1,999 matches
-
fân În ocolul oilor, se duse În casă. Voi o să mâncați după ce se va face ziuă că acum, de vă dau drumul În țarc, până s-or scula ai casei, dau lupii la voi și vă spintecă. Întors În casă, badea Mitru Începu să-și caute de zor opincile. Vezi că le ai după sobă, și umblă mai Încet că scoli toată casa. Bucuros că-și găsi Încălțările, badea Mitru, după ce-și frecă puțin obielele să se mai Înmoaie pentru
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ai casei, dau lupii la voi și vă spintecă. Întors În casă, badea Mitru Începu să-și caute de zor opincile. Vezi că le ai după sobă, și umblă mai Încet că scoli toată casa. Bucuros că-și găsi Încălțările, badea Mitru, după ce-și frecă puțin obielele să se mai Înmoaie pentru a nu-l supăra la picioare, Își Înveli În ele cu grijă picioarele până sus peste cioareci și, după ce-și trase opincile, le legă atent cu sforile
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cu pumnul, socoti el că i se cuvine acum pentru o mică gustare ca să nu meargă În gol cele două pahare de palincă. Două cruci făcu În grabă ca semn de mulțumire pentru aceste bucate dăruite de Dumnezeu și apoi badea Mitru Începu să Înghită bucătură după bucătură din slănină, ceapă și pâinea scoasă din cuptor numai cu o zi Înainte. Când termină, șterse cu grijă lama briceagului de cioareci, o Închise și o puse cu grijă În buzunarul de la bundă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mult timp, apăru și haita. Erau mai mulți de șapte. Ochii lor sticleau trimițând fiori odată cu revărsatul zorilor. Fiecare bărbat a coborât din sanceu și au venit În fața boilor În timp ce haita flămândă se apropia. Atunci Toader din Deal, fratele lui badea Mitru, a tras un foc de armă. Din spatele convoiului s-au mai auzit două Împușcături. După câteva momente haita se Împrăștie și convoiul Își continuă drumul. Ajunși pe Fața Bătrânei, bârnele Începură să fie Încărcate pe sancee, iar nisâieele erau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
armă. Din spatele convoiului s-au mai auzit două Împușcături. După câteva momente haita se Împrăștie și convoiul Își continuă drumul. Ajunși pe Fața Bătrânei, bârnele Începură să fie Încărcate pe sancee, iar nisâieele erau introduse sub capătul celălalt al lemnelor. Badea Mitru și cu ceilalți frați ai lui erau În fața convoiului și la Întoarcere. Se gândeau că de va fi prea greu lemnul, vor prinde În patru. Dar n-a fost nevoie. Boii Încordați trăgeau În forță și au urcat dealul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
covorul aflat În stative trebuia țesut până la Crăciun. După sărbători stativele vor fi ocupate cu țesutul pânzei de in și de cânepă. În timp ce Anuța, fata cea mare la care În curând vor veni pețitori, Își continuă Împodobirea cămășii cu mărgele, badea Mitru va povesti nevestei și copiilor Întâmplările din noaptea trecută. În curând se lasă Înserarea și se va Încheia Încă o zi de muncă. Pentru mamă și fiica cea mare ziua de muncă se va Încheia Însă mai târziu. Nu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Dumitru, iar acatistul și privegherea abia acum se terminau. Domnul se opri din mersul său frământat. Mitropolitul se ridică din jilț. — Când eram copii, povestea care ne încânta cel mai mult ne-o spuneau și taica și mama, cea despre Badea Bălăceanu. Cum au murit sub el trei armăsari și nu se știe câți a betegit ducând scrisoare de la București de la vodă către domnul de la Iași, ca să nu-i spânzure pe unchii mei Cantacuzinii din Moldova. S-a prins că ajunge
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care l-a făcut Barnovschi cu Todirașcu Cantacuzino? Dacă nu avea drept vodă Barnovschi să schimbe ce nu era al lui înseamnă că Todirașcu și a luat înapoi, după pravila sfântă a pământului, satele date mânăstirii. În alte vremuri pleca Badea Ușurelu, trimis de taica, o zi și o noapte până la Iași să-i scape pe Cantacuzini de spânzurătoare, acum se pierd moșiile Cantacuzinilor în Moldova și noi... — Visterniceasa Maria nu e Cantacuzină și nepoată-sa și mai puțin. Neică Dinule
