5,357 matches
-
năstrușnic prin cap. Ar fi putut fi un bun titlu de film. Deodată, exact în clipa în care dădea să intre la Unirea, Abdulah avu senzația cât se poate de clară a unui déjà-vu. Iar materializarea acestui déjà-vu era o bătrână care se împiedicase de pragul de la una din intrările în magazin și căzuse, spărgându-și câțiva dinți. Abdulah privi spectacolul ușor intrigat, fiind uimit în același timp de faptul că toți cei din preajmă treceau pe lângă femeia respectivă nepăsători, văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
primul gând care îi trecu prin cap aproape imediat, moment în care, urlând de spaimă, se repezi în sens invers, sărind peste oameni. Discriminare! El, cel discriminat, era la rândul lui autorul unei disciriminări, chiar dacă de cu totul altă natură. Bătrâna din fața magazinului fu ultima imagine pe care o mai produse mintea lui Abdulah, moment în care dispăru din acel loc, brusc, smulgând răgetele de admirație ale tuturor. - Târziu te-ai gîndit să o salvezi pe babă și nu pe curva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
urât. Văzând c-o privesc, îmi flutură din mâna care ținea plicul semnul pe care-l faci când pleacă un tren din gară. Această mișcare plină de tinerețe și de energie scotea și mai mult în evidență cât este de bătrână, de jalnică și de sărăcăcios îmbrăcată. Când, în curte, s-au apropiat de mine câțiva colegi și, râzând, m-au întrebat ce-i cu ciumafaia aia în fustă, cu care tocmai am stat de vorbă, le-am răspuns, râzând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pună supa în farfurie, această milă a dispărut de tot. Chiar îmi venea greu să înțeleg cum de mă putuse prinde. Imediat ce m-am simit eliberat de acest sentiment, o mulțime de gânduri au început să mă sâcâie. Că o bătrână ca ea trebuie să înțeleagă că mă face doar de rușine cu îmbrăcămintea ei, că n-avea nici un motiv să se târască spre liceu cu plicul, că m-a făcut să mint, că m-a lipsit de posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dar nu sunt așa. Aici, nisipul prăfos e plin de atâtea coji de semințe, încât e imposibil să-l mături; tot aici e un pisoar care pare un pachet neterminat și dinspre care vine un miros înțepător. Seara, aici ies bătrâne în zdrențe, dar sulemenite, care, pentru doi bănuți, își oferă iubirea cu un glas răgușit, de gramofon. Ziua, pe aici trec oameni, dar nu în pas de plimbare, ci grăbiți, așa cum se merge pe stradă, trec fără să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
plasă de sfoară pentru provizii. Îmi mângâie umărul rugătoare și speriată. - Fiule, am făcut rost de ceva bani, dacă vrei. - Duceți-vă, duceți-vă, o întrerup eu, înspăimântat la gândul că va apărea Sonia și va înțelege că această îngrozitoare bătrână este mama mea. Duceți-vă, când vă spun, să nu văd urmă din dumneavoastră, repet eu, spunându-i „dumneavoastră“ pentru că n-o puteam goni cu glas tare acolo, pe stradă. Și după ce am revenit la birjă și am urcat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mama începe să se foiască neliniștită pe scaun. Deși nu s-a pronunțat nici un cuvânt, toți înțeleg că o doare stomacul și că trebuie să meargă la toaletă. Zâmbind și arătând cu acest zâmbet că nu o respectă pe această bătrână jalnică îndeajuns pentru a rămâne serios, dar că demnitatea lui nu-i permite să pufnească în râs, lacheul îi arată toaleta cu mâna lui în mănușă albă. Mama se ridică, sprijinindu-se greoi de masă. Acum toți se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
atunci de ce nu se măritase, de ce nu-și găsise un bărbat care să-i lingă blidul cu linte! Miriam era de acord, fără cuvinte, și clipi din ochi În semn de Încuviințare: ăsta era adevărul - domnișoara Goldberg era o plicticoasă bătrînă Fräulein! Asta era. La școală Însă... În regulă, doamna profesoară era frumoasă, tînără și amabilă; purta o pălărie cum nu vedeai În Seghedin, un turban cu pene, și avea o rochie care, sigur, era de la Budapesta, dacă nu chiar de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care bolboroseau cuvinte neînțelese, stingeau câțiva cărbuni, se spuneau și rugăciuni Î. Alți bolnavi erau duși la biserică ca să le citească preotul Moliftele Sfântului Vasile și să pășească peste ei în fața altarului. Funcția de moașe în sat o îndeplineau câteva bătrâne pricepute, care aisitau la nașteri, dintre care amintim pe Marghioala Andrieș, Maria Caprian, Catrina Boca (mătușa Catrina). Înainte de războiul din 1916-1918 moașă a fost Irodia D. Iacobeanu, moașă cu școală la Bacău, numită moașă comunală, care avea o circumscripție foarte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
