11,781 matches
-
îngemănându-și gândurile cu norii cenușii prevestitori de vreme rea. Alex dădu să mai urce câteva treapte pentru a intra în clădirea poștei. Olga însă îi bară voit drumul forțându-l să rămână În fața ei. După fizionomia feței era de bănuit că ar fi vrut să-i spună multe, dar se rezumă doar la câteva replici din portofoliul împovărărilor ei: - Și ne însurăm, domnule inginer Georgescu? - Mai mult ca sigur! - Și cu celelalte, cum rămâne? Nu era nevoie de detalii, se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu uită să adauge: - Și cu luna de miere cum rămâne!? - Alex e foarte ocupat acum. Am proiectat un voiaj de o lună, nu știm deocamdată unde vom merge, probabil vom colinda prin Europa... Și pentru a nu rămâne datoare, bănuind-o pe Olga de ascunzișuri adăugă: ne-am propus de fapt să ne petrecem nu o lună, spuse ea cu dezinvoltură, ci o viață întreagă ca pe o lună de miere. Vorbele Inei nu-i căzură bine Olgăi. Fața i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de aproape sau departe, nu eram în stare să văd decât un contur stupid pe care mi-l asumasem ca fiind chipul meu. Deși vederea nu-mi era deloc afectată, nu purtasem niciodată ochelari, în fața oglinzii vedeam ca prin ceață. Bănuiam că semăn cu ceilalți, dar nu mi cunoșteam trăsăturile particulare care îmi dădeau un aer boem, după cum mă recunoșteau alții. Era ca și cum aș fi purtat o mască, dar cu adevărat nu știa nimeni ce se află în spatele ei, nici măcar eu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
noi, toți în păr, așteptam cu sufletul la gură și tresăream la fiecare respirație. Anotimpurile se schimbau între ele și noi continuam să veghem asupra vecinului. Iar el, în fiecare dimineață, cobora să-și cumpere ziarul și revenea în apartament, nebănuind prezența noastră la doar câțiva metri. Apoi începeau iar zgomotele. Am fi vrut ca într-un fel sau altul să se termine, obosiserăm să-l tot ocrotim pe vecinul care abia dacă ne saluta, dar nici unul nu a putut renunța
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ar fi în stare să scrie acum biografia lui Raman. Ca și cum ar fi putut demisiona, își întocmi a doua zi demisia și renunță la toate drepturile de autor care i s-ar fi cuvenit. Nimeni nu îl luă în serios, bănuiau că era vorba de un alt proiect mai incitant sau că Orlando Zara e posibil să se fi îndrăgostit. Două ore mai târziu, când Zara ajunse acasă, se întunecă de-a binelea, dar asta nu-l împiedică să și strângă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se privească în oglindă, însă nu se putu întoarce, în spatele său se afla un puști plin de coșuri, mestecând gumă cu toată gura. Dădea din cap în ritmul muzicii din căști, balansând din inerție cutia de carton în care toți bănuiau că se afla pizza. Nici unul nu încerca să-l privească pe celălalt, erau niște străini fără istorie sau identitate, genul de oameni cu care te întâlnești o dată în viață și atunci în locuri total neinteresante - pe scara rulantă sau în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
această zonă suspendată între un oraș obscur și un infinit plin de posibilități. Fusese oricum destul de periculoasă și această întârziere. Intră în primul taxi parcat chiar în fața gării și îi ceru taximetristului să îl ducă la un hotel mai ieftin, bănuind exact care va fi alegerea acestuia. Îi convenea să fie luat mai curând drept un comis-voiajor decât drept un amant părăsit de soția altcuiva. Luminile din fața hotelului păreau strălucitoare în noapte, în opoziție cu imaginea reală a clădirii în care
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pentru ce ați venit? — Să vă rog să nu-i mărturisiți nimic. Puteți să-l vizitați dacă doriți, dar să nu-i spuneți nimic, l-ar durea foarte mult. De fapt el știe totul, însă îi place să se amăgească. Bănuiam că el știe, dar nu-mi dau seama cum a putut afla. Nici eu, nici X nu i-am mărturisit nimic, și nici nu am lăsat să se înțeleagă ceva... Iar mătușa Mia îl simpatizează prea mult pentru a l
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
