92,250 matches
-
uit! reliefînd în aerul pofticios al încăperii fundul orgolios... suprafețe lucinde reflectînd la infinit, victorios, obsedant... ochii mari, verzi, rotitori, cu sclerele opace, albe, bombate... căutam în dulapurile rămase rufăria ta intim-somptuoasă...sau minuscul-deocheată... părăsită, abandonată curiozităților mele hapsîne de bărbat singur acum... Mereu mă temeam să nu pleci de tot... Și era o bucurie acută, dureroasă, o fericire înăbușitoare, cînd înțelegeam că o să revii, măcar pentru a-ți lua o bluză înflorindu-ți buricul abrupt, o fustă colorată vesel cu
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
o carte, Ferestrele zidite, romanul ce și-a făcut loc în lume, într-un fel năvalnic, strălucind, trăgându-l pe Vona în mijlocul a ceea ce lumescul numește glorie, mai întâi pe tânărul ce-l scrisese cândva dintr-o răsuflare, apoi pe bărbatul sceptic, cel ce nu-și mai făcea iluzii, care nu mai avea puterea să creadă că i se poate întâmpla una ca asta, că Dumnezeu îl veghea și-i pregătea o surpriză. Mereu elegant, un domn, niciodată altfel, chiar dacă un
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
ori viață de pe pământ. Porumbei, aici doar mâncând, întraripați și voioși, împrejuru-mi roată câte gondolele-ntr-o Regată în fața podului-zbor Rialto, și la Salute, în repezi, în largi volute, parcă descinși din "Creația animalelor", Doamne, de vinerea Rusaliilor! Și bateți, bărbați jacmarți, ora două, în turn, cât încă nu plouă, cum pe cer niște nori s-au luat la trânte, Duh Sfânt gata să cuvânte... Porumbei în Piața San Marco. Porumb iei, li-l dai, și vorbești cu ei. SCUOLA SAN
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
impersonală a fizicului, coroborate ținutei reci și distante, ba chiar și numele dau Elenei aerul unui personaj mitic, plutind nealterat deasupra impurităților contingenței. Elena e muza care inspiră un fel de exaltare mistică celor din anturajul ei, mai cu seamă bărbaților. Drăgănescu, soțul ei, care o iubește cu timiditate stângace, ca pe "o divinitate inviolabilă", se mulțumește cu privilegiul de a fi acceptat când și când în preajma ei. Fostul logodnic, prințul Maxențiu, o asemănă, în agoniile ftiziei, unei creaturi a paradisului
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
menajamente. Proximitatea morții catalizează erosul. Sublimată până acum prin pasiunea comună pentru Bach, iubirea nemărturisită dintre virtuoasa Elena și timidul Marcian izbucnește la lumina zilei, transformând-o pe ea într-o ființă vulnerabilă, copleșită de emoții, pe el, într-un bărbat puternic, deplin stăpân pe sine și pe arta lui. Idila adulterină e de o mare poezie, nici o urmă de considerații moralizante nu-i întinează frumusețea. Nici chiar înșelatul, umilul soț al Elenei, domnul Drăgănescu, nu nutrește gânduri de răzbunare, refuzând
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
și ei prietenii cu șepci cu pulovăre cu saxofoane călăreau acum pe fete murdare sub umbrare de hîrtie tipărită petalele soarelui se zbîrceau și cădeau pe caldarîm bum! dincolo era o olandă în cutii de tutun era un miros de bărbat cu mustață tata îi cînta mamei la vioară sonata kreutzer și ea prăjea cafea am o oglindă rotundă da'n ea cine șade șapte vaci grase și șapte slabe apar la ore fixe cînd unele cînd altele în cerc acolo
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
Beau lapte); Cimitirul la noi e un pogon comun/ înconjurat cu gard de piatră,/ să nu se molipsească pământul rămas viu/ în libertate." (Ca în Paradis). Dan Iacob, Lasă-te locuit!, Iași, Ed. Timpul, 2004 (reflecții). 214 pag. Reflecțiile unui bărbat sensibil și evlavios, care, având pregătire de inginer, a preferat totuși să se dedice teatrului, poeziei și filosofiei. în considerațiile sale asupra ființei, creației, iubirii etc. este puternic influențat de gândirea (și limbajul) lui Constantin Noica. Cartea inspiră respect prin
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
care cu cât timpul înaintează rădăcinile nedreptății și ale urii sporesc. *** Din nepăsare, și nu fiindcă ar fi nevoie de timp pentru a-l contempla prăbușit pe asfalt poate să putrezească, în plină stradă cadavrul pe jumătate gol al unui bărbat vreme de două, poate chiar trei zile pe lângă zdrențele năclăite ale cerșetorului mort de foame sau frig au trecut vreo două, poate chiar trei sute de oameni fără să se mai mire de prezența acelui corp nelocuit rece sfârșit descompunându-se
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
destrămată pînă acum de viață a fost în bună parte mulțumită odăii ăsteia din care îți scriu acum (...) Casa a fost singurul lucru pe care mi l-am păstrat, restul intrînd pe încetul, zi de zi, în stăpînirea lui Andrei..." Bărbații ca fii risipitori, nechibzuiți, aventurieri, femeile "castelane", de-o luciditate tăioasă sînt principii de "construcție" care se numără, mai degrabă, printre elementele de atmosferă, completînd schița de epocă, decît printre ipotezele vreunei analize psihologice. Femei este un roman de societate
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
o mașină, ca o sută de mașini. Te mînă moartea din spate, omule - acum sînt macabru! Scrie-mi, fii înțelegător. Peste o lună sau două izbînda ta va fi oficială, vor fi cronici, vor fi contracronici, Marina va avea un bărbat "în prima linie a liricei actuale". Oh! 3 - I - 1968 Emil Brumaru P.S. Azi, în Fălticeni, o femeie superbă pășește domol plutind cu grație pe lîngă vitrine, cu ochi imenși, cu pielea luminînd, a trecut, a trecut, a trecut...