socotea victima unei nedreptăți. În imaginația mea prindeau contur tot soiul de forme de înșelăciune și de violență și am fost întru totul de acord cu el și l-am înțeles pe deplin când a făcut observația că autoritățile din bătrâna Anglie sunt îngrozitor de formaliste. Dar era drăguț să vezi că toate neplăcerile pe care le suferise în țara de baștină nu-i micșoraseră cu nimic patriotismul înflăcărat. Adeseori declara că Anglia este cea mai strașnică țară din lume, da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să meargă pe. jos și, săptămâni de-a rândul, Strickland și cu Ata trăiau singuri. El picta și citea, iar seara când se lăsa întunericul ședeau împreună pe verandă fumând și privind cerul înstelat. Apoi Ata avu un copil și bătrâna care veni s-o ajute la naștere rămase cu ea. Curând nepoata bătrânei veni și ea acolo și apoi și un tânăr. Nimeni nu știa de unde și nici al cui era, dar se instala la ei într-o atmosferă degajată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trăiau singuri. El picta și citea, iar seara când se lăsa întunericul ședeau împreună pe verandă fumând și privind cerul înstelat. Apoi Ata avu un copil și bătrâna care veni s-o ajute la naștere rămase cu ea. Curând nepoata bătrânei veni și ea acolo și apoi și un tânăr. Nimeni nu știa de unde și nici al cui era, dar se instala la ei într-o atmosferă degajată - și trăiră cu toții împreună. LIII — Tenez, voilà le capitaine Brunot, zise Tiaré într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
este o fâșie lungă de pânză de bumbac roșie sau albastră cu un model alb. E purtat în jurul șoldurilor și atârnă până la genunchi. O fetiță de vreo cincisprezece ani, cred, împletea frunze de pandanus ca să facă o pălărie și o bătrână ședea pe vine fumând o pipă. Apoi am văzut-o pe Ata. Alăpta un sugar, iar un alt copil, gol pușcă, se juca la picioarele ei. Când m-a văzut l-a strigat pe Strickland, care a apărut în ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pieselor. S-ar părea că într-o bună zi doctorul Coutras se dusese la Taravao pentru a-i da consultații unei bătrâne neveste de șef de trib care se îmbolnăvise, și ne-a descris de o manieră foarte vie înfățișarea bătrânei obeze întinse pe un pat uriaș, fumând țigări, și înconjurată de o droaie de servitori cu pielea neagră. După ce a văzut-o pe bolnavă a fost dus în altă cameră și i s-a dat o masă - pește crud, banane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mă cruțe de excursia asta blestemată. Presupun că timpul meu nu-i mai puțin prețios decât al lui. Ata nu vorbi, dar împreună cu băiatul îl urmară până în casă. Fetița care-l adusese se așezase între timp pe verandă, unde o bătrână zăcea întinsă cu spinarea la perete și-și răsucea țigări de-ale băștinașilor. Ata făcu un semn către ușă. Doctorul, întrebându-se furios de ce se poartă, toți atât de ciudat, intră și-l găsi acolo pe Strickland curățându-și paleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nici pe departe tânăra băștinașă blândă și supusă, ci o femeie hotărâtă. Suferise o prefacere extraordinară. — Dar de ce să stai tu cu mine? Tu poți foarte bine să te întorci la Papeete și ai să găsești un alt bărbat alb. Bătrâna îți poate îngriji copiii, iar Tiaré se va bucura să te primească. Ești bărbatul meu și sunt femeia ta. Unde mergi tu acolo voi merge și eu. O clipă dârzenia lui Strickland fu zdruncinată și în ochi i se iviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o văd pe bătrâna nevastă a șefului de trib. Am întrebat oamenii dacă au mai auzit ceva de Strickland. Între timp se știa peste tot că are lepră. Mai întâi Tané, băiatul, părăsise casa, iar apoi, ceva mai târziu, și bătrâna cu nepotul. Strickland și cu Ata rămăseseră singuri cu copiii lor. Nimeni nu se mai apropia de plantație căci, după cum știți, oroarea băștinașilor de boală este foarte puternică și, pe vremuri, când se descopereau urmele ei, bolnavul era ucis. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
