1,522 matches
-
se numește probabilitatea (statistică a) evenimentului E și se notează P(E); formula 3. Probabilitatea reuniunii unui număr de evenimente incompatibile este egală cu suma probabilităților acestor evenimente: P(Eformula 4Eformula 5Eformula 6Eformula 7... formula 8Eformula 9)=P(Eformula 10)+P(Eformula 11)+P(Eformula 12)+ P(Eformula 13)+...+P(Eformula 9). Axioma 1. Fiecărui eveniment aleator E din câmpul de evenimente îi este atașat un număr real nenegativ P(E) numit probabilitatea lui E. Axioma 2. Probabilitatea evenimentului sigur S P(S)=1. Axioma 3. Dacă evenimentele Eformula 10, Eformula 27 sunt incompatibile două
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
suma probabilităților acestor evenimente: P(Eformula 4Eformula 5Eformula 6Eformula 7... formula 8Eformula 9)=P(Eformula 10)+P(Eformula 11)+P(Eformula 12)+ P(Eformula 13)+...+P(Eformula 9). Axioma 1. Fiecărui eveniment aleator E din câmpul de evenimente îi este atașat un număr real nenegativ P(E) numit probabilitatea lui E. Axioma 2. Probabilitatea evenimentului sigur S P(S)=1. Axioma 3. Dacă evenimentele Eformula 10, Eformula 27 sunt incompatibile două câte două, atunci P(Eformula 4Eformula 5... formula 8Eformula 27)=P(Eformula 10)+P(Eformula 11)+...+P(Eformula 27) Axioma de adunare extinsă. Dacă apariția unui eveniment E echivalentă cu
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
P(Eformula 11)+P(Eformula 12)+ P(Eformula 13)+...+P(Eformula 9). Axioma 1. Fiecărui eveniment aleator E din câmpul de evenimente îi este atașat un număr real nenegativ P(E) numit probabilitatea lui E. Axioma 2. Probabilitatea evenimentului sigur S P(S)=1. Axioma 3. Dacă evenimentele Eformula 10, Eformula 27 sunt incompatibile două câte două, atunci P(Eformula 4Eformula 5... formula 8Eformula 27)=P(Eformula 10)+P(Eformula 11)+...+P(Eformula 27) Axioma de adunare extinsă. Dacă apariția unui eveniment E echivalentă cu apariția unui oarecare eveniment Eformula 10..., Eformula 27, ... incompatibile două câte
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
un număr real nenegativ P(E) numit probabilitatea lui E. Axioma 2. Probabilitatea evenimentului sigur S P(S)=1. Axioma 3. Dacă evenimentele Eformula 10, Eformula 27 sunt incompatibile două câte două, atunci P(Eformula 4Eformula 5... formula 8Eformula 27)=P(Eformula 10)+P(Eformula 11)+...+P(Eformula 27) Axioma de adunare extinsă. Dacă apariția unui eveniment E echivalentă cu apariția unui oarecare eveniment Eformula 10..., Eformula 27, ... incompatibile două câte două, atunci P(E)=P(Eformula 10)+P(Eformula 11)+...+P(Eformula 27)+... Variabilă aleatoare: variabila ia valori diferite în cazul mai multor experimente
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
devine un deschizător de drumuri pentru credință. Istoria filosofiei îl prezintă ca părinte al scolasticii pe Sfântul Anselm, recunoscut în general ca fiind cel care a introdus argumentul ontologic al lui Dumnezeu. Apelând la o argumentare rațională prin apelul la axiome și concluzii obținute din premise, Anselm a întărit ideea necesității unei abordări deductive a cunoașterii, în acest sens mărturie stau cuvintele acestuia: Importanța argumentării logice în problemele etice, analizate filosofic sau teologic este subliniată și de William Ockham. Concluzia acestuia
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
tehnică largă și nețărmurită de nici un prejudiciu... cu un simțământ adînc și o concepție simplă dar puternică"”. Căutând să exprime o dimensiune poetică a realității, Luchian s-a zbătut să afirme un set de principii ale artei care să cuprindă axiome ca simplitatea și adevărul vieții, el fiind inițiatorul unei atitudini de frondă împotriva artei academiste tradiționale. Grupul independenților, din care făcea parte, a arborat steagul roșu ca simbol al răzvrătirii în semn de protest. Ridicându-se deasupra desăvârșirii formale a
