2,138 matches
-
dedicația de la The Plain Dealer: "Virtuțile tale merită... un volum întreg pentru a arăta lumii memoriile tale, sau viața pe larg" (100). Utilizarea făcută de Whycherley sugerează că memoriul poate fi nu numai o culegere de amintiri personale sau o autobiografie, așa cum înțelegem pe cel de-al doilea - și mai târziu din punct de vedere etimologic - termen, dar și o biografie. Evelyn și Whycherley demonstrează fluiditatea granițelor dintre genuri în această perioadă. Granițele se vor dovedi a fi la fel de fluide și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nou. Eu l-am mutat iar, la care ea mi-a aruncat o mână de cenușă în ochi (140-41). Până la sfârșitul secolului al XVII-lea au fost stabilite tipare imperfecte pentru multe forme nonficționale narative moderne, inclusiv istoria, biografia, memoriul, autobiografia, jurnalul de călătorie și în final jurnalismul literar narativ. Aceste forme nu se excludeau una pe cealaltă iar granițele lor se întretăiau adeseori. Am sugerat că acest aspect este valabil pentru toate formele de nonficțiune datorită naturii sale epistemologice fluide
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în cauză abordau genul narativ. Dar în ceea ce îl privește pe Ned, comparațiile nu se încheie aici. Articolele sale narative au fost asociate cu opera umoristului grotesc și autorului slav Nikolai Gogol (Kerrane and Yagoda, 407). Hecht a recunoscut în autobiografia lui, A Child of the Century (Un copil al secolului, n. trad.), influența lui Gogol - precum și cea a lui Bret Harte, Richard Harding Davis, Nathaniel Hawthorne, Maxim Gorky, Honoré de Balzac, Guy de Maupassant, Edgar Allan Poe, William Makepeace Thackeray
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
345). Wilson nu a reușit să atingă ceea ce Lincoln Steffens numește "idealul declarat" al jurnalismului literar și anume de a analiza "brutele" și de a le prezenta în termeni atât de umani încât cititorul să se regăsească în personaj (Steffens, Autobiografie, 317). Probabil intenția lui Wilson este de a servi o cauză ideologică, de a incita la acțiune, dar din cauza unei asemenea abordări, nici restul articolului nu prea se mai poate încadra în jurnalismul literar. Totuși, acest pasaj mai are un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din lucrare vorbea despre alte persoane decât autorul: "Mary, care dactilografia povestirile când le termina el de scris, își amintește că a fost foarte dezamăgită de ele: "Nu prea e vorba despre tine", obiectă ea. Credeam că va fi o autobiografie."" Mary a tras concluzia că soțul ei "încerca să realizeze un portret al lui însuși văzut prin ochii celorlalți, să prezinte viața sa reflectată în ceilalți" (Weber, Hemingway's Permanent Records 44). Bineînțeles, făcând acest lucru, Hemingway putea evita să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
intențiilor jurnalismului literar, și anume de a elimina distanța, în acest caz, dintre subiectivitățile rasiste. Într-adevăr, deși abordează în mod clar portretul social, Negru ca mine reprezintă probabil cel mai relevant exemplu al punctului în care jurnalismul literar și autobiografia se îmbină perfect. Având în vedere amprenta puternică, deși rareori recunoscută, pe care a lăsat-o jurnalismul literar către începutul secolului, apariția "noului jurnalism" din anii '60 ai secolului al XX-lea, a treia perioadă importantă a jurnalismului literar conform
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din cei 24 de autori, textele a cel puțin 12 dintre ei pot fi numite, în totalitate sau doar parțial, forme timpurii de jurnalism literar narativ, deoarece reprezintă mai mult decât analiza ce se axează pe partea interioară dintr-o autobiografie, cum ar fi conflictele spirituale ale lui Jonathan Edward, cu scopul de a oferi subiecte de discuție și schițe ale societății coloniale temporare, schițe care sunt îndreptate spre exterior în portretele sociale și culturale. Drept consecință, în a doua parte
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Wilson, 405). (Cu toate acestea, Kazin a remarcat, în 1973, că noul jurnalism "a trecut printr-un întreg ciclu în anii '60 și acum nu mai surprinde deloc" [Imagination, 240]). În aceeași perioadă, Steffens și Hapgood au susținut forma în autobiografiile lor ce au apărut în anii '30. Bineînțeles că aceștia au abordat același subiect și în anii 1890. Un alt susținător de la începutul anilor '50 a fost James Gray. Pe la sfârșitul anilor '50, opinia critică începe să dea semne de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
rând acele chestiuni pe care Connery le vede ca pe necesități în încercarea de a explora și de a determina mai departe și mai bine această formă de expresie. Printre altele el identifică problema relației dintre jurnalismul literar narativ și autobiografie și, implicit prin implicare, dintre jurnalismul literar narativ și alte forme nonficționale. Connery sugerează că o altă temă care nu este direct legată de primele este cea a rolului subiectivității reflexive în cadrul acestor texte (6-7). Research Review este animată de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
