3,362 matches
-
i se adresă lui Mabertus: Dacă vă atingeți de fiul meu, demolăm turnul ăsta piatră cu piatră și vă ucidem pe toți. Nu aveți nici o speranță, rosti apăsat. împingându-l pe băiat în balustradă și împungându-l cu daga sub bărbie, Mabertus se ținu tare. — Bagă de seamă! Turnul e solid și avem provizii suficiente pentru mult timp. Nu faci bine că ne ameninți. Mai fă un pas înainte și ți-l omor aici, sub ochi. Reinwalt se opri de îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clătina pe picioare, iar ruptura septului nazal făcuse din fața sa o mască de sânge. Făcu câteva slabe încercări de a se pune din nou în gardă, dar în momentul acela romanul începu să-l hărțuiască, trimițându-i două croșeuri în bărbie. Milone se clătină, căzu în genunchi și apoi, dându-și ochii peste cap, se prăvăli cu fața în iarbă. Câteva secunde, Metronius rămase, gâfâind, să-și observe adversarul, acum la pământ. Apoi în urechile sale răsunară strigătele mulțimii, se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
părea mai tânăr decât vârsta pe care o avea - după toate aparențele, în jur de patruzeci. Avea capul mare și chipul palid, cu obrajii puțin căzuți și bine rași; nasul acvilin sugera un caracter puternic, impresie în parte contrazisă de bărbia puțin vizibilă și îngroșată de grăsimea gâtului. Buzele păreau să se lase trist către bărbia flască, ceea ce îi dădea un aer îndurerat. Pe piept lucea, peste platoșa alcătuită din solzi metalici lucitori, un colier gros din monede de aur legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
patruzeci. Avea capul mare și chipul palid, cu obrajii puțin căzuți și bine rași; nasul acvilin sugera un caracter puternic, impresie în parte contrazisă de bărbia puțin vizibilă și îngroșată de grăsimea gâtului. Buzele păreau să se lase trist către bărbia flască, ceea ce îi dădea un aer îndurerat. Pe piept lucea, peste platoșa alcătuită din solzi metalici lucitori, un colier gros din monede de aur legate între ele. Părul îl avea, după obiceiul poporului său, vopsit blond, dar la rădăcină, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se între fată și acei războinici - care, văzând ce făcea ea, deveniseră deodată atenți și în mod evident iritați -, Balamber o întrebase care era motivul acelui gest jignitor. Roșie la față, ea își întoarse privirea în față, ridicându-și mândră bărbia. „Turingienii sunt niște gunoaie!“ Nu spusese mai mult, dar în ochi îi apăruseră lacrimi de furie. Apoi, aplecându-se deodată în față, se agățase de gâtul catârului și, căutând să-i apuce căpăstrul, îi strigase servitorului care o conducea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din umeri. Curând ajungem și noi, fii pe pace. Dacă preferi, la vreo două mile de aici e o veche villa părăsită. E și un izvor, așa că am putea chiar să poposim acolo. Balamber scutură din cap și, ridicându-și bărbia, făcu semn către norul de praf ridicat de ariergardă. — Nu. O s-o lăsăm celor de colo. în seara asta vreau să fiu în tabără. Armata lui Etius e aproape și, dacă acolo se fac planuri de bătaie, vreau să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săi războinici. Se simți străbătut de un fior de groază: războinicii hiung-nu riscau să fie încercuiți, regele însuși ar fi putut fi capturat sau ucis! Instinctiv, Balamber se întoarse spre Odolgan, la timp pentru a-l vedea cum privește sub bărbie o lovitură de suliță care efectiv îl smulse din șa; împroșcă un șuvoi de sânge și căzu de pe cal pe spate, cu brațele deschise, pentru a dispărea imediat în mulțimea unduitoare a combatanților. Balamber îl căută atunci pe Mandzuk și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de Viață, sau unul doar cu îndoită față.... Arhivarul Capitolul I DE FUNCȚIONAR ÎL DESPĂRȚEAU DOUĂ straturi de sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie în fața unui preot cu mânecuțe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec la poștă, peste drum de hotel, înarmați cu alpenstock-uri, strânse energic în pumn la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus. Nici o "cunoștință". Sistem infailibil: în genere, atitudini nesociabile; în specie, evitarea parcului. Pe drumul, inevitabil, din "centru" - cufundat în lectura unui ziar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui de gânditor. Nevasta lui Haim Duvid, doamna Sabina (de unde acest nume în mahalaua evreiască din Pașcani?), e antipodul lui. Pe cât este el de abstract, pe atât de concretă este ea: blondă, mare, grasă, invadată de cărnuri pe obraz, sub bărbie, pe omoplați și pe rest, cu pântecele proeminent al unor femei mature din rasa ei, complexiune care, agravată de portul complet neglijat, ofensează unul câte unul fiecare canon al esteticii. În schimb, doamna Sabina Duvid are sufletul delicat și inimă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei, oarecum în absența ei, brațele goale până aproape de cot, de un alb luminos, geometric rotunde, crescând în amploare de la încheietura mâinii în sus; ochii lungi, cu încarnatul pleoapelor mat, ca la copii, și genele stufoase umbrindu-i albastrul privirilor; bărbia îngustă, fină, de rasă evoluată, care-i dă o gingășie emoționantă; linia corpului frântă, ascunsă pe alocurea, ca să reapară în toată puritatea ei. În sfârșit, confecțiunea rochiei-jucărie ajungând la un stadiu care necesita intervenția mașinii de cusut, Adela mi-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
palidă și cu ochii obosiți, fără frăgezimea ei de altădată. Temperatura era sub normal. Revenirea sănătății restabilise brusc situația și stările de suflet obișnuite, și Adela, în fața unui bărbat - acum nu mai eram medicul - stătea tăcută, rezervată, cu plapuma sub bărbie. M-a întrebat numai, cu ochii aiurea, dacă am dormit bine. Am mințit-o: "Aproape ca întotdeauna", și, prescriindu-i regimul (ce ridicol e un medic cu prescrierea regimului, cu "ajutorul" pe care îl dă naturii, ca musca din fabulă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înconjurată de singurătăți.* Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii cu jambiere (...), înarmați cu alpenstock-uri (subl. autorului), strânse energic în pumni la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus." (p. 49, s. n.). Voluptățile sale sunt de ordin intelectual, fără să fie însă grave, ca în vacanță: lecturi din ziar, cataloage de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
chiar când Muza Bucuriei Absolute i se cocoață pe umăr, fără să verse măcar o picătură autobiografică. Ceea ce presupune, indiferent dacă nu-i pe gustul tuturor, o înaltă acrobație literară - o performanță tradițională, un om care ține în balans pe bărbie cuvintele, emoțiile și un cornet de aur, în loc de obișnuitul baston de gală, măsuța de crom și paharul de șampanie umplut cu apă. Dar pot oferi cititorului ceva mai explicit și mai orientativ: În 1922, la Brisbane, când Seymour și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
oricând între 1919 și 1948, ați fi intrat într-o încăpere aglomerată în care ne-am fi găsit Seymour și cu mine, n-ar fi existat decât o singură cale, dar infailibilă, de a ști că suntem frați. Nasurile și bărbiile. Bărbiilor, desigur, le pot face vânt într-un minut, spunând că eram aproape lipsiți de ele. Nasuri, însă, aveam categoric și erau aproape identice: două organe mari, cărnoase, încovoiate ca niște trompe, care se deosebeau de orice alt nas din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
între 1919 și 1948, ați fi intrat într-o încăpere aglomerată în care ne-am fi găsit Seymour și cu mine, n-ar fi existat decât o singură cale, dar infailibilă, de a ști că suntem frați. Nasurile și bărbiile. Bărbiilor, desigur, le pot face vânt într-un minut, spunând că eram aproape lipsiți de ele. Nasuri, însă, aveam categoric și erau aproape identice: două organe mari, cărnoase, încovoiate ca niște trompe, care se deosebeau de orice alt nas din familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fiori reci ca gheața și pielea i se Înfioră de teamă. Mașa Îl cercetă pe oaspete cu suspiciune. Părea un om obișnuit, oarecum modest, trecut prin multe Încercări. Nici Îmbrăcămintea, nici Înfățișarea sa nu trădau nimic demonic. Extraterestrul stătea cu bărbia sprijinită În pumn și o privea cu atenție. Asemănarea cu răposatul Onisei probabil că era Întâmplătoare. Sau poate că Mașa, din pricina suspiciunii ce i se cuibărise În suflet și a coșmarurilor În care Îi apărea mereu fostul ei soț, percepea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spre geam, apoi spre Mașa, cu nespusă melancolie. Fața sa de