1,612 matches
-
-mi un tub de rimel. — Mersi, zic. Și zici că... Îhm... dă și volum, și lungește ? Wendy Își dă ochii peste cap. — E OK, zice. Nu trag cu urechea ! Se spală pe mâini, se usucă, apoi Îmi aruncă o privire avidă. Ia spune Emma, e adevărat că te vezi cu Jack Harper ? — Nu, i-o tai. S-a folosit cu nesimțire de mine și m-a trădat și, sinceră să fiu, aș fi foarte fericită să nu-l mai văd niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
E adevărat, e ceva destul de ciudat În povestea asta, spune Lissy gânditoare. Toate convorbirile alea telefonice despre care nu vrea să vorbească, faptul că a fugit fără o explicație de la Întâlnire... A fugit fără o explicație de la Întâlnire ? face Jemima avid. Și unde s-a dus ? A zis ceva ? N-ai auzit nimic ? — Nu ! zic, Îmbujorându-mă ușor. Firește că nu. Eu nu... n-aș trage niciodată cu urechea la alții ! Jemima mă scrutează atent. — Lasă-mă cu chestia asta. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
faci asta În viața ta și m-ai rugat ca, dacă mai pomenești vreodată de așa ceva, să te opresc. — Ei, aveam pur și simplu trac, spune, fluturând din mână. Apoi coboară glasul. Apropo, l-am văzut pe Jack. Mă privește avid. Ce se Întâmplă aici ? Îmi sare inima de trei metri. Să-i spun, oare, despre Jemima ? Nu. Aș stresa-o degeaba. Și, oricum, n-avem ce face În legătură cu asta, nici una dintre noi. — A venit să vorbească cu mine. Șovăi. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Cuvânt înainte O carte redusă ca dimensiuni poate fi citită în orice colț al planetei. Astăzi omul este grăbit și avid de informație,dar uneori vrea să se ascundă de televizor,de computer și să revină la lectura firească,pe o bancă,în mijlocul naturii. ”E bine să înveți din greșelile altora.Viața e prea scurtă ca să le comiți pe toate”-spune
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
imprecizia informațiilor primite de la oficialitățile ruse, referitor la mersul epidemiei. Autoritățile noastre se vedeau nevoite să recurgă la știrile provenite de la Consiliul Superior de Sănătate de la Constantinopol, bazate pe comunicările diplomaților turci, sau la cele inserate în presa internațională, adeseori avidă de senzațional. Așa se face că, în materie de prevenire a holerei, s-au înregistrat atunci fie regretabile excese de zel, fie o și mai condamnabilă indolență. În momente de mare încordare "s-au găsit oameni care au învinuit persoanele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mă lasă să respir. monoton rămâne doar gândul cu ghearele lui în delir. tăcerea din noi un strop de rouă se svântă în orice cuvânt. sunt guri osebite cele ce-l simt ca pe un bob și tac înghițindu-l avide. sunt goluri și mari prăbușiri înălțări sau căderi, în muzica ce-o captăm printr-o singură respirare și-n adâncuri stocăm octave de armonie. orice cântec își află în noi fratele geamăn prăbușit în somnie, orice poem, negreșit, adâncește prăpastia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
care mi-a dăruit ochiul clar văzător. băieții mei, pielița visului din care nu am sfârșit să mă nasc. băieții mei, pâinea muiată cu lacrimi fără de care sarea trupului ar împietri. băieții mei, ochii atenți prin care viața se strecoară avidă în mine. băieții mei, imperiul spaimei zdrobit în fiecare clipă în podul palmei. băieții mei, convingerea că divinitatea se furișează în îmbrățișarea lor. băieții mei, neblând răsăriți în mine și-au înmulțit lumina și mi-o întorc. băieții mei, viitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
acest ziar. Nu mai e nevoie să spun că a venit vremea pentru o schimbare; cred cu convingere că pentru toți jurnaliștii pricepuți, viitorul e în televiziune. În mod normal, sunt dependent de știri și politică și sunt un telespectator avid al unor programe nu foarte diferite de ale dumneavoastră. Din nefericire, nu am probă de ecran, dar atașez o fotografie și CV-ul meu. Aștept cu nerăbdare să primesc vești de la dvs.“ ― Gata, spun eu, lăsând stiloul jos. Ben clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
unui fulgurant ferăstrău de senzații de-a lungul întregului trup...". - Mai ai de trăit încă cinci secunde, începu să rostească pe tonul tehnic ai comenzii unei lansări spațiale Zeul Vitezei, în timp ce raze detectoare, unele policrome, și altele invizibile se încrucișau avide pe corpul lui Homer. "Vocea umană", care reproducea glasul interior al omului crucificat pe brațele metalice, nu mai avea nimic dintr-o voce umană: era ca o bandă magnetică desfășurată vertiginos. Dacă ar fi fost încetinită, ar fi ținut, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