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
variabilă, pentru că acesta poate fi un adevăr "obiectiv", "relativ", "subiectiv", etc., după teoria cunoașterii care îl susține (realism, relativism, criticism, etc). 2. Adevărul "formal", care reprezintă validitatea concluziilor unui sistem ipotetico-deductiv, apărute prin intermediul regulilor de deducție aplicate unor postulate și axiome admise. Acest tip de adevăr nu depinde de conținutul propozițiilor (vezi articolul logică) și depinde de acordul sau cu înțelegerea. În acest caz, adevărul este un adevăr de corespondență și este prioritar pentru că nu depinde de experiență. Acest ultim punct
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
de explicarea totală a tuturor evenimentelor istorice; Ideologiile insistă asupra unui “adevăr” aflat dincolo de perceperea simțurilor obișnuite, o realitate accesibilă doar celor inițiați de către ea; • “Gândirea logică sistematizează faptele într-o procedură perfect logică, pornind de la o premisă acceptată ca axiomă și deducând totul pe baza ei; adică procedează cu o consecvență care nu mai există nicăieri pe planul realității” . Mai departe ea afirmă: “O ideologie este aproape literal ceea ce indică denumirea: logica unei idei. Subiectul ei principal este istoria, căreia
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
naturale etc. Acestea au apărut în cadrul civilizațiilor akkadiene, babyloniene, egiptene, chineze și civilizațiile de pe valea Indului. În Grecia antică, matematica, influențată de lucrările anterioare și de specificațiile filozofice, generează un grad mai mare de abstractizare. Noțiunile de demonstrație și de axiomă apar în această perioadă. Apar două ramuri ale matematicii, aritmetica și geometria. În secolul al III-lea î.Hr., Elementele lui Euclid rezumă și pun în ordine cunoștințele matematice ale Greciei antice. Civilizația islamică a permis conservarea moștenirii grecești și reunirea
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
s-a observat recent”. Alți gânditori, printre care Imre Lakatos, au afirmat că matematica însăși falsifică realitatea. Un alt punct de vedere ar fi acela că anumite domenii științifice (cum ar fi fizica teoretică) sunt de fapt științe matematice cu axiome care corespund realității. Cercetătorul în fizică teoretică J. M. Ziman a propus ca științele să fie considerate cunoștințe publice iar matematica să fie inclusă între ele. În orice caz, matematica are multe părți comune cu științele fizice, folosindu-se de
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
pot pune de acord nici în privința întrebării dacă a fost descoperită o singură dată, ori independent în istorie de către mai multe civilizații. Teorema este valabilă doar în geometria euclidiană, de aceea orice demonstrație folosește (uneori indirect sau mai puțin vizibil) axioma lui Euclid. Teorema lui Pitagora a fost cunoscută mult timp înainte de Pitagora, dar el a fost primul care a demonstrat-o. În orice mod, demonstrația atribuită lui este foarte simplă, și apelează la o rearanjare a figurilor. Cele două pătrate
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
pentru mai mult de doi vectori ortogonali. Dacă v, v, ..., v sunt vectori ortogonali perechi într-un spațiu prehilbertian, atunci aplicarea teoremei lui Pitagora pentru perechi succesive formate din acești vectori ia forma relației Teorema lui Pitagora are la bază axiomele folosite în geometria euclidiană, dar, de fapt, ea nu are valabilitate în geometriile neeuclidiene. (S-a arătat că teorema lui Pitagora este de fapt, echivalentă cu axioma paralelelor, adică al cincilea postulat al lui Euclid ). Cu alte cuvinte, în geometria
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