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oameni intrau, iar alții nu mai ieșeau, rămânând să asculte ultima ei cântare. Fără zgomot se desprinse apoi frunza și se lăsă dusă de pala de vânt. Nu a avut noroc să cadă dincolo de moarte. Când a fost să moară badea Gheoghe Doboș, a lăsat în urma lui patru doruri. ținea la toate, dar credea că despărțirea de ele îi va fi ușoară. Zăcuse la pat cinci săptămâni. Nici un doctor sau babă nu-i dădu de leac. Tușea, se îneca, iar noaptea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
holtei acum. - Ei, lasă asta, nu te gândi la așa ceva. Venii cu o vorbă la tine și să-ți aduc îndărăt banița ceia de popușoi pe care mi-ai dat-o. Hai, că de amu, te las cu Doamne ajută. Badea Eugel se ridică și atinse ușor mâna vânătă a cumătrului său. Simți răceala și o trase ușor. Să mă ierți, cumetri Gheorghi, dacă ți-am greșit cu ceva vreodată. Își luă pălăria de pe scaun și da să iasă. În drum
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
putea ajuta... - Of, săracan de mine... - Iar fata cea mică nu o mai lăsa pe lângă el că îi e dragă tare și nu s-a duce ușor dacă știe că i-a rupe sufletul. - Da cumătre, apoi da...suspină țața. Badea Gheorghe zâmbi la chipul blând ce îi era alături. - Nu te uita în gura lor, fata tatii dragă, că de ale lor sunt sătul. Da’ ce m-oi face eu că nu am stat destul cu tine? Of, lumina ochilor
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mai spune, mergi de zi-i mamă-tii să dea la vite. Sărutându-i mâna, fata ieșise în fugă. Se izbi de soră-sa și merse în curte să-și anunțe mama. Nu apucă să îi spună ce o rugase badea Gheorghe, din casă lacrimile îl strigau pe bărbat și pe soția sa. Satu’ întreg venise la înmormântare. Se duse de tânăr. Îi făcură gorapa la poalele unui cireș măreț, a cărui frunze cădeau una câte una în bătaia vântului și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să te măriți? - Apoi de, tătucă, știu și eu? Mata ce spui? - ...să nu cauți după avere, să muncești să o faci și să stai cu dragostea în casă. Ce să zic, draga tatii, mamă-ta ar știi mai bine. Badea Gheorghe se ridică din pat. Saveta își simți mâna atinsă de o adiere de primăvară și se lăsă purtată prin casă. - Draga de ea. Casa mea. Cu ce te alegi? Cu cine te pomenește. Fata mea dragă, draga taichii. Casa
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
a cununa întru cele sfinte. Așa mă pot bucura și eu de tine. - Lasă tată, lasă că or mai face și ceilalalți ce o mai rămâne. Noi să mergem acum să vedem ce-om târgui. Se apropiau de poartă, iar badea Gheorghe o strânse puternic pe Saveta de mână. Fata zâmbi și își privi zâmbind tatăl. Aerul era atât de dulce, mirosea discret a tămâie și brad. - Gheorghe, Gheorghe!!! Da’ ție nu îți este rușine, ce faci tu? Gheorghe lasă fata
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
că ah, mamămamă dacă nu o calc în picioare. - Dudule, Dudule, mușcă-ți limba să nu te audă că ți-o furi de nu te vezi. Îi răspunse un moș de la altă masă. - Adică mă bate sau ce zici acolo, bade Vasile?? Mă, nu știu ce ce-ți face, da’ parcă nu te văz bine... Vreo doi se încumetau să zâmbească, în timp ce alții râdeau de-a binelea. Dudu fierbea în el. - Cătălino, mai adă una puicuță. - Ei, hai, bade Neculai. Oi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
zici acolo, bade Vasile?? Mă, nu știu ce ce-ți face, da’ parcă nu te văz bine... Vreo doi se încumetau să zâmbească, în timp ce alții râdeau de-a binelea. Dudu fierbea în el. - Cătălino, mai adă una puicuță. - Ei, hai, bade Neculai. Oi fi eu puicuță, da’ matale tre’ să-ți zic sar-mâna că ți-o cam trecut vremea, așa zice parcă Mariana în versu’ ei. - Mă fierbi, adică...Iar pe aia, ah, grijania cui o făcut-o!!! - Numai rachiu de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nu știu că la asta eram primu’. Nu apucai să-i răspund că Florin ieșise gata schimbat. - Hai, Mariană, lasă băiatu-n pace, ți-o spune altă dată năzbâtiile lui. Lasă-l să mergem acasă, că i-am promis lu’ badea Vasile că-l duc până în sară acasă. Ai mei se obișnuiseră cu ideea că stau pe câmp toată ziua. Florin era de încredere, eu învățam meserie, iar Mariana ținea la mine ca la copilul ei. Mergeam în zile de sărbătoare