elan revoluționar, nu preocupată de fleacuri cosmetizante. Nu că nu aș fi de acord că imaginea femeii se degradează cu fiecare zi ce trece și nu pentru că nu mă înspăimântă transformarea ei într-un jalnic obiect sexual, în societatea noastră avidă de plăceri... Dar să nuanțăm un pic: între cele două extreme, e loc destul pentru câteva gesturi de cochetărie. Cum nu eram deloc conștiente de marele câștig pe care îl reprezenta dispariția a ceea ce noi numeam stupid „feminitate“, încercam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Am coborât scările ușor, plutind într-o dispoziție sufletească de plenitudine. Ce nerozie! În loc ca nesăbuita patimă cu care avusesem soția să mă pună pe gânduri, asemeni unui clopot de alarmă al ființei pândite de primejdie, dimpotrivă, îmi gâdila orgoliul avid de satisfacții: ― Măcar de și-ar da ea seama ce-a pierdut înșelîndu-mă! IV Eram așa de calm și de împăcat cu situația încît mi se părea că mă aflu într-o zonă din stăpânirea neverosimilului. Cum? Mă despărțeam de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
celui mai gelos îndrăgostit, încât, dându-se brusc jos din pat, într-o tulburare ce îmi este cu neputință s-o ilustrez - căci, în cazul acesta, priceperea și talentul meu nu mă ajută -, cuprins de o poftă necumpătată, se repezi avid, agitat, cu lacrimi în ochi și cu sughițuri puternice, să revadă imaginea nespus de dragă sufletului său. Traseul i se păru infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
singură. Și cu ce interes! Eu nu pot fi cinic. Cinismul denotă lenevie mintală. Că din rândurile mele se pot degaja, generalități rezonabile asupra mea și asupra Irinei, se poate! Dar capriciile deconcertează și pricinuiesc surprize. Și noi nu suntem avizi decât de acele surprize. Atâta mișcare e în jocul lor nestatornic, încît bănuim în orice femeie nouă o excepție. În fața lacrimilor ei grozave ne înduioșăm și credem, noi, cei care nu putem plânge decât anevoie. Iar mai târziu deziluziile ne
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Sau cuvântul este prea neînsemnat, nu se găsește nici o expresie care mi-ar putea exprima starea sufletească. Pentru o zi, pentru o oră... Mai pe urmă, ne vom găsi exact în starea de dinainte de despărțire. Eu neputând pleca, dar plictisit, avid să-mi câștig libertatea, ea torturată de indiferența mea, pe care o simte oricât aș nega-o. Aș avea, desigur, mai multă experiență, mi-aș spune în momentul plictiselii: dacă m-ar părăsi sau m-ar înșela, aș suferi imens
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ești metresa lui și cunoscîndu-ți temperamentul burghez, aș fi presupus că te-ai dat din dragoste. Ceva asemănător cu ce-ai făcut pentru mine odinioară. Și aș fi auzit și de asta, după cum aș fi auzit de căsătorie. Lumea e avidă să te ție în curent. Tu însuți căutai prilejul să-mi spui ce s-a întîmplat cu tine. - Îți închipui că vedeam în mine așa de clar? E drept că voiamsă-ți spun ce se întîmplase și să-ți arăt că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
înainte, este din aceeași plămadă ca și O moarte care nu dovedește nimic. Mai mult chiar: Sandu, intelectualul inchizitor din ultimul roman al dlui Anton Holban nu este altul decât Mirel, adolescentul, răutăcios, șicanator, dotat cu bogat spirit de observație, avid de lectură și peregrinări, nestatornic în afecțiunile lui și de o cruzime, de atâtea ori, monstruoasă. Mirel este un mic monstru și tot monstru este și Sandu, numai că de la o vârstă la alta dl Anton Holban a adaos eroului
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
copil-coșar și un copil-bucătar, mov pal cu negru, veneau în pas întins pe coperta numărului 39. Cu supliment gratuit Jurnalul copiilor, stătea scris în josul copertei. O maimuță de la grădina zoologică se agăța strâns de piciorul unui îngrijitor în salopetă albastră, avidă de protecție, la doi pași de o girafă care își întindea peste gard gâtul nesfârșit pe coperta numărului 44. O fetiță portocalie, c-o basma pe cap, netezea cu fierul de călcat o față de pernă întinsă pe o măsuță grosolană
