1,995 matches
-
Cuzco; e plauzibil doar dacă era vorba de un loc ritualic de Îmbăiere a monarhului. Străvechii Împărați incași (dacă această versiune este corectă) trebuie să fi avut pielea mai groasă decît descendenții lor, deoarece apa, deși era numai bună pentru băut, era extrem de rece. Locul, Înconjurat de trei adîncituri În formă de trapez (ale căror formă și scop nu sînt foarte clare), este numit Tambomachay și se află la intrarea din Valea Incașilor. Însă, locul a cărui importanță arheologică și „turistică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Magellan, vădește similitudini etnografice remarcabile. Astfel, Într-o Încercare de a mă dezbăra de provincialismul limitat, propun să ciocnim pentru Peru și pentru o Americă Latină Unită“. Oratoria mea a fost primită cu aplauze. Petrecerea, care consta În reprize de băut cît alcool ne țineau puterile, a continuat pînă la trei dimineața, cînd am decis, Într-un final, că ziua se sfîrșise. Duminică dimineața am vizitat un trib de yagua, indieni din rasa roșie. După ce am mers 30 de minute pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de sfințenie în anul 1969, la 27 iunie, în Iugani, fiind aici înmormântat. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Răstignitul Dușmani din neamul tău ales Te-au prigonit: Pe-o cruce mare te-au urcat Si de băut atunci ți-au dat Oțet. Si spre necinste-n jur ți-au pus Pe doi tâlhari : Și unul te batjocorea, Iar altul milă îți cerea Smerit. Ai stat trei ceasuri spânzurat În chinuri mari; Și-o mamă-n cer ne-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mama sa, Petre Sirin se află la Chișinău. Bunica din partea mamei se stingea. Imediat după înhumarea bătrânei, au plecat spre Kievul eliberat, în căutarea rudelor. În drum spre Kiev, Natalia a coborât într-o gară pentru a lua apă de băut. Nu s-au mai văzut niciodată. Au aflat că a trăit tot restul vieții la Leningrad sub un nume de împrumut, în plină clandestinitate. Ajunși la Kiev și regăsind rudele, au ieșit în oraș, vrând să procure de mâncare. Gest
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o ascunzătoare de nădejde. Puteam spera că nu vor pune niciodată gheara pe mine: dacă lucrurile iau o întorsătură rea, voi reuși să dispar, strecurându-mă în locul unde nu există cuvânt. Le-am povestit prietenilor despre acel interogatoriu și despre băutul apei, le-am descris cravata individului. Dar n-am pomenit nimic despre apa vărsată apoi din sticlă ori despre faptul că aruncasem paharul. și cu atât mai puțin despre ascunzătoarea în care intenționam să dispar. Într-una din verile de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
chipul înfometării și degerării. Tatăl meu supraviețuise războiului. Da, bunicul tot murmura vorbe în barbă la orice treabă făcută prin casă. Bunica își îngăima rugăciunile pentru sine. Mama s-a pus pe robotit până la epuizarea fizică totală. Iar tata pe băut, până ce i se muiau picioarele și limba i se-mpleticea. Iar eu nu deslușeam noima lucrurilor, dar pricepeam afectiv totul din această surpare fără cuvinte, împerecheată cu tăcerea. Mă-nvârteam și mă suceam de colo-colo, singură cu mine însămi, vrând
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și au pus tuciul. Acum flacăra bătea direct în fundul recipientului și pe măsură ce zăpada se transforma în apă, o luam și o puneam în căldare unde se răcea, rămânând la temperatura camerei. În felul acesta topind zăpada ne procuram apă pentru băut, pentru gătit și pentru celelalte nevoi. Și cum toate în viață au un sfârșit, s-a isprăvit și cu prăpădenia asta de crivăț, care, în ticăloșia lui arhicunoscută, n-a plecat cu mâna goală ci, a luat cu sine câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ușa și geamurile fuseseră blocate de valurile succesive de zăpadă de patru metri înălțime care depășiseră coama casei și ascunseseră inclusiv hornul în întregime. Cum să ieșim? Cum?? Eram sechestrați, blocați, închiși, condamnați... Cine să ne salveze? Cine? Apa de băut din căldare era pe terminate. Nu aveam cum și de unde să topim zăpadă; pentru încălzit mai aveam un rest de tizic și câteva legături de tulpini de bumbac. Mălaiul se terminase. Ce era de făcut?? Și mai era un lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ălea. Am plecat de-acolo eu, killer-ul, cu un obraz roșu, dar cu șapca verde pe cap. Așa că toată golăneala mea din timpul liceului a fost una de băiat cuminte, scăpat - cum se zice - de sub supravegherea părinților. Cînd era de băut, de exemplu, nu mergeam prin cîrciumi, ci ne strîngeam, cu toții, la unu’ care era singur acasă. Asta se întîmpla cel mai des în perioadele în care aveam atelierul. Atelierul era după-amiază, așa că diminețile erau ale noastre : părinții se aflau la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
