Militară din orașul Dvinsk. În urma unui dramatic accident, este nevoit să renunțe prematur la cariera de militar, devenind la 28 de ani invalid și fiind pensionat. Mama scriitoarei, Liuba Potlog, născută Karaman (24
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
susținerea premierului conservator Petre P. Carp și a Camerei Deputaților, după discursurile lui Urechia, în ambele ocazii, majoritatea senatorilor au votat împotrivă. La începutul deceniului 1890 Urechia s-a implicat în cauza românilor din Transilvania și Banat, aflați sub stăpânirea austro-ungară și a salutat formarea Partidului Național Român și a sprijinit mișcarea Memorandului Transilvaniei din 1892, iar când inițiatorii acestuia au fost închiși de autoritățile maghiare, Urechia, a făcut apel și a căutat suport în Europa pentru eliberarea acestora, iar în
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
tuturor românilor", a scris în presa internațională în jur de 500 de articole, studii, știri, informații cu privire la istoria românilor, publicate în 113 ziare în deosebi de limbă franceză, în sprijinul procesului memorandiștilor. Toate aceste acțiuni i-au atras antipatia reprezentanților austro-ungari care l-au catalogat un agent disident. În 1894, s-a implicat într-o dispută aprinsă cu generalul maghiar István Türr, care a publicat articole ce condamnau participanții la Memorandum și simpatizanții lor din București. În anul 1895, Urechia participă
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
fost, de fapt, un mare pas înapoi în calea progresului întrucât a distrus marile proprietăți agricole, singurele în care se mai aplicau tehnologii moderne și începuse deja să pătrundă puternic mecanizarea. În Transilvania, majoritatea fermelor agricole erau organizate după modelul austro-ungar și aveau, în principal, următoarele caracteristici: fermele dețineau în proprietate sau în folosință terenuri agricole cu suprafețe cuprinse între 250-500 hectare, care permiteau o bună organizare a producției și a muncii. Majoritatea aveau spații de locuit pentru personalul angajat și
Reforma agrară din 1945 () [Corola-website/Science/306582_a_307911]
-
pentru imperiu și țară precum ca urmare a nobilimii vechi a familiei sale. Baronul a rămas necăsătorit și fără copii. Ultimul mareșal a Bucovinei a fost nepotul lui de frate, Alexandru baron de Hurmuzaki. În calitate de cetățean și demnitar al Imperiului Austro-Ungar, Eudoxiu a luptat mereu pentru drepturile românilor din tot imperiul, în special pentru cei din Bucovina, devenind așa împreună cu frații săi, una dintre figurile importante ale renașterii naționale românești. Pentru această atitudine compatrioții săi de ieri și astăzi au fost
Eudoxiu de Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306608_a_307937]
-
în acel an, l-a împiedicat să-și ducă până la capăt planul. A refuzat să se facă purtătorul de cuvânt al prim-ministrului maghiar Ștefan Tisza între români, spre deosebire de mitropolitul ortodox român de la Sibiu, Vasile Mangra, care a sprijinit autoritățile austro-ungare ale vremii. A prezidat, împreună cu Ioan Papp, episcop ortodox de Arad și cu Gheorghe Pop de Băsești, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. În calitate de decan al Episcopatului Român Unit, l-a îmbrățișat pe generalul român Nicolescu
Demetriu Radu () [Corola-website/Science/306911_a_308240]
-
schițat portretul marelui voievod, bazându-se pe descrierile lui Ștefan cel Mare realizate de către Grigore Ureche în "Letopisețul Țării Moldovei" și după pictura lui Ștefan cel Mare de la biserica din Bădeuți (biserică ctitorită de Ștefan cel Mare și demolată de către austro-ungari în timpul primului război mondial). Conform schițelor originale, a rezultat un voievod cu barbă, de statură medie. Motivul erorii lui Asachi s-a datorat faptului că picturile lui Ștefan cel Mare, zugrăvite chiar în timpul vieții sale, se aflau la mănăstirile din
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
