1,607 matches
-
la Paris și se înscrie la "Académie de la Grande Chaumière", unde lucrează sub îndrumarea profesorului Joseph Bernard, fiind în special influențat de sculptura lui Antoine Bourdelle. În 1932 i se acordă Mențiunea de onoare a Societății artiștilor francezi, pentru lucrarea "Autoportret", expusă la Salonul de primăvară de la Paris. La Salonul de toamnă de la Paris din același an participă cu lucrarea "Portret de fată". Din 1933, anul întoarcerii în România, participă la toate expozițiile organizate, atât în țară cât și în străinătate
Ion Irimescu () [Corola-website/Science/297727_a_299056]
-
1976. (Bun de tipar 25.02.78; tiraj 6300 ex. broșate). Față de volumul apărut în 1976 are câteva modificări. Poezia „Iobagii“ are titlul „Țăranii“, iar poezia „Secetă“ apare cu titlul „Durere“. În acest volum apar trei poezii noi: „Ascensiune“, „Cântec“, „Autoportret“ (Rohia, 1977). Publică la Editura „Meridiane“ albumul „Luchian“, care cuprinde studiul „Luchian, Zugravul“ o cronologie și șaizeci și șapte de reproduceri ale picturilor lui Luchian. În 1980 la Editura „Albatros“ i se publică volumul „Imnele Moldovei“ iar în 1981 volumul
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
și estetice, referiri la propria sa meserie, pe care o descria ca obositoare și solitară. Totuși, uneori știa să fie autoironic, așa cum reiese din poemele în care artistul se descrie lucrând la frescele Capelei Sixtine, imagine ilustrată și într-un autoportret schițat pe marginea unei scrisori, cu culorile care i se lipeau de ochi: Există multe versuri de dragoste, printre care cele scrise pentru Tommaso Cavalieri, tânărul de o frumusețe rară, iubit de maestru, care i-a servit drept muză pentru
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
de Rivera (; născută Magdalena Carmen Frieda Kahlo y Calderón; 6 iulie 1907 - 13 iulie 1954) a fost o pictoriță mexicană care s-a făcut cunoscută mai ales prin autoportretele sale pictate într-un stil suprarealist. s-a născut și a murit în capitala Mexicului, Mexico City, în casa sa, cunoscută sub numele de Casa Albastră (Casa Azul) A afirmat mereu că s-a născut în 7 iulie 1910, deși
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
suferit în tinerețe. Recuperarea îndelungată după accident, recuperare care nu s-a realizat niciodată complet, a izolat-o oarecum de restul lumii, această izolare, închidere în ea însăși, este reflectată în pictura sa, explicând oarecum de ce majoritatea lucrărilor sale sunt autoportrete. Multe autoportrete sunt un reflex al suferinței fizice cauzate de urmările accidentului suferit. Frida a afirmat în repetate rânduri: “mă pictez pe mine, pentru că mult prea adesea sunt singură și pentru că sunt subiectul pe care îl cunosc cel mai bine
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
tinerețe. Recuperarea îndelungată după accident, recuperare care nu s-a realizat niciodată complet, a izolat-o oarecum de restul lumii, această izolare, închidere în ea însăși, este reflectată în pictura sa, explicând oarecum de ce majoritatea lucrărilor sale sunt autoportrete. Multe autoportrete sunt un reflex al suferinței fizice cauzate de urmările accidentului suferit. Frida a afirmat în repetate rânduri: “mă pictez pe mine, pentru că mult prea adesea sunt singură și pentru că sunt subiectul pe care îl cunosc cel mai bine.” De multe
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
ale piciorului, piciorul drept și umărul dislocat. A fost necesară montarea unei armături metalice, care a perforat uterul și abdomenul. În consecință, nu va mai putea avea copii niciodată, fapt ce o va afecta enorm, aspect prezent în unele din autoportretele sale. Accidentul îi va produce dureri îngrozitoare, rămânând imobilizată complet timp de trei luni. Deși ulterior a reușit să se recupereze și să reușească din nou să meargă, durerile o vor însoți toată viața. Durerile erau atât de intense, încât
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
nevoită de fiecare dată să renunțe. După accident, Frida Kahlo a abandonat studiile de medicină pentru a se dedica picturii. Pictase și mai înainte, în timp ce era imobilizată în spital pentru a-și ocupa timpul. În cele trei luni de după accident, autoportretele predomină în pictura sa. Mama sa i-a adus un șevalet special, conceput de așa manieră încât să poată picta fără să se scoale din pat, iar tatăl său i-a adus culori și pensule. Lucrările sale din această perioadă
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
și pensule. Lucrările sale din această perioadă sugerează durerile atroce pe care le suporta. Kahlo a realizat cel puțin 140 de lucrări de pictură, împreună cu alte zeci de desene și studii. Din cele 140 de lucrări de pictură, 55 sunt autoportrete, care adesea încorporează o simbolistică complexă, legată adesea de suferințele sale fizice, dar și de mitologia mexicană. Avea să mărturisească la un moment dat: "Nu pictez niciodată vise. Pictez propria mea realitate"." Pictorul Diego Rivera a avut o influență considerabilă