formate din acești vectori ia forma relației Teorema lui Pitagora are la bază axiomele folosite în geometria euclidiană, dar, de fapt, ea nu are valabilitate în geometriile neeuclidiene. (S-a arătat că teorema lui Pitagora este de fapt, echivalentă cu axioma paralelelor, adică al cincilea postulat al lui Euclid ). Cu alte cuvinte, în geometria neeuclidiană, relația dintre laturile unui triunghi trebuie să aibă o formă diferită de relația pitagoreică. De exemplu, în geometria sferică, toate cele trei laturi ale unui triunghi
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
cea de-a treia tematizare care este cea a comunicării. Acum „ceea ce este” și ceea ce cunoaștem ca realitate este relativ la comunicare: ceea ce nu comunicăm nu există! Simetric față de prima tematizare totul este una acum, din perspectiva comunicării, însă. Există două axiome care fac din semn, în principal, un obiect sui generis: - pausemia = totul e semn; totul are semnificație sau poate avea - polisemia = orice semn (obiect) poate avea mai multe semnificații (unicitatea existenței nu determină unicitatea semnificației) Clasificarea semnelor a lui Pierce
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
sa. A murit în 1995 în Manhattan în urma unui atac de cord. Necrologul din The New York Times l-a numite pe Rothbard un economist și filosof social care a apărat cu înverșunare libertatea individuală împotriva intervenției guvernului. Școala austriacă încearcă să descopere axiome ale acțiunii umane (numite praxeologie, în tradiția austriacă). Aceasta susține economia de piață liberă și critică economiile comandate. Susținători influenți ai acestor idei au fost Eugen von Böhm-Bawerk, Friedrich Hayek, și Ludwig von Mises. Rothbard a susținut că întreaga teoria
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
acestor idei au fost Eugen von Böhm-Bawerk, Friedrich Hayek, și Ludwig von Mises. Rothbard a susținut că întreaga teoria economică austriacă rezultă din implicațiile logice ale faptului că oamenii se angajează în acțiuni care au un scop. În timp ce elabora aceste axiome, a ajuns la concluzia că pe o piață liberă nu ar putea exista un preț de monopol. De asemenea, el a anticipat o mare parte din punctul de vedere al așteptărilor raționale în economie. În conformitate cu opiniile sale privind piața liberă
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
oricare dată respinge o propoziție, aceasta fiind posibilitatea, și orice schimbare în posibilitatea unei propoziții ar putea avea loc și pe necesitatea acesteia. Din moment ce acceptăm definiția posibilității și a necesității dată de Dubois și Prade (1988), nu acceptăm că toate axiomele ce sunt folosite pentru dezvoltarea teoriei posibilității convenționale să fie adevărate pentru raționamentele fuzzy cu sisteme bazate pe reguli. În particular, nu acceptăm axioma care spune că propozițiile implicate sunt imbricate, (A => B => C...), nici utilizarea logicii min-max la combinarea
Sistem expert cu logică fuzzy () [Corola-website/Science/307750_a_309079]
-
acceptăm definiția posibilității și a necesității dată de Dubois și Prade (1988), nu acceptăm că toate axiomele ce sunt folosite pentru dezvoltarea teoriei posibilității convenționale să fie adevărate pentru raționamentele fuzzy cu sisteme bazate pe reguli. În particular, nu acceptăm axioma care spune că propozițiile implicate sunt imbricate, (A => B => C...), nici utilizarea logicii min-max la combinarea lui NOT A cu A. Această ultimă obiecție este valida în mod special din moment ce o familie logică fuzzy a fost construită care se supune
Sistem expert cu logică fuzzy () [Corola-website/Science/307750_a_309079]
-
susține chiar înrudirea lui cu drama istorică. Ipoteza pare perfect plauzibilă. Este „istoric”, romanul care are următoarele caracteristici: Ïn funcție de distanța temporală între cel ce narează și evenimentul narat se pot delimita două tipuri de romane istorice: Aici trebuie exclusă axioma potrivit căreia toate romanele sunt istorice, deoarece sunt o mărturie reflectată artistic a timpului în care au fost scrise, cititorul fiind constrâns să țină cont de convențiile epocii date. Raportat la convențiile unui curent literar, romanul istoric este unul romantic