originale, a rezultat un voievod cu barbă, de statură medie. Motivul erorii lui Asachi s-a datorat faptului că picturile lui Ștefan cel Mare, zugrăvite chiar în timpul vieții sale, se aflau la mănăstirile din Bucovina, provincie care intrase în Imperiul Austro-Ungar. Prof. univ. dr. Adriana Ioniuc, directorul științific al Complexului Muzeal Național Moldova din Iași precizează că: ""Barba lui Ștefan a apărut după restaurarea picturii originale de la Biserica Bădeuți, pictorii secolului al XIX-lea adăugându-i voievodului barbă, aceasta fiind la
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
întors în Franța. Viziunea patriotic-idilică asupra istoriei unirii Transilvaniei cu România pune accentul pe Marea Adunarea Națională a Românilor de la Albă Iulia din decembrie 1918 și rolul intelectualității greco-catolice. În fapt, Marile puteri victorioase, hotărâseră, destul de corect, să împartă Imperiul Austro-Ungar, după criteriile populațiilor majoritare. În acest scop s-au organizat recensăminte, s-au făcu hărți ale tuturor provinciilor imperiale după naționalități și se pregăteau înființarea de noi țări și frontiere. Ungaria înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, hărți ale Transilvaniei
Robert Ficheux () [Corola-website/Science/307384_a_308713]
-
clădiri din cărămidă, situate pe locul actualelor case de pe str. 1 Decembrie 1918 nr. 8 si nr. 10, care erau locuințele personalului de serviciu al castelului Paget. Ilona Paget, nepoata și succesoarea lui John Paget, a vândut prin 1913 statului austro-ungar conacul, parcul și moșia, acestesa fiind folosite ca fermă agricolă de stat. După 1918, în fostul conac Paget (intrat în posesia statului român) a funcționat între 1918-1929 o fermă agricolă statală, în paralel cu orfelinatul de băieți „Mihai Viteazul” (1920-1929
Conacul Paget din Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/307397_a_308726]
-
(n. 3 decembrie 1844, Mehadia, comitatul Caraș-Severin; d. 14 martie 1922, Mehadia) a fost un Feldmarschalleutnant al Armatei Imperiale și Regale Austro-Ungare, apoi general de divizie în România Mare, director al stațiunii Băile Herculane și arheolog. provenea dintr-o veche familie din Macedonia românească venită pe la începutul secolului al XVII-lea in Banat. Tatăl său a fost locotenentul de grăniceri Nistor Cena
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
arhiva Ministerului de Război și a făcut numeroase copii de pe hărțile privitoare la luptele desfășurate în teritoriul graniței și al Mehadiei. Cena s-a întors din exilul vienez, acum deja 73 de ani, în primăvara anului 1917. După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, în Ardeal și în Banat s-a format, în decembrie 1918, Comitetul Național Român. Nicolae Cena a fost ales președinte al Comitetului din districtul Mehadia. A fost numit director al stațiunii Băile Herculane, fiind primul director de sub stăpânirea românească. Generalului
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
(n. 15 mai 1824, Borlovenii Vechi, comitatul Caraș-Severin - d. 18 mai 1888, Viena) a fost un Feldmarschalleutnant român în Armata Comună austro-ungară, comandant al Școlii de Război, apoi șef al Departamentului nr. 5 din Ministerul Austro-Ungar de Război. La sfârșitul carierei a îndeplinit funcția de director al renumitului Institut Geografic al Armatei. A fost de asemenea un pictor apreciat. Alexandru a fost
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
(n. 15 mai 1824, Borlovenii Vechi, comitatul Caraș-Severin - d. 18 mai 1888, Viena) a fost un Feldmarschalleutnant român în Armata Comună austro-ungară, comandant al Școlii de Război, apoi șef al Departamentului nr. 5 din Ministerul Austro-Ungar de Război. La sfârșitul carierei a îndeplinit funcția de director al renumitului Institut Geografic al Armatei. A fost de asemenea un pictor apreciat. Alexandru a fost un fiu al locotenentului-colonel, comandant al regimentului român bănățean nr. 13, Moise Guran, originar
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]