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
până în 12 august, a depășit toate așteptările în ceea ce privește numărul de vizitatori. Câteva din lucrări au fost expuse în Monterrey, Nuevo León, iar în cursul lunii septembrie 2007, în diverse muzee din SUA. Altă expoziție, cuprinzând mai bine de 40 de autoportrete, naturi moarte, și portrete, a fost organizată la Walker Art Center, în Minneapolis, la Philadelphia Museum of Art și la San Francisco Museum of Modern Art. O expoziție retrospectivă, intitulată "Frida Kahlo Retrospective", a fost organizată la Walter-Gropius-Bau, Berlin, Germania
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
Helenei Fourment. Isabelle Brandt și Helene Fourment, cele două soții ale lui Rubens, i-au pozat acestuia în repetate rânduri, nu numai pentru portretele lor. Trăsăturile lor pot fi recunoscute în toate personajele feminine pictate de artist. De menționat sunt "Autoportretul artistului cu Isabelle Brandt" (1609), "Portretul Helenei Fourment în haină de blană" (1636). Pictate din pură plăcere, aceste opere sunt mult mai sugestive decât portretele oficiale. Portretul Helenei Fourment acoperită în parte de o blană este, fără îndoială, cel mai
Peter Paul Rubens () [Corola-website/Science/297790_a_299119]
-
și ele. În 1656 Rembrandt este ruinat. Colecția sa de artă este scoasă la licitație și vândută, operele îi sunt împrăștiate. Cu toate acestea își continuă munca de creație. Din această ultimă perioadă datează "Sindicii postăvarilor" 1662, o serie de autoportrete, "Logodnica evreică" 1665. Hendickje moare în 1663. De acum încolo Titus se îngrijește de părintele său, dar și el moare în 1668, cu un an înainte de sfârșitul tatălui său. Rembrandt se stinge din viață la 14 octombrie 1669 într-o
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
mai bună mărturie privind îndoielile trăite în realitate de Hendrickje. Frumusețea ei o putem descoperi și în femeia care se pregătește să facă baie într-un râu (pictură din 1654, aflată la "National Gallery", Londra). Rembrandt a pictat foarte multe autoportrete: în total sunt peste 50 de tablouri și încă mai multe desene și gravuri. Pe primul dintre acestea l-a pictat în 1625, când nu împlinise încă douăzeci de ani, și continuă această tradiție în tot cursul vieții, până la moarte
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
total sunt peste 50 de tablouri și încă mai multe desene și gravuri. Pe primul dintre acestea l-a pictat în 1625, când nu împlinise încă douăzeci de ani, și continuă această tradiție în tot cursul vieții, până la moarte. Cercetând autoportretele lui Rembrandt, putem fi martorii evoluției sale artistice. Materialul pictural, neted la început, se îngroașă mai târziu, factura devine tot mai bogată. În seria sa de autoportrete, Rembrandt dovedește neîncetat că e pictor și că trăiește numai prin pictură. În ciuda
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
de ani, și continuă această tradiție în tot cursul vieții, până la moarte. Cercetând autoportretele lui Rembrandt, putem fi martorii evoluției sale artistice. Materialul pictural, neted la început, se îngroașă mai târziu, factura devine tot mai bogată. În seria sa de autoportrete, Rembrandt dovedește neîncetat că e pictor și că trăiește numai prin pictură. În ciuda faptului că spre sfârșitul vieții a fost chinuit de multe griji și de sărăcie, Rembrandt nu a fost geniul solitar și neînțeles al epocii sale. În atelierul
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
cenușiu și brun. Această suprapunere succesivă dă pastei lui Petrașcu o structură aproape sculpturală, rugozitățile culorii influențează regimul de umbre și lumină ca accentele unui relief. Portretele - în special cele pictate în perioada 1923-1927 - produc o impresie de austeritate majestuoasă. "Autoportretul" din "Muzeul Zambaccian" pare a descinde din Renașterea italiană, de o gravitate solemnă dar și cu o notă de sensualitate. Gheorghe Petrașcu a avut numeroase expoziții personale, între 1903 și 1923 la Ateneul Român, apoi la "Căminul Artei" (1926-1930), culminând
Gheorghe Petrașcu () [Corola-website/Science/297843_a_299172]
-
de la dânsul, nu a reprezentat mai bine sufletul poporului nostru."” În 2013, la 175 de ani de la nașterea lui Nicolae Grigorescu, Poșta Română a emis o marcă poștală, cu valoarea nominală de 9,10 lei, pe care este reprodus un autoportret din tinerețe al artistului. Luni, 29 aprilie 2013, la 175 de ani de la nașterea pictorului, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă comemorativă, cu valoarea nominală de 10 lei, în scop numismatic. Moneda este din argint, cu titlul de 999