Roman istoric () [Corola-website/Science/306850_a_308179]
-
stabilirea sarcinii dovezii. Aceasta este discutat mai în amănunt în secțiunea Legislație a acestei pagini. Este importat totuși de realizat că stabilirea sarcinii dovezii este esențială și în alte arii. Sistemele logice se construiesc pe baza presupozițiilor (propoziții axiomatice, vezi axiomă). Aceste presupoziții nu sunt demonstrabile dar sunt considerate ca fiind adevărate. Folosirea inductivă se referă la extensia argumentului pentru a susține o generalizare mai amplă, un principiu, o teorie științifică sau o lege universală. Multe din aceste folosiri ale argumentului
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
este definită o lege de compoziție internă (operație) care combină două elemente ale mulțimii pentru a forma un al treilea element al aceleiași mulțimi. Pentru a fi un grup, mulțimea și operația trebuie să satisfacă o serie de condiții, denumite axiomele grupurilor, și anume asociativitatea, existența elementului neutru și a elementului simetric. Deși acestea sunt proprietăți cunoscute ale multor structuri matematice, cum ar fi mulțimile de numere—de exemplu, mulțimea numerelor întregi împreună cu operația de adunare formează un grup— formularea axiomelor
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
axiomele grupurilor, și anume asociativitatea, existența elementului neutru și a elementului simetric. Deși acestea sunt proprietăți cunoscute ale multor structuri matematice, cum ar fi mulțimile de numere—de exemplu, mulțimea numerelor întregi împreună cu operația de adunare formează un grup— formularea axiomelor este detașată de natura concretă a grupului și de operația respectivă. Aceasta permite manevrarea unor entități de origini matematice diferite într-o manieră flexibilă, păstrând în același timp aspecte structurale esențiale comune ale multor tipuri de obiecte. Omniprezența grupurilor în
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
s-a dezvoltat pentru grupurile finite, care a culminat cu clasificarea grupurilor simple finite, încheiată în 1983. Un cuplu formula 1, format dintr-o mulțime nevidă "G" și o lege de compoziție internă "formula 2" pe "G", este grup dacă sunt satisfăcute axiomele: Unul dintre cele mai cunoscute grupuri este cel format de mulțimea numerelor întregi Z, adică mulțimea numerelor împreună cu operația de adunare. Proprietățile acestui grup folosesc drept model pentru axiomele abstracte date în definițiile de mai sus. Simetriile (adică rotațiile și
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
de compoziție internă "formula 2" pe "G", este grup dacă sunt satisfăcute axiomele: Unul dintre cele mai cunoscute grupuri este cel format de mulțimea numerelor întregi Z, adică mulțimea numerelor împreună cu operația de adunare. Proprietățile acestui grup folosesc drept model pentru axiomele abstracte date în definițiile de mai sus. Simetriile (adică rotațiile și reflexiile) unui pătrat formează un grup denumit grup diedral, și notat cu D. Mulțimea conține următoarele operații: Oricare două transformări "a" și "b" pot fi compuse, adică aplicată una
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
270° la dreapta (r) și apoi oglindind orizontal (f) se obține același rezultat ca reflexia după diagonală (f). Utilizând simbolurile de mai sus, cu albastru în tabelă: Dată fiind mulțimea transformărilor și operația de compunere, acestea formează un grup, respectând axiomele din definiție astfel: Spre deosebire de grupul numerelor întregi, în care ordinea operațiilor este irelevantă, în D ea contează: f • r = f dar r • f = f. Cu alte cuvinte, D nu este grup abelian, ceea ce face ca structura acestui grup să fie
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]