că și de această dată plănuia să se conducă numai și numai după cum îi dicta propria ei convingere. Intensele sale trăiri, nimeni nu putea să i le înțeleagă. Unde aveau s-o ducă aceste gânduri negre, nu putea nimeni să bănuiască. Olga însă, cu o răbdare sisifică, așeza totul cu minuție, pe un eșafod diabolic. De când Ina se mutase definitiv în apartamentul lui Alex, Olga nu o mai vizitase la noua ei locuință. Ori de câte ori plana pe crengile gândurilor sale câte o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sunt pe cale să ți-o dovedesc. - E la spital? se alarmă ea. - Acum o oră a plecat cu mama ei... - I-am promis mereu că voi fi alături de ea în aceste momente și, uitați-vă..., își reproșă ea..., n-am bănuit însă că... Tatăl Inei nu știa cât preț poate pune pe asemenea declarații, mai ales cunoscând din gura fiicei sale că Olga nu văzuse cu ochi buni acest mariaj și bănuind că focul ei viclenit nu se stinsese încă. Dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
momente și, uitați-vă..., își reproșă ea..., n-am bănuit însă că... Tatăl Inei nu știa cât preț poate pune pe asemenea declarații, mai ales cunoscând din gura fiicei sale că Olga nu văzuse cu ochi buni acest mariaj și bănuind că focul ei viclenit nu se stinsese încă. Dar cine știe? O fi mai reflectat și ea, și-o fi chemat acasă bunele porniri. În timp ce el făcea aceste supoziții, Olga se și află lângă ușă. Spuse un bună seara precipitat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
așeze, că-și aminti de mama Inei care se afla în sala de așteptare și căreia nu se găsise nimeni să-i spună cum se derulase evenimentul aducerii pe lume a nepotului său, să o liniștească pe biata mamă. Aceasta bănuia că totul se terminase cu bine dar, ca orice mamă, mai purta încă îngrijorări ce veneau și din alte sfere ale existenței ei pe pământ. Olga ieși să o liniștească: - Gata, tanti Clemansa! Ina e mamă, dumneavoastră bunică! Aveți un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
doarme mititelu’. Eu nu plec de aici toată noaptea, așa că... - Bine, bine Olga, îți mulțumesc, îți mulțumesc! Nu dură mult și veni într-un suflet și Alex. - Mamă-soacră, am întârziat, nu? Dacă știam, nu plecam la județ, dar cine putea bănui!? Aseară Ina se simțea bine, nu erau semne care să ne avertizeze... Cum se simte Ina, i-a fost greu? - Olga mi-a spus că a avut o naștere dificilă, dar acum totul a trecut, e bine! Ne-a promis
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în ce oraș îmi port pașii, ce toalete am în garderobă, care îmi sunt preocupările de mare doamnă, cum frecventez cele mai selecte petreceri ale celor mai de vază oameni din oraș! Deși îndurase multe la viața ei, ea nu bănuia că sunt încă grozăvii pe care nu le trăise. În stările ei euforice, nu știa că fericirea putea fi oricând umbrită, pentru că în afară de zilele în care soarele strălucește cu toată puterea, pot apărea și zile înnorate, cu ploi și furtuni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu ochii minții și sufletului ceea ce îi oferea căsătoria cu acest enigmatic domn, chiar dacă peste el trecuseră mai multe anotimpuri decât peste ea. Din prima clipă rosti extaziată: - Asta e casa noastră, Victore? - Da, scumpa mea! - Ești extraordinar! N-am bănuit că ai atâtea înzestrări, că ești un adevărat artist, după cum arată chiar de la intrare acest minunat apartament. Victore, dragul meu drag! Și înainte de a face mai mulți pași prin noua ei casă, se aruncă în brațele lui, îl sărută pătimașă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
După serbare, când pășea mândru alături de părinți către cofetăria din centrul orașului pentru a sărbători evenimentul cu o porție dublă de înghețată, trecând pe lângă un magazin cu instrumente muzicale, copilul nu-și dezlipi ochii mult timp de vitrina acestuia. Părinții bănuiră ce anume îl atrăsese, dar îl lăsară să și mărturisească singur dorința. Nu făcu decât vreo câțiva pași, întorcând mereu capul spre magazinul cu pricina și, în cele din urmă se destăinui. - Aș vrea să învăț să cânt și eu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
supărarea Olgăi puteau să-i strice buna dispoziție cu care venise, încă de cum pășea pragul, pentru a o împăca, îi oferea un smoc de bani, acumulările unei zile în care afacerile îi merseseră din plin. Sursa acestor plusuri financiare după cum bănuia Olga erau unele surse enigmatice, dar și pocherul. Victor frecventa o casă unde, la masa de joc, se rulau sume exorbitante. Deocamdată lui îi surâsese norocul; îi lăsase pe unii participanți să plece acasă cu portofelele goale. Printre aceștia se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
