1,939 matches
-
s-a întâmplat? —Nimic. Poate. Eu o să fiu plecat la o conferință. Te caut când mă întorc. 15tc "15" —Ești gata, Lisa? întrebă Jack, apărând la biroul ei la șase și zece. Sub privirile tăcute ale colegilor lor dornici de bârfă, au părăsit biroul și s-au suit în liftul care-i ducea la parcare. În secunda în care au intrat în mașină, Jack și-a smuls cravata de la gât și a aruncat-o pe bancheta din spate, după care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Urăsc orașul ăla. —A, serios? Oricine altcineva adora orașul ăla, dar, din acest punct de vedere, Oliver nu era de acord cu majoritatea. —Și ai fotografiat vreun supermodel cât ai stat acolo? —O, da. Multe. — Da? Păi să auzim o bârfă atunci. Cum e Naomi? Are un simț al umorului extraordinar. —Și Kate? —O, Kate e foarte specială. Deși Lisa era cam dezamăgită că el nu împărtășea din scandaluri și din poveștile cu droguri, faptul că nu era impresionat de nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vedem. Ce citat mare ați rostit, don Gustavo, interveni Fermín. Vă supărați dacă Îl adaug În repertoriul meu? — Pentru orice există și excepții, am obiectat eu. După cîte știm, domnul Fortuny era nițel deosebit. — Tot ce știm despre el sînt bîrfe la mîna a treia, zise Barceló. CÎnd toată lumea se apucă să zugrăvească pe cineva ca pe un monstru, una din două: ori e un sfînt, ori sînt trecute sub tăcere amănunte de care nimeni n-are habar. — Dumneavoastră se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și fratele dumneavoastră a devenit absolut necesară o oarecare explicație și nici în ruptul capului nu mă voi decide să plec lăsând lucrurile neclare. Nu ești decât un intrigant! strigă Ganea. De aceea nu vrei să pleci fără să lași bârfe în urmă. — Vezi? observă Ippolit, absolut stăpân pe sine. N-ai putut rezista. Zău că te vei căi dacă nu spui ce ai de spus. Îți cedez încă o dată dreptul la replică. Aștept. Gavrila Ardalionovici tăcea și îl privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
într-atâta erau amestecate în ea numeroase persoane cunoscute și importante, într-atât i se conferiseră diferite nuanțe fantastice și enigmatice și, pe de altă parte, era prezentată în fapte atât de incontestabile și de evidente, încât curiozitatea generală și bârfele erau, desigur, foarte scuzabile. Interpretarea cea mai subtilă, cea mai iscusită și în același timp cea mai plauzibilă le revenea câtorva bârfitori serioși, din categoria acelor oameni cu scaun la cap, care întotdeauna, în orice societate, se grăbesc, înainte de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
împotriva lui Scribonius Libo întocmai ca pe o săgeată otrăvită? A ajuns aici prin intervenția directă a unei liberte de-a Liviei. Mai bine n ajungea... Tresare, văzând că împăratul s-a oprit în fața sa: — Eu ignor cu bună știință bârfele care circulă despre mine, însă o conspirație e cu totul altceva. Îl scrutează din priviri: — Acuzația este extrem de gravă, așa că sper că ai dovezi solide! Fulcinius devine livid. — E o conspirație, nu? insistă Augustus. Amărâtul nu îndrăznește nici să încuviințeze
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai simțit ceva? Parcă ar întreba-o dacă a mai durut-o stomacul. Își stăpânește cu greu o grimasă de nemulțumire. Nu-i place să vorbească despre trăirile ei intime. Nu sunt în nici un caz subiect de discuție sau de bârfă. Este ceva mult prea personal și intens. Incontrolabil pe deasupra. Agrippina coboară și mai mult tonul: — Germanicus se mai gândește la aia? articulează sugrumat. Vipsania vede că e gata să izbucnească în lacrimi. O cu prinde mila. Încetează să-ți mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt cei care o cunosc ca domnișoară și cei care o cunosc ca doamnă. De aceea folosește două nume. „Pe scurt, o serată bogată În experiențele intelectuale. De Gubernatis va avea impresia că bea un cocktail de LSD. Va asculta bârfele comesenilor, anecdota picantă despre marele poet impotent notoriu și care nici ca poet nu valorează cine știe ce, va arunca priviri strălucind de emoție spre noua ediție din Enciclopedia Italienilor Iluștri, pe care Garamond o va scoate la iveală ca din Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