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Alexandra veni și se rezemă cu spatele de pervaz, lângă el, atingându-i umărul. Ce-i, Alexandra? o întrebă. Aștepți încheierea?... Ea îl privea de alături, de lângă umărul lui, drept în ochi, fără pic de jenă, cu ochi strălucitori și avizi. Așa că Dragoș i se adresă numai ei: Vinul mă inspiră de cele mai multe ori, dar constat că nu mă duce neapărat cu gândul la trecut. Nici n-aveți motive, îi răspunse ea aluziv. Plină de îndrăzneală, întinse spre el paharul și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am înjurat timp de șapte ore în camera mea proprie și personală. La miezul nopții a intrat pe ușă. Selina arăta bine, părea fericită, cu o nuanță veselă în tenul ei, pe care o vedeam pentru prima oară. Am tras avid aer în piept pentru a o condamna și demasca și am constatat că îmi lipseau cuvintele nu din cauza băuturii, ci a groazei. Știa că eu știu, înțelegi, și nu-i păsa... Cum mai urăsc adevărul. Insist asupra dreptului meu, pretind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Lausanne, în fața unei farfurii cu spaghete. Dar să revenim la România. Am sosit în 1997, cu ocazia unei expoziții organizate de UNESCO. — Cum ai găsit țara pe care ai părăsit-o de atâta timp? — Lăsasem o Românie elegantă și bogată, avidă de cultură, oamenii erau politicoși, aveau ținută, demnitate, noblețe. M-am reîntors la vârsta de șaptezeci de ani pentru a descoperi o țară distrusă sufletește și moralmente. O țară delapidată de comuniști, cu oameni care vorbesc o limbă de o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
am murmurat. — Am fost incapabilă să rostesc discursul pe care-l pregătisem. Am izbucnit în plâns, nu mai aveam glas, ci doar un tremurat înăbușit de durere și de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună, fierbinte, familiară, avidă de cunoștințe, însetată de artă. Ioana vorbea cu ochii în lacrimi. Ascultând-o, retră iam sfâșiată încrâncenarea cu care de atâția ani ne zbăteam să ieșim din cenușiu. — Am mers să văd închisorile comuniste, unde au murit atâția martiri, se
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
bani dobândiți fără efort, tineri ca el trăiesc mirajul unei lumi ce nu poate fi a lor. Ei, ignorând legea, se aventurează în pericole pe care deși le bănuiesc, le tratează cu indiferență, bravând cu naivitatea ce o conferă tinerețea avidă de inedit. * Olga lucra de câteva luni bune în secția de chirurgie. Se acomodase oarecum, dar gândul că ar putea fi alături de Ina, într-o secție cu mai puțin stres, pusese stăpânire pe întreaga ei ființă. Această obsesie îi albea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și efemer, ci corectitudinea acțiunii pilduitoare, demne de urmat. După acest excurs interior, colonelul Savel încearcă un regret că nu mai e tinerel și plin de viață cum a fost. Se duce la masa lecturilor și mai trece odată cu ochii avizi pe pagina de interviu a istoricului academician Florin Constantiniu, care îi este drag pentru curajul de a interpreta istoria fără patimă și părtinire=sine, ira et studio, cum spune străbunul roman Titus Livius. Îi admiră verticalitatea caracterului și-i iubește
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cunoștința tinerilor de care Savel se simte atât de legat sufletește prin încredere: “Vorbim de clasa politică și de societatea românească. Cea dintâi a întrunit trei superlative: cea mai incompetentă, cea mai lacomă și cea mai orgolioasă din istoria României...avidă de căpătuială și sigură de nepedepsire, ea s-a aruncat asupra României cu un singur gând: să se îmbogățească. A jefuit cum nici huliții fanarioți n-au făcut-o. Responsabilitatea ei asupra situației catastrofale a României este imensă. Astăzi constatăm
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
printr-o fantă subțire din corpul fetei, de parcă tot interiorul trupului ei ar fi fost de purpură topită. „Ții minte?“ șoptise Ingrid. „Vreau să văd și eu acum.“ Zeci de drăcușori de hârtie, transparentizați de lumina scăzută a veiozei, priviră avid, de pe ghe ridonul pe care erau așezați în ordinea mărimii, tru purile goale ce se-mbrățișau peste cearșafuri. Victor și Ingrid erau acum prieteni „oficiali“. În pauze se-ntâl neau pe culoar, lângă un calorifer, și se țineau de mână, fără
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]