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
L-am cunoscut într-o seară de primăvară pariziană, la Centrul Pompidou, unde mă aflam grație dlui Dumitru }epeneag. Vona era prezent pentru că Bianca și Nicolae Balotă, prietenii lui și prietenii mei, îl rugaseră să vină, să mă întîlnească. Un bărbat atrăgător, elegant, care-mi vorbea cu voce șoptită și-mi spunea lucruri uluitoare. L-am întîlnit, în 10 ani, de vreo 7-8 ori, la Paris, la Neptun, la Cluj ori la Leipzig. Am mîncat de multe ori cu el, am
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
i le stinge, făcea lucruri contra propriei sale persoane. Avea în el un impuls autodistructiv foarte activ și remușcări nestinse. Era un torturat, cu o inteligență uimitoare și un patetism refulat. Avea un farmec enorm, care se exercita și asupra bărbaților, și un surîs care-i transfigura fața, scoțîndu-i pe neașteptate la suprafață trăsăturile lui de om tînăr. Nu avea nici un talent financiar, și, dintr-o meserie care pe alții i-ar fi îmbogățit, el s-a ales cu o nimica
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
om tînăr. Nu avea nici un talent financiar, și, dintr-o meserie care pe alții i-ar fi îmbogățit, el s-a ales cu o nimica toată. În ultimii ani, cînd boala îl imobilizase în apartamentul lui suprarealist conceput pentru un bărbat de 30 de ani, își dorea - sfîșietor - să vină încă o dată în România. Să ajungă la o asemenea stabilizare a sănătății, încît să poată veni încă o dată în România, inclusiv la Cluj. Pentru asta, însă, i-ar fi trebuit un
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
și traducător al lui Edgar Allan Poe. Cele două romane apărute postum, Lunatecii în 1965 și neterminatul Venin de mai, reconstituit și pus sub teasc abia în 1971, schimbă din nou macazul stilistic, măcinînd obsesiv două teme: erotica absorbantă, cu bărbați din zodia lui Priap și femei în veșnică disponibilitate de rut și ratarea prin indecizie și amînare. Majoritatea comentatorilor descifrează în croiala acestor proze un Wattierleinen autobiografic, prins (de mirare la un modernist de talia lui Vinea) în cel mai
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
ei, pe masă: Aștept să mai scrieți una, și apoi v-o public pe asta. Întâi pe asta și apoi pe aceea. Dar să fie scrisă. L-a întrebat, sau nu l-a întrebat de ce, nu mai știa, era un bărbat tânăr, trecut cu puțin peste 30 de ani, Alexandru Vona la vremea aceea, scrierea acestei prime cărți se petrecuse ca-n transă, Ťca după dictarea cuivať, fără dificultăți, fără Ťaffres du styleť, fusese cea mai fericită perioadă din viața lui
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
tine corabie de aer cu pânzele umflate de zborul păsărilor pendulând între case de vară acoperite de iederă și de mirosuri tinere ah, fragii sălbatici însângerându-mi buzele � hoinăream prin mediterane ionice și liniștite ape cețoase trase la mal de bărbați neatenți în căutarea lânii de aur pe partea cealaltă cea care sunt cu tine acum singură și fericită schimbându-mi mereu orizontul de așteptare privind cum din măruntaiele pământului iese un câine negru tăcut și nu mă tem si cât
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
pui sub coajă de copac trupul unui nou-născut și din el să crească un alt copac, să îți seduci timpul ca pe un amant capricios care te va trăda cu vârsta altei femei, cu imaginea tatălui coborâtă pe chipul unui bărbat și el la fel de neînduplecat. Cel mai greu e să îți bei ceaiul dimineața cu singurătatea la masă și să vezi mâna ei subțire cum îți amestecă zahărul în ceașcă. Trecerea în altă femeie Am ajuns în sfârșit vulnerabilă în liniștea
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