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
Ion Jalea și Oscar Han înființează asociația "Arta Română", la Iași. Vara se retrage la țară și pictează țărani la munca câmpului, vederi din sate, grupuri de muncitori dar și naturi moarte, nuduri, portrete ale diverselor pesonalități ale timpului și autoportrete. Participă activ la înființarea "Sindicatului Artiștilor plastici din România" în 1921, fiind ales președinte, funcție din care demisionează după doi ani. În urma unei șederi mai lungi în satul Ilovăț (județul Mehedinți), realizează compoziția "Cosași odihnindu-se", una dintre lucrările sale
Camil Ressu () [Corola-website/Science/297838_a_299167]
-
pentru „muncitori, țărani, pescari și prostituate“, obținând totodată subtilități artistice demne de cei mai mari maeștri. Iar triumful său cel mai mare este că a și reușit. Van Gogh n-a abordat o gamă largă de subiecte, limitându-se la autoportrete, reprezentări ale unor oameni obișnuiți într-un cadru natural, scene de interior, naturi moarte și peisaje. La inceputurile carierei sale van Gogh și-a ales modelele din rândul țăranilor pe care îi cunoștea atât de bine, redând în portrete și
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
se observă varietatea, lipsa rețetelor, deoarece Luchian nu a tins niciodată spre originalitate, scheme sau formule, ci a preferat o exprimare exactă a conținutului. Dacă structura desenului este impusă uneori de arhitectura imaginii, ca în lucrarea "Tip de țărancă", în autoportretul "", desenul este implicit inclus în textura cromatică. În "Moș Nicolae Cobzarul", portretul ia formă prin valorile spațiale rezultate nu din degradările de ton, ci din contrastele de culoare și din însăși densitatea materiei picturale. Ștefan Luchian a fost primul pictor
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
plan la începutul secolului al XX-lea figurile de lucrători, o dată cu mișcările muncitorești care se aflau într-o perioadă de plin avânt în România. Ținând cont de perspectiva pe care Luchian a avut-o privitor la propriile suferințe și încercări, autoportretul "Un zugrav" pe care l-a pictat în anul 1906 reprezintă un emoționant document de viață. Comparându-l cu "Autoportretul" pictat în anul 1891 ce degajă o energie scânteietoare a tinereții sau chiar cu "Autoportretul" făcut în anul 1900, unde
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
plin avânt în România. Ținând cont de perspectiva pe care Luchian a avut-o privitor la propriile suferințe și încercări, autoportretul "Un zugrav" pe care l-a pictat în anul 1906 reprezintă un emoționant document de viață. Comparându-l cu "Autoportretul" pictat în anul 1891 ce degajă o energie scânteietoare a tinereții sau chiar cu "Autoportretul" făcut în anul 1900, unde s-a înfățișat plin de robustețe fizică, "Un zugrav" se remarcă prin dramatismul expresiei măcinate de boală precum și prin determinarea
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
la propriile suferințe și încercări, autoportretul "Un zugrav" pe care l-a pictat în anul 1906 reprezintă un emoționant document de viață. Comparându-l cu "Autoportretul" pictat în anul 1891 ce degajă o energie scânteietoare a tinereții sau chiar cu "Autoportretul" făcut în anul 1900, unde s-a înfățișat plin de robustețe fizică, "Un zugrav" se remarcă prin dramatismul expresiei măcinate de boală precum și prin determinarea ce transpare din privire și atitudine, de continuare și desăvârșire a operei artistice pentru care
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
desăvârșire a operei artistice pentru care era convins că s-a născut. Lucrarea oglindește nu numai propria-i suferință, ci și condiția grea a artistului în societatea burgheză, tabloul reușind să exprime un tragism necunoscut până atunci în portretistica românească. "Autoportretul" realizat în anul 1908, care astăzi se află la Muzeul de Artă din Cluj sau cel din 1910, care se află la Muzeul K. H. Zambaccian, redau alte momente din din viața sa zbuciumată, încercări pe care le-a depășit
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
sau cel din 1910, care se află la Muzeul K. H. Zambaccian, redau alte momente din din viața sa zbuciumată, încercări pe care le-a depășit prin încrederea pe care a avut-o în artă. Ștefan Luchian a făcut douăsprezece autoportrete cunoscute astăzi. În puține din aceste autoportrete s-a reprezentat în momente liniștite și în niciunul dintre ele nu folosește imaginea propriei persoane doar pentru studierea formei și a luminii. El a studiat și a scormonit psihologia neoprindu-se la
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]