KorAP: Find »[drukola/base=autobuz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...503 >

12,559 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

după ce spuseseră "da", fără să știe de ce, fără să știe cum, între ei intervenise acel proces de mecanicitate care se instalează de obicei între soți după mulți ani de căsnicie. Se trezeau la sunetul ceasului, se despărțeau în stația de autobuz, învățau după program, respectau mereu aceeași oră de masă, dragoste făceau după calendar, nu mai rămăsese nimic în afara planificării, vorba tatălui Carminei, "o planificare riguroasă" care fusese pricina înstrăinării, a tocirii rapide a sentimentelor ei și apoi peste această mecanicizare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
liniștise, mai sorbi odată din cafea. Foarte bună, cafeaua, exclamă,nu știu ce-i faci de iese așa bună, spuse și-i zâmbi. Mai departe, spune mai departe. Mai departe? tresări ea. Atunci am venit direct acasă. Pe jos? Nu, nu, cu autobuzul, ploua tot mai ploua când am plecat din cofetărie, prăjitura avusese o cremă grețoasă, nu prea fusese grozavă și o mâncasem pe toată. Autobuzul m-a zdruncinat, abia am așteptat să cobor, să ajung acasă. Nu te-ai întâlnit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
mai departe. Mai departe? tresări ea. Atunci am venit direct acasă. Pe jos? Nu, nu, cu autobuzul, ploua tot mai ploua când am plecat din cofetărie, prăjitura avusese o cremă grețoasă, nu prea fusese grozavă și o mâncasem pe toată. Autobuzul m-a zdruncinat, abia am așteptat să cobor, să ajung acasă. Nu te-ai întâlnit cu nimeni? Nu, am urcat sus și nu am mai coborât până a doua zi dimineață. Nu ți-ai cumpărat pâine? Nu, am uitat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
acele ceasului indică ora de plecare, coboară scările în pripă, balustrada se balansează sub mâna ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o salută portarul, îi răspunde și ea, aleargă, zboară spre stație, se urcă în primul autobuz, coboară cu greu împingând, strecurându-se cu violență printre oameni, la aprozar sunt struguri negri, dar ea nu mai are timp să aștepte, pornește ca un bolid către blocul ei. Pe scări, între etaje își mai trage sufletul, se sprijină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
dăduse toată silința să asigure condiții atmosferice prielnice. Ar fi în dezavantajul dumneavoastră, zâmbi el confuz, să-mi refuzați oferta. Mașina mea e în parcare, la doi pași de aici. Aveți tot dreptul să coborâți din ea ca dintr-un autobuz, când o să ajungeți acasă, fără să mă salutați măcar. Ar fi mult mai bine să știu că v-am dus acasă în bune condiții. În mașină, îi mărturisi că un bărbat "plasat" ar trebui să fie cu orgoliul la pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
gest, nici un îndemn, nici o altă vorbă... Trânti în urma ei portiera. Era foarte corect așa, foarte corect. Exista multă mândrie în ei. Prea multă. Nu-și spuseseră numele, nu aveau nici un indiciu unul despre celălalt. Coborâse din mașină ca dintr-un autobuz, exact așa. Merse pe alee zgribulită. O clipă o stăpâni regretul, numai o clipă, apoi intră pe ușa blocului, se opri în fața cutiilor poștale. A ei era goală, bineînțeles, cine să-i scrie și despre ce? În lunile din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
folosi de pretextul oferit de invitația ei, va accepta să continue relația mai mult în speranța că o va reîntâlni pe Fana. Era prea lucidă ca să nu interpreteze cu o crudă exactitate realul. Se despărți de Dimitrie în stația de autobuz. N-o să mai facă pasiențe așezată pe covor. Știa că pierduse partida, dar se înverșuna. Intră în coafor să-și facă un tratament cosmetic și să se vopsească la păr. Suporta cu stoicism întreaga tevatură, închidea ochii, își spunea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

-i spun că mă doare în pulă de tine, și pe stradă m-am simțit, culmea, foarte bine, ea plângea, dar ce să fac... să mă duc să iau țigări? ok, Bianca pleacă, e târziu și trebuie să prindă ultimul autobuz, eu rămân singură și-mi pare bine că am apărut în bar cu un bărbat, totuși, Filosoful vine și se-așează lângă mine zâmbind la fel, ca și cum nimic n-ar fi atât de grav, nasoool, zice el, și eu simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