din izvoarele de la Timișești apa a fost un articol cu care populația nu se prea putea mândri. Fântânile, care exploatau straturile acvifere locale, nu dădeau decât o apă sălcie, bună numai pentru trebuințe industriale sau chiar domestice, dar nu de băut. Bahluiul nu conta pentru nimic. Captată din izvoare apropiate, de un debit mic, distribuită prin câteva "cișmele" publice, una dublă în fața bisericii Sfântul Spiridon (unde se văd și azi interesante inscripții în turcește), alta în poarta mânăstirii Golia, unde era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fost vinderea unor produse alimentare pe post de medicamente. După cum știm, oamenii sunt foarte impresionabili când vine vorba de sănătate, care - nu? - „e mai bună decât toate“. De exemplu, Actimelul de la Danone na fost niciodată promovat ca un iaurt de băut și niciodată publicitarii nu au spus despre el că ar fi bun la gust (așa cum sunt lăudate de obicei alimentele). Reclama la Actimel ne vorbește exclusiv despre faptul că produsul ne crește imunitatea printrun compus miraculos (L Casei) și deci
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
răcoros. Cerul era acoperit de stele, iar luna părea galbenă ca o fecioară care așteaptă cuminte și smerită ivirea zorilor. Drept în fața lor zăriră două fântâni cu apă limpede și cristalină și fiecare era dotată cu câte un vas de băut. Alin era foarte interesat de starea fiecăruia așa că îi lăsă să bea, apoi întinse mâna după vas și bău ca toți ceilalți cu lăcomia unui drumeț. - Asta-i tot băieți! Nu ne-a tăiat nimeni capetele, nu ne-a pus
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
desert dacă se poate. - Dumneata ce dorești, mamă? - Mă las pe mâna ta. Ce ai ales tu. - Pulpă de pui dezosată cu cartofi pai și o salată. - E perfect. - Și desert ce vrei mata, mamă? - O înghețată de fructe. - De băut? - Apă plată sau minerală. - Eu vreau desert o prăjitură Tiramisu dacă se poate. - Desigur. Avem. - Sună bine ce ai ales. Ochii lui zâmbiră complice la toate astea, în timp ce ospătarul se mișca uimitor de repede. O privi pe maică-sa cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ceva și să ies la suprafață. Făceam ce știam mai bine. Uneori jucam biliard, tenis și chiar poker cu straruri. Vreau să-mi dovedesc mie cine sunt. Unii au încercat prin diferite metode să mă convingă să mă apuc de băut sau să consum droguri, erau încercări din cauza răutății lor și a invidiei. În mintea lor voiau să ajung doar pion pe tabla vieții și nu rege. Vreau să le demonstrez că voi fi rege, și nu orice rege. Dacă știi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
locuitorii orașului i-au și găsit o denumire zonei: "cartierul eticii și echității socialiste". Ies din nou în strada centrală și ajung lîngă clădirea teatrului. Mă opresc o clipă și mă gîndesc că, dacă e vorba să mă duc la băut, atunci să am o companie plăcută, oameni cu care pot schimba o vorbă inteligentă, de la care mai pot afla ultimele noutăți literare. Bună ziua! salut eu intrînd în secretariatul literar. Salut, bădie Mihai! răspunde Lazăr, bunul meu prieten, referent literar al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
burduf, că-i place, asta îi amintește de brînza de putină; apoi o sută-două de lei pe lună găsesc eu de unde să-i trimit... Eu n-am nevoie de mare lucru; haine mai am, la mîncare nu-s mofturos, de băut m-am lăsat că parcă mult mai beam! -, hîrtia și creionul costă puțin, mașină de scris am... Fizician la acest combinat, ori muncitor necalificat undeva, pe vreunul din șantiere, mi-e totuna! Să ai studii superioare e mai mult o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