cu urechile ei, nu mai sunt eu, doar cealaltă imagine a mea din care se rupe frumusețea ei atît de îndepărtată ca umbra îngerilor prin cerul pe care-l respir și mor să fiu înviat de ea pe cînd sărută bărbatul a cărui amintire crede că sunt, - atît de frumoasă, încît delirez lîngă trupul meu oblojit de ceaiuri, ca un copil lăsat singur pe cînd viața abia începea să-i deschidă ferestrele, încît cad și-mi visez somnul mormînt hîrjonit de
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
azimut. La lumânarea sfinților sărac pe-o coastă sus mormântul din cuvânt prin răstignirea văzului îl trag altarului surpat cel care sunt. La Maica ta ce sân ai tulburat bizanțul lanț de stele străbătând? în care intri prunc și ieși bărbat ca tremurate rugi/icoane-n gând. E iesle craniul cu plăvanii-n somn /rupturi de nori abside paraclis/ în mâni cu pânea pari truditul domn mutând biserica din spic în vis. Dihanie e viața (îmi repeți cum peștele înoată pe
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
și rămase cu ochii în gol. Nu spusese nici da, nici nu. Și, într-adevăr, nu știa dacă... Deschise pumnul în care ținuse "inimioara" și-o privi cu un sentiment nedefinit, un fel de duioșie amestecată cu silă. Acesta fusese bărbatul ei, cu el își împărțise zece ani din viață. Zece ani pierduți. Deși au avut și zile frumoase. Da, dar plătite scump. Doar la două luni după cununie plecaseră în prima lor vacanță, "luna lor de miere": două săptămâni, atât
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
-o de nevastă pe Lady Di, că era încă tânără și proaspătă. Ca și asta, cum zicea c-o cheamă?, Angelina, că și asta avea o voce de fecioară neprihănită... Auzi! Porcul naibii! Să moară "ca un înger"! Tocmai el! Bărbații cinstiți mor ca vai de capul lor, cu cancer la prostată ori la plămâni, cu ciroze ori paralizii, pe un pat mizerabil, cu încă patru-cinci amărâți în salon. Adormi târziu, îndoită, după ce luase o doză dublă de somnifer. A doua
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
S. Damian Rezemat de motocicleta de pe care abia coborâse, bărbatul cu privirea posacă stătea de vorbă cu cineva în fața unei cafenele din Paris. Foarte rar putea fi văzut așezat înăuntru la una din mese fiindcă nu frecventa îndeobște localurile publice. Interlocutorul său părea hipnotizat de debitul verbal care nu se
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
și naturalismul scenelor de amor combinat cu sloganul ideologic, din romanul politic permis scriitorilor după critica dejismului. Un exemplu ar fi Galeria cu viță sălbatică al lui C. }oiu. Dincoace de Cortina de fier a fidelității politice monopartidiste, femeile și bărbații se dădeau oricărui rest de infidelități, cu deosebire acelora sexuale, într-o întrecere tipică societății care se credea cea mai avansată. Scopul frecvent și intens erotic "acuza" orice mijloc, inclusiv, dacă nu mai ales, pe acela politic. Partidul era-n
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
o zi ploioasă va traduce poezie indiană pentru împăratul a cărui minte departe-i de război iubitul mei Weng Li e cel care duce războiul acolo departe * pieptănul de jad al prietenei mele arată mai bine la mine în păr bărbatul care i l-a dat pe a mea pernă doarme mai lin * stau întinsă un moment norii trec e începutul verii cred că-mi voi vizita părinții la țară * un gălbenuș în tigaie soarele pe cer peștele auriu în eleșteu
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
negru ca ouăle de lebădă nu vreau ca vecinii să știe cât sunt de bogată * în pomul de la fereastra mea deseori păsările fac ouă una pentru cealaltă una în cuibul ceileilalte eu îmi las uneori drăgălașe dessous-uri în alte case * bărbatul pe care o femeie-l îmbăiază devine un ou ochii bărbaților sunt ochi de găină când se uită la sânii mei clocesc scot puii fantasmelor * dulce-a mai fost aseară vinul de orez astăzi nici nu-ndrăznesc să deschid gura
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]