contează. De altfel, un discipol al lui Piazzi Smyth, Flinders Petrie, care a făcut și măsurătorile de la Stonehenge, zice că și-a surprins maestrul Într-o zi pilind asperitățile granitice din anticamera regală... pentru a face să-i iasă socotelile. Bârfă, probabil, Însă Piazzi Smyth nu era un om care să inspire Încredere, era de-ajuns să te uiți cum Își Înnoda cravata. Totuși, printre atâtea prostii există și adevăruri incontestabile. Domnilor, vreți să veniți până la fereastră?” Deschise larg, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
părțile noastre. Urcă, se apropie de patul de suferință al mătușii Caterina, căreia Încă Îi tremurau picioarele slăbite, și o Întrebă de ce era așa de agitată”. „Ce anume se Întâmplase?” „Se Întâmplase că, probabil, partizanii lui Terzi se luaseră după bârfele lui Adelino Canepa și-l identificaseră pe unchiul Carlo drept unul dintre reprezentanții locali ai regimului, arestându-l pentru a da o lecție Întregului sat. Unchiul Carlo fusese dus cu un camion afară din târg și se trezise În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
d’Olivet. Era doar un funcționar la Ministerul de Interne, dar era ambițios. Nu l-am privit, desigur, cu ochi buni atunci când s-a căsătorit cu Marie-Victoire...”. Agliè nu rezistase. Trecuse la persoana Întâi. Evoca amintiri. „Cine era Marie-Victoire? Ador bârfele”, zise Belbo. „Marie-Victoire de Risnitch, o mare frumusețe pe când era În cercul intim al Împărătesei Eugenia. Dar când l-a Întâlnit pe Saint-Yves trecuse de cincizeci de ani. Iar el avea vreo treizeci. Mezalianță pentru ea, fără Îndoială. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ordine În bucătărie. Strînse părul În ziar. — Domnul Sweet, spuse el, te pișca tot timpul cu foarfeca, așa, ca să se distreze. Își frecă gîtul. Se zice că odată i-a tăiat urechea cuiva. — Vorbe, zise domnul Mundy În largul lui. BÎrfe de-nchisoare, asta-i tot. — Ei, asta mi-a spus-o un tip. Se certară Încă vreo două minute pe chestia asta. Viv avea senzația c-o fac Înadins - că se dădeau mari Într-un mod straniu, pentru că era ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plin camuflaj. Și apoi - jur pe Sfîntul Dumnezeu, domnișoară, a fost de parcă venise sfîrșitul lumii. Strînse pătura, Încă tremurînd. Dacă Începuse să vorbească, nu se mai putea opri. Uite-o pe maică-sa, continuă, pe același ton ridicat, plîngăreț, de bîrfă, și uită-te la mine și la fete, cu Dumnezeu știe cîte oase rupte. Și ce să mai zic despre casă? Cred că acoperișul s-a dus, nu-i așa? Gardianul nu vrea să spună o vorbă și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar fi devenit brusc suspicios. Și deși vorbele rele despre aventurile miresei ajunseseră până la urechile acelor hijra care veniseră să ia peste picior invitații la nuntă, Amar Nath și familia sa, fiind niște oameni cu idealuri, nu plecaseră urechea la bârfele lor și ale servitorilor. O dată ce soția sa fusese instalată în casă, mirele revenise la gândurile și chibzuielile sale privind hotarele pământurilor sau importanța persanei în educația tinerilor domni. Astfel au trecut nouă luni sau poate mai puțin și, în vreme ce tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înainte de a avea timp să-și ridice pantalonii. Oxfordul devenise un palimpsest. De fiecare dată când trecea pe străzile lui, era forțat să interpreteze toate plimbările anterioare în mici ritualuri, în cascade de ticuri, murmure și gesturi abrupte care provocau bârfele studenților mai mari, obișnuiți să diagnosticheze orice drept suprasolicitare. Chapel se simțea încolțit și a început să-și dorească să scape de aici într-un loc necunoscut, un loc față de care să fie perfect și binecuvântat de indiferent. Africa! Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
am nevoie de puțin timp... ... de puțin timp să dau de capăt lucrurilo... Mă Întorc la birou, sau mai precis, la cantină. Toal e acolo și pare binedispus. Are aerul unui huligan dintr-o spălătorie, mulțumit că a auzit o bârfă răutăcioasă, dar când mă vede devine brusc serios de tot, vine la mine și mă strânge de umăr. Sper că nimeni n-a observat gestul, arunc o privire rapidă În jur și spre disperarea mea Îi văd fața lui Gillman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ce responsabilități are. Pun pariu că-i așa n măsa. Ștoarfa aia mică are senzația că a te furișa În curu lui Toal e calea cea mai bună. Greșit! Mai târziu sunt la cantină, punându-mă la curent cu noile bârfe, iar vițica vine la mine. — Bruce, pot să vorbesc puțin cu tine? Face semn din cap Înspre coridor. Un bulangiu În uniformă de la masoni Își ridică privirea. Pizda asta mică o să-mi scoată pe gât deja noul ei rol. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-mă la trupul ăla bătrân, mic și firav am simțit cum mă cuprind disprețul și scârba. Chiar ar putea ăsta să fie Bestia? Ochii lui. Nu erau ochii unui ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrâne și dulci, părtașă la vreo bârfă malițioasă. Nasul lui, coroiat, nu ca al meu, al meu e ca al mamei. Am vrut să-l pun la podea și să-i zdrobesc capul, să-i smulg viața din el așa cum și el mi-o dăduse pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dorit să autentific un caiet din vremea Regelui Edward, caiet pe care îl cumpărase de la un colecționar. Te rog să fii atent la timpul verbal, Lincoln. - Îl plătiseră deja. - 600.000. - Așa tare și l-au dorit? - Conținea chipurile câteva bârfe siropoase despre Churchill și Chamberlain. Nu în sensul ăla, bineînțeles. - Evident că nu, răspunse Rhyme răbdător, cum făcea de fiecare dată când avea nevoie de ajutorul gratuit al cuiva. - M-am uitat peste el și ce era să fac? L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru că vedeam că e fericită și singura a ales această cale. A fost opțiunea ei și fiecare om în viața are dreptul să aibă propriile opțiuni. Dar mă gândeam cum vor cleveti profesorii din școala, ce va spune târgul și bârfa care va urma... În ultimul timp Ceaușeștii acaparaseră tot mai mult televiziunea și de ceva vreme nu prea mai aveam ce vedea la televizor. Mai erau doar câteva ore de emisie la care-i vedea doar pe ei. Îmi displăcea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
îi făcu atunci o mărturisire șocantă. Citise tot fondul secret al Bibliotecii Centrale încă din liceu, citea ziarele din America, din Anglia, revistele din Franța, Țările Arabe, Rusia, toate cărțile de spionaj apărute pe piața românească și străină, știa toate ,,bârfele” din lumea spionajului mondial, știa toate numele și toate viețile unor spioni celebri, era o adevărată enciclopedie ambulanță. Profesorul pur si simplu muțise...și-și ridică ochii spre cer, mulțumind lui Dumnezeu că i-a adus în dar asemenea comoara
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
om în toată firea. Cel mai mult o deranja presă pe care n-o înghițea absolut deloc. Pentru ea nu există decât un singur tip de presă, cea pe care o practică ea - presă militară, exactă, precisă, diplomata, obiectivă, fără bârfe și înflorituri.. Faptul că numele lui ajunsese pe primele pagini ale ziarelor o făcea să-și iasă din minți la gândul că e posibil să fi fost „filați” și atunci să vezi tu ..... Luase ad-hoc decizia să-i suspende întâlnirile
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
depășisem toate punctele vulnerabile. De câteva ori la rând am incercat sa ma eliberez din această ,,tiranie’’, contemplînd ideea de a-i scoate pe cei doi amanți din viața mea. La întoarcerea în țară, m-au așteptat o mulțime de bârfe, tot ceea ce se întâmplase între timp în lumea ,,aristocrata’’a Capitalei, pe care o găseam difuza față de cea din care veneam. Cișmigiul era un lac pe care-l iubeam mult. Prima mea ieșire la întoarcerea în țară a fost în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ca pe niște copii care fuseseră lăsați de capul lor, fără nici un adult prin preajmă, mă apropii de ghișeu, scrutez pustietatea în care este cufundat, în camera vecină se sparge un sunet surd, sfârâitul cafelei proaspete și un zvon de bârfe, mă apropii de ușa aproape închisă, ca să nu se spună că nu-și îndeplinesc obligațiile au lăsat-o un pic crăpată și reușesc să arunc un ochi înăuntru, medicul acela tânăr înfulecă un croissant cu multă poftă, examinând din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru a vă aduce evoluția spirituală. Îl privesc sceptic, un Buddha slab și ostil cu o fustă dintr-un prosop roșu, un Buddha fără sclipire, încercând să se ascundă de privirile mele, altădată am fi schimbat între noi semne de bârfă, ne-am fi exprimat dezaprobarea prin zâmbete abia perceptibile, dar acum suntem străini unul altuia, parcă nu ne-am fi cunoscut niciodată, doi elevi care s-au întâlnit din greșeală la meditații în casa aceleiași profesoare și numai reproșurile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]