apei menajere. - Cum asta? - Am descoperit un puț absorbant, colmatat până la refuz, care nu merită altceva decât să fie astupat și betonat. - Și ce-i de făcut? - Să ne legăm la rețeaua stradală. - Știi, meștere Lică, ce înseamnă acest lucru? - Bănuiesc! - Sigur că bănuiești, doar nu ești de ieri, de azi în construcții... - Deocamdată, ca să nu irosim timpul, am pus oamenii la alte lucrări, avem ce face, dar... - Bine, bine, am înțeles, mă voi ocupa de aprobări de la primărie, sau mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
asta? - Am descoperit un puț absorbant, colmatat până la refuz, care nu merită altceva decât să fie astupat și betonat. - Și ce-i de făcut? - Să ne legăm la rețeaua stradală. - Știi, meștere Lică, ce înseamnă acest lucru? - Bănuiesc! - Sigur că bănuiești, doar nu ești de ieri, de azi în construcții... - Deocamdată, ca să nu irosim timpul, am pus oamenii la alte lucrări, avem ce face, dar... - Bine, bine, am înțeles, mă voi ocupa de aprobări de la primărie, sau mai știu eu de unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vânturi rebele. Dar acum, fiindcă tot m-ai făcut curioasă, desfiră-ți toată povestea, deși să-ți spun sincer, n-am înțeles niciodată curiozitatea bolnăvicioasă a unora de a se uita până și în cafeaua pe care o bei dimineața. Bănuiesc că este o istorioară nostimă, nu!? - Am ținut, sinceră să fiu, să ți-o spun, ca o avertizare, dar uite că acum, deja îmi pare rău că am deschis subiectul... - Sper că n-o să mă lași așa, în mijlocul drumului...!? - Fie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
este viața mea de familie? - Ți-am mai spus-o: lumea este cum e ea... și...! - Ce, ar fi vrut să-mi trâmbițez intimitățile conjugale? Uite, aș dori să știi că nu am nimic a-i reproșa lui Alex și bănuiesc că nici el mie. Ar fi ideal dacă toate fetele ar avea noroc de un asemenea soț! - Stai să vezi: povestea ei, pentru că este povestea ei, să nu mă suspectezi cumva că inventez ceva, eu nu am de gând să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Intră cu toată ființa sub comanda tandrei sale soții, binevoitoare și purtătoare a unei discreții pusă grijuliu sub lespedea tăcerii. 36 Cursese destulă apă pe râul din preajma orașului de la fatidicul eveniment, când Alex se întâlnise cu înscrisurile din jurnalul Inei, nebănuind până atunci că soția lui deținea unele informații despre deraparea sa. Acest lucru îi dădea o stare de neliniște care părea să-l urmărească continuu. Cât? Cât va mai dura oare? Și o rană se vindecă după un timp, unele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
surdă care închidea toate zăvoarele, ba chiar mai punea un lacăt în plus, baricadând putința de a se elibera, și renunța. Ina îi citea scrisorile cu o implicare ce venea din forul ei intim, alimentat de gânduri bune; nu putea bănui ce armate de neliniști defilau prin creierul Olgăi. Timpul lăcrima de multele necazuri pe care viața le pusese pe umerii Olgăi ca pe niște adevărate pietre de moară. Ce avea să urmeze se afla sub imperiul imprevizibilului... Olga avea acum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cuvânt se topea și trecea dincolo de zidurile încăperii în care o adusese boala. Bănuielile se transformaseră în certitudini și clipele treceau și treceau... Olga încropi zorită un text lapidar pentru o telegramă exasperată: „Ina, vino urgent, mă sfârșesc! Olga Ina bănuise tot timpul, în forul ei intim, după ce se căsătorise cu Alex, că Olga purta ascuns în cutele inimii un cui înnegrit de invidie. La unii oameni, acesta nu se topește decât o dată cu trecerea hotarului dincolo de lume. Ea își impunea însă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-o pe un pat de spital, gândi Ina. Era o scrisoare lapidară, udată din belșug de lacrimile deznădejdilor, ceea ce o surprinse și o descumpăni pe Ina. Nu și putea imagina dimensiunile tragediei din familia prietenei sale. Din cele relatate, se bănuia că are o viață de iad, că soțul ei era un afemeiat, un cartofor, un bețiv, un om de nimic, dacă unei asemenea ființe i se mai poate atribui apelativul de om. Ina avea și ea problemele ei, minore de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]