șorțul și să-mi iau de la magazie altă bonetă. După masa de seară, cînd se așeza la masă personalul cantinei, serveam de obicei eu și vreo ospătară, că ceilalți doi ajutori de bucătari plecau: unul acasă, celălalt se ducea la băut, la bufetul din curtea cantinei. În seara aceea a rămas bucătăreasa să servească împreună cu mine. I-am servit pe toți, ne-am pus mîncare și nouă în două farfurii, am dus cratițele la spălat și am intrat în sala de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o soluție", îmi zic și plec spre complexul alimentar, care-i deschis pînă la ora unsprezece noaptea, să-mi iau ceva de mîncare. De altfel, cred că și Don Șef e foarte obosit și-apoi, dacă m-a invitat la băut atunci, în mașină, a făcut-o pentru că se crease o atare situație, sînt sigur însă că nici el nu voia neapărat să bea. Azi, cînd i s-a făcut rău, mi-a spus că "ce nu distruge potopul, macină picătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
telefon dacă a fost vreo avarie, hotărăște soacra. Întrebați și acum... Nu mă învăța dumneata! Aseară unde a fost ginerele meu? Observ că Ion face un gest scurt, de hoț prins asupra faptului. Aseară l-am luat pe Ion la băut pînă tîrziu, că am primit niște bani... Da. Și-a plătit el. Poftim?! mă mir eu, dar îmi amintesc imediat că Ion mi-a spus dimineață ceva de cincizeci de lei. Aa, doamnă, încep eu să rîd, faptul că Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un sentiment de simpatie care nu implică obligații de principiu (legiferate sau insti tuționalizate) și care se manifestă doar din când În când, pe perioade scurte de timp. Este o comuniune „la bine”, o generozitate convivială, care include mâncatul și băutul Împreună. Nu este Întâmplător faptul că termenul ospitalitate este Înrudit cu verbul a ospăta și cu substantivul ospăț (toate trei de la lat. hospes = „străin”). Ospitalitatea este percepută de români ca o mare calitate națio- nală. În schimb, toleranța propriu- zisă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
peștișori de vreo 5-6 cm lungime. Operațiunea este declarată încheiată și revenim în casă cu trofeele, gata să le gătim. Masa constă în orez fiert acompaniat de peștișorii prăjiți până la a deveni crocanți și de o culoare maro închis. De băut, suc de platan (din familia bananei, din care se pare că există zeci de specii. Cea folosită de Carola este mai puțin dulce decât bananele cunoscute nouă și indigenii o consumă fiartă sau prăjită, verde sau mai coaptă, galbenă) după
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Mă împăcam bine cu el și-l apreciam, fiind singurul șofer care "citea" îl lăsam la volan cu o carte în mână și când terminam vizita îl gaseam tot cu cartea în mână, ceea ce în "breaslă" era mare lucru. De băut bea cu măsură și întotdeauna după program. Mi-a încurcat însă socotelile într-o bună zi, când aveam programată o vizită la Reactorul nuclear din localitatea "La Reina", situată în munți, la circa 60 de kilometri de Santiago. Îi spusesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
casei, țarinei, agonisitei! E cu durere... dar altfel nu se poate! Vom ridica alte târguri, alte sate, mai mari, mai frumoase! E poruncă! Cine nu o împlinește... Turcii așteaptă o Moldovă-grădină, cu plaiuri verzi de păscut, cu ape limpezi de băut... Și ce găsesc?! Înaintea lor se cască un pustiu înfricoșător de scrum și cenușă! Un deșert lipsit de viață! Un marș halucinant într-o țară a morții, în care totul arde, totul fumegă! Și aerul să ardă! Și pământul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și mutat dintr-o cameră în alta - acum se află aici, în prima -, cu o carte pe piept, căci fusesem nevoit să renunț la lectură; lumină puternică, inundând „scena” pe care se desfășoară, în picioare, tata, de abia întors acasă, băut dar nu beat, cu chef, cum se spune. De obicei, când întrece măsura, mă irită teribil, evit, ostentativ, să vorbesc cu el sau, dimpotrivă, mă năpustesc, cu vorbe pe care le regret apoi, asupra-i (mă răzbun - deși consider că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-o singură? Să luăm numai înmormântarea, care - după cum am reconstituit-o ulterior - s-a transformat într-un adevărat balamuc. Cât de supărat am fost pe ai mei, cât de mult m-a întristat comportarea lor! El deja băut, cerând de băut, ea preocupată mai mult să știe cu ce mașină se va întoarce la București... Cum a rezistat în acele zile Doina, numai Dumnezeu știe! Căci numai El a putut-o ajuta atunci. Dumnezeu întărește pe cei pe care - fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]