43, 338 Applegate, Edd: Literary Journalism, 44 Arena, 64, 67 Aristotel, 273 Asch, Nathan, 231, 241; The Road: In Search of America, 231, Association for Education in Journalism and Mass Communication (AEJMC), 301 Atlantic Monthly, 27, 331, 339 autenticitate, 61 autobiografie, 148, 246, 266, 319 Bacon, Francis, "Advancement of Learning", 146; "Essays" 135 Bakhtin, Mikhail, 13, 74, 76, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 106, 126, 128, 218, 227, 270, 278, 282, 291, 312, 324, 330; ~ și romanul "bakhtian", 74, 83
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pagini înduioșătoare de adolescență întârziată. Cartea tipărită nu păstrează, din nefericire, floricelele presate sau desenate timid pe colțul scrisoricii câteunei activiste de organizație sătească, tot așa cum ignoră scriitura apăsată și fermă a vreunei ministrese omnipotente. În sine, această colecție de autobiografii, de schițe de program politic, de analize subtile sau de self marketing sunt extrem de interesante. Eu nu le-am citit din perspectiva unei analize academice din spectrul studiilor de gen - nișă universitară anglo-saxonă importată și la noi de diverse "clone
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
încurajează clientul în efortul său de autoanaliză și meditație. Consilierul poate oferi subiectului o serie de repere pentru constituirea unui astfel de raport, sau îl poate lăsa să își aleagă singur forma de exprimare, ordinea ideilor etc. În relație cu autobiografia, autocaracterizarea permite clientului să emită și păreri asupra evenimentelor personale și comportamentelor manifestate în trecut. Astfel, metoda devine un instrument important în sondarea atitudinii clientului față de propria persoană. Analiza produselor activității clientului se referă la produsele fizice ale clientului (planșe
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
personalitate Următorul pas din partea clientului ar fi identificarea resurselor de informare pentru completarea acestei liste: * Propria persoană (probabil cea mai valoroasă resursă) * Familia * Prietenii * Colegii de la fostele locuri de muncă * Profesori, traineri * Consilier Cele mai folosite tehnici de autoevaluare sunt: autobiografia, interviuri/chestionare autoadministrate (check-lists), instrumente psihologice formale și informale. În cele ce urmează, ne vom referi la fiecare sector de analiză în parte, accentuând faptul că activitățile de autoevaluare trebuie să se desfășoare în scris, în cadrul unor sesiuni de lucru
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
client. Interviul autoadministrat Interviul autoadministrat se referă de fapt la un chestionar pe care clientul îl completează, în încercarea de a-și clarifica punctele forte și punctele slabe pe care le poate dezvolta. Acest interviu este obligatoriu însoțit de o autobiografie, pe care clientul o redactează singur, în liniște. În general se recomandă ca această "poveste personală" să înceapă cu vârsta de 16-18 ani și să conțină cele mai semnificative evenimente petrecute în viața personală și profesională a clientului. În ceea ce privește interviul
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
lui. În ultimii ani Vladimir Bukovski a vizitat des România, a ținut conferințe la NEC și mai ales la Sighet, eu însămi am realizat o carte de interviuri cu el, Reușești sau mori (2003), Biblioteca Sighet i-a publicat splendida autobiografie, Și se întoarce vântul, 2004 și ca orice om cu convingeri ferme, și-a repetat adeseori ideile: corectitudinea politică, cele două feluri de socialism care macină Europa, teoria convergenței și Casa Comună Europeană ca invenție sovietică. Noi în cartea aceasta
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
celui care a trecut prin multe, dar care nu răspunde la rău prin rău. Marjane Satrapi, ale cărei celebre cărți de benzi desenate cu același titlu au stat la baza acestui lungmetraj, a găsit tonul cel mai potrivit pentru o autobiografie aflată la ani-lumină de patetism, „răutăcisme“ și remușcări. Copilăria, adolescența și tinerețea acestei iraniene confruntate cu intoleranța de acasă și pe urmă cu cea din exil sunt ușor de suprapus peste ce-a trăit fiecare spectator la viața lui. Desenele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
de același Xian Gao, care le-a făcut să zboare pe zânele din Crouching Tiger, Hidden Dragon) » Ce-l adoarme sigur? Beneficiile plânsului și Pericol real » Întârzie la film? O, da, la Primii ani din viața lui Erik Nietzsche (relativă autobiografie a lui Lars Von Trier) » Alte întrebări: planuri de viitor? Fighter TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Dedicație. O spovedanie Sâmbăta trecută și sâmbăta viitoare, doi dintre prietenii mei - Doris Mironescu și Bogdan Crețu - s-au/se vor căsători