culoarea smochinelor verzi se Încreți, apoi se destinse Într-un zâmbet. Pesemne mesteacănul Îi trezea În suflet amintiri nebănuite. - Fenomene ale naturii. Nu-i nici o minune. Apoi, Înfundându-și bărbia În palmă, continuă firul confesiunii: - Savanții noștri, spuse, apucând cu cealaltă cîteva resturi de scrumbie și aruncându-le motanului negru cu o pată albă pe ochiul drept ce i se cățăra mereu pe genunchi, răsfirându-și și Înfigându-și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aceeași poziție umilă. Obișnuit cu țipetele consoartei, umilința aceasta prelungită Începu să-l calce, ușor-ușor, pe nervi. „Nu cumva senzația mea de foame poate induce halucinației plămădite În mintea mea dorința de-a mânca?“ „Gheișa“ Își duse lăbuțele Împreunate sub bărbie, implorând iertare. Pe moment, Ippolit se enervă de-a binelea: „A naibii creatură, făcu el. Nici să te răstești la ea nu poți...“ Și, luându-și avânt, adăugă: „Vrei sau nu vrei salam?“. Capul „gheișei“ făcu o mișcare delicată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
târziu ușa se deschise iar Atena fu introdusă legată În cătușe cu mîinile la spate!! Privind-o, puțin a lipsit ca Tony Pavone să nu dezlănțuie o criză de nervi. Fata apăru cu părul vâlvoi, urme de sânge Închegat În jurul bărbiei, cearcăne evidente În jurul ochilor, hainele mototolite o dovadă În plus a coșmarului pe care-l trăise! Când Îl văzu, se aruncă de gâtul lui scoțând un strigăt de bucurie cu lacrimi curgându-i șiroaie, rostind. “Iartă-mă...!” IV VULPE TRANVESTITĂ
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu briciul prima parte a obrazului de o așa manieră Încât mai mult jumulea barba provocând dureri greu suportabile...!! Celălalt obraz urma să aibă aceeași soartă ca În final dintr’o singură mișcare să adune ce a mai rămas În jurul bărbiei. Era atât de hotărât În manipularea briciului socotindu-te norocos, dacă nu erai transportat pe targă la infirmerie, la Închisoarea Jilava...!! O perioadă de timp, arestul miliției devenise neâncăpător datorită tinerilor arestați ce Încercau să treacă fraudulos granița Jugoslaviei...! Arestații
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-i cheltuiască banii lui Elya Gruner. Totuși vizitase Nazaretul și luase un taxi până În Galileea, pentru interesul istoric al lucrului, de vreme ce era În vecinătate. Pe un drum nisipos, găsise un gaucho. Sub o pălărie ca o tipsie strânsă sub bărbie, În pantaloni largi argentinieni băgați În cizme, cu o mustață stil Douglas Fairbanks, amesteca hrană pentru mici creaturi ce se fugăreau pe lângă el Într-o Împrejmuire cu gard de sârmă. Apa dintr-un furtun curgea limpede și plăcută peste păsatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
metri În zăpadă. Aterizase culcată și se afundase. Sammler Îi ordonase omului să-și scoată haina. Apoi tunica. Puloverul, bocancii. După aceea, Îi spusese lui Sammler cu voce Înceată: „Nicht schiessen“. Se rugase să-i cruțe viața. Roșcovan, cu o bărbie mare acoperită de tuleie arămii, de-abia sufla. Era alb. Violet sub ochi. Sammler văzuse țărâna deja presărată pe fața lui. Văzuse mormântul pe pielea lui. Soioșenia buzei, crețurile mari de piele coborând de la nas deja conturate de noroi - acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Preoții boului Apis, descriși de Herodot, cu capete și trupuri rase. Și cu gura adormită, strâmbă Într-o parte ca și când Elya, căruia Îi plăcea să spună cum crescuse În Greenpoint printre golani, visa poate gangsteri și focuri de armă. Sub bărbie bandajul arăta ca un guler de uniformă militară. Sammler se gândi la el ca la un om care avea nevoie acută, disperată, de confirmare, de sprijin, de o atingere. Gruner era un om care atingea pe cei din jur. Obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
poziție. Din moment ce nu o lăsa să vorbească În poloneză, aluneca spre altceva, spre infantilitate. Cu gingășie de copilă, Își plecă fața de femeie matură, Între două vârste. Îi Înfrunta acum privirea pieziș, cu un ochi mare, de copil și cu bărbia, timid, coborând spre halatul de lână. — Da? Bun, și ce-ai făcut În biroul domnului Widick? — Are o mașină din alea de copiat. Am mai folosit-o pentru vărul Elya. Iar domnul Widick nu se duce niciodată acasă. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]