MĂlanie Bonnipeau, o bigotă cu bonetă, care își petrecea timpul scrutând strada de la fereastra joasă a casei sale, dintre plantele verzi care își desfășurau la geamuri volutele apoase și pisica grasă cu o figură gravă, ca de călugăr. Cele două bătrâne începură atunci să facă tot felul de presupuneri și să se avânte în construirea unor romane de doi bani cu care se îndopau în serile de iarnă, povestindu-și toate episoadele și făcându-le chiar mai gogonate și mai prostești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
doar îți cunoști stăpânul, e bărbat. — Păi ce să caute gândurile în pantaloni? — Dumnezeule, nătângă mai e! Și copilul tău din flori, cum l-ai făcut, cu un curent de aer? Jignită, Louisette le întoarse spatele și plecă. Cele două bătrâne erau mulțumite. Aveau despre ce să vorbească toată seara, despre nord, bărbați și apucăturile lor, despre tânăra creatură care părea orice numai învățătoare nu, și care, mai ales, era prea frumoasă, mult prea frumoasă pentru a fi învățătoare, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
trezi dimineața, fiindcă Barbe adormise cu capul pe masă. Bourrache plecă, după ce curățase și aranjase totul, ducându-și în brațe fiica ce dormea ca o preafericită, învelită într-o pătură. Asta-i tot. Noaptea ne învăluia acum din toate părțile. Bătrâna servitoare tăcea. Și-a scos baticul pentru a-și acoperi capul. Am mai rămas împreună pentru un lung moment, fără să ne spunem nimic, în întuneric, iar eu mă gândeam încă la ceea ce-mi spusese. Apoi, ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în realitate, și toate detaliile, mișcările rochiei ei și ale micuței genți pe care o purta, gâtul ei alb în soarele care tocmai răsărea, zgomotul nicovalei lui Bouzie, a cărui fierărie e la doi pași, ochii roșii ai lui Fermillin, bătrâna Sèchepart măturând în fața ușii, parfumul paielor proaspete, vaietele lăstunilor pe acoperișuri, mugetele vacilor pe care tânărul Dourin le duce în parc. Toate astea de zece ori, de o sută de ori, de parcă eram prizonierul acelei scene, de parcă aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
petreceau după-amiaza brodând. Câteodată, Belle de jour mai făcea și puțină curățenie prin casă. La ora cinci, mai lua o bucățică de prăjitură, bea o ceșcuță de cafea cu lapte, o îmbrățișa pe nașa ei care îi dădea niște bani. Bătrâna o privea plecând. Ea avusese parte de o vizită, iar micuța primea cei cinci franci pe care Bourrache i-i lua de când intra în casă. Toată lumea era mulțumită. Când era vreme urâtă, dacă ploua tare sau dacă zăpada cădea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un ger de crăpau pietrele, iar când respirai ți se părea că vei îngheța pe loc. Dar micuța nici nu voise s-audă. „Nu mi-e frig, nășică, mi-e bine cu scufia dumitale pe cap!“. Remarca o flatase pe bătrână, fiindcă scufia cu pricina, galbenă ca aurul și pe care o observai de departe, ea i-o făcuse, din catifea și cu căptușeală din blană de iepure, dăruindu-i-o când împlinise șapte ani. Belle de jour își strânsese cordonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să fiu strâns în brațe și să se plângă. Voiam să fiu singur, foarte repede, pentru că din momentul acela aveam să fiu singur toată viața. La cimitir, eram șase oameni: preotul, Ostrane groparul, Clămentine Hussard, LĂocadie Renaut, Marguerite Bonsergent - trei bătrâne care mergeau la toate înmormântările - și cu mine. Părintele Lurant rosti ultima rugăciune. Ostrane puse mâinile sale bătătorite pe lopată. Eu priveam peisajul, pajiștile care se întindeau spre Guerlante, costișa cu arbori goi și cărări cafenii și murdare, cerul acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care mergeau la toate înmormântările - și cu mine. Părintele Lurant rosti ultima rugăciune. Ostrane puse mâinile sale bătătorite pe lopată. Eu priveam peisajul, pajiștile care se întindeau spre Guerlante, costișa cu arbori goi și cărări cafenii și murdare, cerul acoperit. Bătrânele aruncară o floare pe sicriu. Preotul făcu semnul crucii. Ostrane începu să arunce pământ. Am plecat primul. Nu voiam să văd. În noaptea următoare am avut un vis. Clămence era sub pământ și plângea. Tot felul de animale veneau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]