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
amintiri editate în 1908 la Frankfurt, în beneficiul Vetrei Luminoase, asociație de ajutorare a orbilor înființată de regină, și Iubire castă, dramă în cinci acte jucată în 1908 la Hofbürg-Theater din Viena. * Ernest Legouvé (1807-1903), scriitor francez; citatul este din autobiografia sa, Soixante ans de souvenirs (1886) (n. trad.). * Carmen Sylva, "Rea întâmplare", în Nuvele, traducere de Gion, Editura Librăriei Socec & Comp., București, 1888, pp. 272-273 (n. trad.). * Carmen Sylva, Cugetările unei regine, traducere de Anina Rădulescu-Pogoneanu, Institutul de Arte Grafice
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
drept material genuri de la care se aștepta să țină de paraliteratură, dar pornografia, prin caracterul ei atopic, nu se lasă redusă la paraliteratură. Fenomenul acesta, s-a mai spus, merge mână în mână cu amestecul între narațiunile de ficțiune și autobiografii, opere de "autoficțiune" care sunt într-o anumită măsură echivalentul literar al reality-show-urilor: "Contemporaneitatea face apel, prin ideologiile comunicării universale și ale satului planetar, la o "expunere" tot mai mare a sferei private, ba chiar la resorbția acesteia în sfera
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
în glumă: Alias, de ți-ai schimbat numele, ar fi bine să-ți schimbi și moravurile! Aluzia nu prea subtilă fiind legată de pasiunea lui pentru pictură, îndeosebi nuduri. O altă întâmplare, neplăcută de data asta, a fost pricinuită de autobiografia scrisă la cererea unui funcționar din serviciul de documente secrete. În mod conștient a trecut cu vederea schimbarea numelui la vârsta de douăzeci de ani, dar birocratul a aflat nu se știe cum de acea "scăpare" și a informat imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mai multe referințe de personal, favorabile lui Alias, scandalul a fost evitat, deși suspiciunile persistau în ochii șefilor și colegilor de serviciu. Însuși directorul agenției l-a luat la rost spunându-i: Cum ai putut să uiți a trece în autobiografie un eveniment atât de important din viața ta? Asta va afecta promovarea ta! Alteori, se întâlnea cu foști colegi de liceu și era strigat pe vechiul nume de familie, dar nu se supăra adopta o atitudine de parcă nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ascultată și să se pună capăt odată întregii povești căreia îi căzusem victimă cu totul nevinovată". Se pare că acest gest a avut efect, și regele a intervenit personal pentru eliberarea aviatorului. Cel puțin așa afirmă Dan Vizanty într-o autobiografie scrisă ulterior. Faptul că la București se aflase de soarta lui și lucrurile se puseseră în mișcare pentru eliberarea sa este confirmat și de o notă informativă a SSI (nr. 797), datată 19 noiembrie 1945, în care, printre altele, se
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
proiectant la întreprinderea Proiect București și am fost chiar angajat, timp de o zi, la Sfatul Popular al Regiunii București, pentru că, în adevăr, a doua zi am fost chemat la serviciul cadre și pentru motivul că omisesem să trec în autobiografie (fără intenție, nu puteam și nu aveam de ce ascunde ceea ce era consemnat în actele mele) și o decorație germană ce, de altfel, fusese dată în mod automat tuturor ofițerilor o dată cu prima decorație română primită la începutul războiului am fost invitat
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cauză (texte politice, 1990) și, în fine, primul volum al Istoriei literaturii române (1991), care nu e „o istorie estetică sau descriptiv-istorică, ci o istorie axiologic-analitică“, reflectând viziunea euforionistă a Cercului Literar. Între 1991 și 1992, lucrează la Straja dragonilor, autobiografia sa, încheind primele două capitole; în interviul cu Marta Petreu din Apostrof, scriitorul exclamă: „Singurul eșec care mă mai poate aștepta este acela de a muri înainte de a-mi termina Autobiografia.“ Imediat după Anul Nou 1993, se internează în clinică
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Literar. Între 1991 și 1992, lucrează la Straja dragonilor, autobiografia sa, încheind primele două capitole; în interviul cu Marta Petreu din Apostrof, scriitorul exclamă: „Singurul eșec care mă mai poate aștepta este acela de a muri înainte de a-mi termina Autobiografia.“ Imediat după Anul Nou 1993, se internează în clinică, perfect conștient că urmează să asiste la procesul morții sale medicalizate. Spirit veșnic rebel, intens copilăros, excesiv până la demonie, cu timidități adolescentine și străfulgerări geniale, perpetuu PREFAȚĂ 14 anxios și naiv
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]