pisică pe cuptor, avea o broboadă de lână neagră, Înnodată zdravăn la ceafă. Înghesuită Într-o pufoaică kaki, se mișca doar cât să dea rest clienților. Semințele și le luau singuri. Era dreptul lor și femeia Îl respecta cu sfințenie. Autobuzul se urni din loc după câteva opinteli, tușind, scoțând fum. Prin podea, gazele intrau nestingherite În cabină. Înecăcioase dar călduțe, domestice. Flavius-Tiberius rămase În picioare undeva la mijlocul autobuzului. Șoferul Începu să cânte: Steaua sus răsare ca o taină mare... Taxatoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
le luau singuri. Era dreptul lor și femeia Îl respecta cu sfințenie. Autobuzul se urni din loc după câteva opinteli, tușind, scoțând fum. Prin podea, gazele intrau nestingherite În cabină. Înecăcioase dar călduțe, domestice. Flavius-Tiberius rămase În picioare undeva la mijlocul autobuzului. Șoferul Începu să cânte: Steaua sus răsare ca o taină mare... Taxatoarea Îi ținea isonul. Erau Întrerupți din când În când de câțiva suporteri ai Stelei care strigau bătându-și palmele deasupra capului: Haii-de Steaua! Haii-de Steaua! Bulevardul era curat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
acea porțiune a străzii unde o mână harnică măturase superficial zăpada. Stratul rămas, călcat În picioare de sutele de trecători grăbiți să ajungă acasă cu cumpărăturile de seară, se transformase În patinoar. Puțin a lipsit să fie strivit de un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii care Îl scoteau din minți pe șofer cu răsuflarea lor acră, dar mai ales cu câte un pupic lipicios pus după ureche. Rămase câteva clipe lungit În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
baricadată cu flori și Își vedea de treabă căci coridorul era lung de abia Îi zărea capătul. Numai la catedrală mai merge atâta până la altar. Cade În genunchi și se roagă. Uneori și pentru alții. Ăștia Îi plătea drumul pe autobuz dus-Întors. Nimeni nu se roagă ca ea. De-aia o și ascultă Dumnezeu. O să mă rog și pentru sufletu' dumitale, donșoară. Bine, mătușă, roagă-te. Bietul ei suflet! Să nu mai aud de suflet! Își privi speriată mama. O prejudecată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
fără margini. Motivul convocării sale era Înaintarea În grad. Cu ceremonie. Ștampila „cu valiza” era anulată. Simțea somnul aproape... 29. Nu adormi când vrei, observă cu uimire Petru Șendrean. De ce oare? Unii adorm și dorm. Oriunde și oricum. În tren, autobuz și pe biciclete. Și chiar pe jos În drum spre serviciu. Doar la traversări dacă deschid ochii. Cunoscându-și traseele cu ochii Închiși nu se grăbesc să-i deschidă. Ce să vadă aici? Cum ce, domnule? izbucni o voce cunoscută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
acasă sau Într-un loc cunoscut. Nici el nu era grăbit, doar incomodat de pălărie, amenințată din când În când de crengi prea joase. Tunica din piele era la adăpost În sacul de umăr. A scăpat de ea chiar În autobuz. Se pregătea să o Înghesuie În sac peste Ulrich, Agathe, Diotima, Tomas, Tereza, Sabina și ceilalți, pe care avea să Îi descopere cu o uimire egalată doar de limpezimea cerului sau aroma sângelui, cum ar fi spus, cu sarcasmu-i cunoscut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
care se zbăteau o mână de pești mărunți, neștiutori și distrați. Și ea se prefăcu, ca În basme, Într-o canoe lentă În care el vâslea cu apa până la glezne. S-au Întors În oraș târziu În noapte, cu ultimul autobuz. Au tăcut tot drumul. Ea a avut timp să și ațipească câteva minute cu capul pe umărul lui. S-au despărțit spunându-și la revedere, după un sărut grăbit, timid, ce restabilea o distanță anulată parcă din greșeală. Apoi a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
voce plăcută și era un bărbat vederos. Susana era mândră de el. Țărani de meserie erau puțini În sat și bătrâni. Copiii de școală primară intrau cu toții Într-o singură sală de clasă. Pentru gimnaziu se duceau la Zușag cu autobuzul. Foștii navetiști la mină sau la combinatul chimic, ca Matei, și-au vândut apartamentele de bloc din oraș, le-au lăsat copiilor sau le-au Închiriat pe valută. Au Început să construiască gospodării după vederi trimise de cei plecați la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
condiție: să o deschidă la firmă când vom fi din nou Împreună. Adăugă cu un pic de teamă În glas: toți patru. Aplaudară, semn că doreau toți același lucru. Eu trebuie să mă grăbesc, zise Eleonora. La cinci am un autobuz spre Feldiu. Poți rămâne, aici, dacă vrei, până mai târziu. Sus, oricum va fi liber... Vei dormi la hotel? Întrebă malițioasă Iolanda. Sau.... Nu Îndrăznea să creadă că Petru se invita În garsoniera ei. Voi dormi la mine acasă. Apăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cum behăie oile, cum mug vacile, cum fornăie caii, cum miorlăie mâțele. Și noi În jurul lui, pe rând, cu găleata de lături, mergeam doi kilometri pe jos, și pe sus tot atâta ar fi fost, dar nu era voie În autobuz să amesteci mirosul de lături cu ăla de benzină, la ore fixe, pe orice vreme. Toamna târziu era mai greu. Și când venea iarna. Ne străduiam să nu-i lipsească nimic, căci oricum zilele Îi erau numărate. Și nici pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
batistă al sacoului său pulsa, ca o perlă caldă, inelul opalin al durexului pe care Eleonora i-l Înapoiase spunându-i: După calendarul meu, azi e o zi norocoasă. Îl sărută prelung, Îi potrivi fularul În jurul gâtului, apoi urcă În autobuz. Fiind zi de sărbătoare, spre Feldiu era o singură cursă. Autobuzul s-a urnit greu din loc, ca după o noapte de chef. Ea Îl privea cu fruntea lipită de geam. El Îi făcea semne cu mâna și se Întreba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
al durexului pe care Eleonora i-l Înapoiase spunându-i: După calendarul meu, azi e o zi norocoasă. Îl sărută prelung, Îi potrivi fularul În jurul gâtului, apoi urcă În autobuz. Fiind zi de sărbătoare, spre Feldiu era o singură cursă. Autobuzul s-a urnit greu din loc, ca după o noapte de chef. Ea Îl privea cu fruntea lipită de geam. El Îi făcea semne cu mâna și se Întreba dacă norocul de care vorbea calendarul ei Îl privea și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