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pe câmp toată ziua. Florin era de încredere, eu învățam meserie, iar Mariana ținea la mine ca la copilul ei. Mergeam în zile de sărbătoare și îi povesteam ce e pe la joacă, cum strigă băieții când vin la fata lui badea Vasile Pădureț, dar și ce le spune el când crede că nu-l aude nimeni sau când e cherchelit și strigă înadins să-l audă lumea. Uneori nota acolo în caietul ei, alteori parcă visa și trăia prin privirea ochilor
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
întorsătură. - Vasile, Vasile, măi Vasile. I-auzi tu, nepotu- tău ți-o aruncat dinții în WC, măi n-auzi-tu-măi. Mergi cu o sapă de-i scoate de acolo. Zâmbi ușor, se întoarse pe un picior și aștepta să vadă mișcările lui badea Vasile. Bădia, om de statură înaltă, voinic, cu părul ușor caier de lână, ar fi vrut să-i zică vreo’ două. Tăcu însă, nu avea proteza și ar fi stricat vorba în zadar. Plecă ușor capul și mormăi ceva pentru
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ultima inimă tânără pentru bătrânețea lor. Lică s-a ținut de cuvânt și nu mai făcea treabă duminica. Lucra cât să nu-l vadă lumea, dar parcă satul nu știa. Ce nu știe satul. Dealul începuse a se îngălbeni, iar badea Eugel își strângea stâna. Lumea își lua oile acasă iar femeile se pregăteau de țăsut și de tors. Fetele cele mari ale lui Lică, tăcute ca două fecioare, mergeau la apă. Nu salutau, nu erau salutate, ei nu existau. Nici măcar
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cu steaua” sau “cu urâtul”? Cine e Crăciun, ce-i aia? - Stai, maică. Tinculița își lăsă nepotul pe pat și se duse spre soba spoită în albastru, deschise portița și jărui focul. Apoi puse încă două lemne groase, tăiate de badea Vasile încă de astă vară. Trase portița și își șterse mâinile de pestelca neagră. Se apropie de pat, zâmbi și luând căpușorul între palmele ei moi îl sărută pios pe frunte. Se așeză lângă el și împreună au părăsit lumea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
au lăsat duși pe aripi de colind, purtați de urări de Anul Nou și vorbele calde ale Crăciunului. Lumea lor s-a spart însă de zidul zilei de vineri. Lică l-a strigat la poartă și nimeni nu a protestat. Badea Vasile lăsă capul în pământ alungânduși lacrima, iar țața Tinca l-a condus îmbujorată până la poartă. Fulgii de nea l-au dus până acasă. Pentru toți trei lumea minunată a obiceiurilor de iarnă rămăsese zăvorâtă în rugăciunea de sâmbătă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dezobișnuit, dar de la “mâncarea spurcată“ nu era cale de întoarcere. Pierduse primele două suflete. În cealaltă parte a satului carnea de porc mai făcuse o victimă. Fără ca nimeni să știe, fără ca nimeni să afle. țața Tinca stătea la masă cu badea Vasile. Mămăliga era cladă, aburii se înălțau ca rugăciunile spre cer, iar în străchinile smălțuite, pomana porcului era rumenă și răcorită de varza murată, rozalie ca poama văratecă. Bătrânii își făcuseră o cruce își înfipseră degetele în bucatele de frupt
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și visa cu ochii deschiși la focul din vatră. Nu vedea decât chipul bunicilor și seara promisă de Crăciun. Mai avea atât de puțin și era atât de aproape. Dar nu a apucat, a făcut la stânga pe podul lui badea Vasile Ducu, peste pârău în jumătatea cealaltă de sat a răzeșilor. Va fugi până la capătul satului și de acolo se va întoarce pe răzășie spre casa de Crăciun. Fulgii de nea, vântul, copii, nu mai conteneau să apară. Va ajunge
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
apă și nu te poci mișca. - Ei, se joacă și ei. - Până și-o rupe unu’ gâtu’. - Hai, lasă, dă apa aia. Ei, stai că trec să mestec în mămăligă. Dă o cârpă de colo și pune găleata pe masă. Badea Vasile lăsă găleata cu apă pe măsuța de după ușă, la răsărit. Îi întinde țaței Tinca o cârpă, apoi ieși în prag afară. Se uită în zare, peste deal, ninge liniștit. Mai e până la primăvară, dar animalele au ce mânca. Iarna
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]