pustie. Nu. Haide, asta nu te ajută. M-am frecat la ochi cu podul palmelor, încercând să-mi înăbuș spaima și să-mi limpezesc gândurile. Pipăindu-mi pantalonii, am găsit un portmoneu. Am trecut în revistă bancnotele, chitanțele, biletele de autobuz și-un carnețel de timbre gol, apoi am dat peste un permis de conducere. M-am uitat țintă la poză și la numele de pe el. Bărbatul din oglinda șifonierului și-a plimbat cu grijă degetele peste obrajii supți, peste nas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
n-a mai fost. Îmi amintea de Buzz Lightyear 1. — Poți să faci o încercare cu el, dacă vrei, mă invită Clio. După ce-l cumpăraserăm, merseserăm în portul Naxos să bem ceva. Aveam destul timp de pierdut înainte să vină autobuzul care să ne ducă înapoi la tabără. — Ai putea să îngenunchezi la malul apei și să bagi capul înăuntru. — Pentru o fată care știu că a văzut Fălci de cel puțin două ori, am replicat, ești cam pripită și cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

a zburat cu rachetă și cu avioanele și n-a vézut nimic? Nu-i nici un Dumnezeu, Iti zic eu! Șasa intra În clasé Întotdeauna cu Întîrziere, céci el era din satul mic unde nu era școalé. Pe el Îl aducea autobuzul din satul lui mic În oraș, céci numai În oraș la școalé și toți copiii se uitau ciudat la el. Învéțétoarea spunea: „Hai, treci la loc!” Dar lui Îi era rușine, céci toți copiii se uitau la el. Șasa ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
o copie cu hîrtie neagré pe steag, cé prin perete nu trece. Erau numai litere frumoase pe pereți și erau fécute rame cu frunze pe la colțuri, și erau poezii Întregi scrise pe stele de carton. Șasa avea Întotdeauna timp céci autobuzul venea Întotdeauna mai tîrziu și el putea sé stea pe coridoare, dacé nu-l alunga elevul de serviciu sau vreo Învéțétoare care tocmai pleca, si sé citeascé tot ce scria pe pereți. Erau multe cuvinte pe care nu le Înțelegea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
și nespélat, gîndindu-se la ceasul blestemat, la clasa lui pliné și la Învéțétoarea care se oprea din vorbit cînd intră el și la copiii care Îl privesc. Și de ce mama lui Îl trezea cu jumétate de oré mai devreme, dacé autobuzul venea la opt féré un sfert și, mai ales, cé toaté lumea știa cé nu vine la opt féré un sfert, ci Întotdeauna Întîrzie? Șasa ajungea Întotdeauna ultimul și cînd ajungea el, copiii stéteau de acum acolo și așteptau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]