1,477 matches
-
caz: - Dealurile Hârlăului - Dealurile Iașilor - Dealurile Hușilor - Dealurile Tutovei - Dealurile Covurluiului - Terasele Siretului 3. Dealurile Vrancei III. Pentru vinurile din Regiunea Viticolă a Dealurilor Munteniei și Olteniei: 4. Dealurile Munteniei 5. Dealurile Olteniei IV. Pentru vinurile din Regiunea Viticolă a Banatului: 6. Viile Carașului 7. Viile Timișului V. Pentru vinurile din Regiunea Viticolă a Crișanei și Maramureșului: 8. Dealurile Zarandului 9. Dealurile Crișanei 10. Dealurile Sătmarului VI. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Colinelor Dobrogei: 11. Colinele Dobrogei VII. Pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/169840_a_171169]
-
pe pământul cărora munceau coloni, sclavi, liberți, dar și țărani autohtoni (daci), care își însușeau terminologia agricolă romană. Romanizarea Daciei propriu-zise nu a fost uniformă: ea s-a dovedit mai intensă în apusul Transilvaniei, unde se aflau orașele importante, în Banatul răsăritean și Oltenia, în partea de apus a Munteniei, aflată între Olt și "limes transalutanus". Teritoriul Dobrogei a cunoscut și el o intensă romanizare, cu excepția coloniilor grecești de pe litoralul pontic. Pe linia Dunării dobrogene se aflau localități rurale getice, romane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sens. Ele dovedesc, cu mare precizie, că termeni de origine latină foarte veche s-au păstrat nu pe valea Dunării, unde i-ar fi putut aduce, în mod firesc, valul de emigrație din Peninsula Balcanică, ci în regiunea vestică a Banatului și a Transilvaniei. Astfel, avem cuvinte ca "nea", "păcurar", "june", "curechi", "moare", "pedestru", întrebuințate în această zone. Păstrarea acestor cuvinte latine denotă că limba română este cea mai apropiată dintre toate limbile romanice de vorbirea populară și cea mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că Țara Românească cuprindea 17 ținuturi (județe), adică 17 "voievodaturi"! El echivala, în cunoștință de cauză, unitățile administrative existente (județele) cu vechile formațiuni politice, voievodatele.32 Situația social-politică la sud de Carpați Diploma Ioaniților După încercarea regalității de a organiza banatul de Severin, în 1233, se face deja simțită acolo propaganda catolică, după cum rezultă din scrisoarea papei adresate dominicanilor și celor convertiți, în 1237 (Doc. Hurmuzaki, I, p. 153-154). În 1238, noul rege al Ungariei, Bela IV, la îndemnul papei Grigore
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pătrunderea lor la sud-est de Carpați (zona de curbură), o altă pătrundere ungurească se produce în partea de vest a regiunii, la apus de Olt, unde regatul arpadian a instituit un cadru politic nou prin înființarea, în aceste teritorii, a Banatului de Severin, punct de sprijin al dominației sale asupra Țării Severinului. Aceasta presupunea, în condițiile geopolitice date, izolarea formațiunilor politice românești dintre Olt și Dunăre de țaratul vlah de la Târnovo, un aliat posibil, firesc. Regalitatea ungară urmărea să controleze Dunărea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urmărea să controleze Dunărea olteană, țel fixat prin instituirea Banatului de Severin, centură militară, formațiune teritorială de frontieră (marcă) ce includea estul Banatului și vestul Olteniei. În 1233, documentele menționează aici pe Luca, primul "ban de Severin". Instituția militară a "banatului" era motivată de apărarea văii Dunării față de cumani și de vecinătatea statului Asăneștilor. Organizarea bisericească a provinciei de la apus de Olt a fost vizată deasemeni de regalitatea ungară, iar aceasta a urmărit să instituie în "Țara Severinului" un episcopat propriu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
văii Dunării față de cumani și de vecinătatea statului Asăneștilor. Organizarea bisericească a provinciei de la apus de Olt a fost vizată deasemeni de regalitatea ungară, iar aceasta a urmărit să instituie în "Țara Severinului" un episcopat propriu. Odată pusă fundația politică (banatul), în Țara Severinului ("Terra Cevrin") și-au făcut apariția, în 1235-1237, "harnicii dominicani" (Iorga), pentru convertirea locuitorilor ("multitudo gentium") Severinului. Românii erau asaltați deoarece la sud de Carpați, ca și la est, în Episcopia cumanilor, catolicismul era o armă de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se referă) la întreaga țară a Severinului, cu formațiunile politice existente, "până la râul Olt". Regele Ungariei, Bela IV, le acorda un privilegiu (Diplomă) prin care ei beneficiau (primeau) în stăpânire mai multe ținuturi românești, dintre care cel mai însemnat era Banatul Severinului. După retragerea tătarilor, Banatul a fost reluat de unguri, în 1243, când este menționat ca ban, Ștefan Csak. Și Iorga arată că țara de dincolo de Olt (Oltenia) urma să se prefacă într-un teritoriu de cruciată, "într-o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
căpetenia mongolă de la gurile Dunării, se amestecă în conflictul dintre regele sârb Ștefan Uroș și țarul bulgar Șișman (cuman), în 1291, în favoarea bulgarilor. Și în felul acesta, practic, el pune stăpânire pe teritoriul românesc de la sud de Carpați, inclusiv pe Banatul ungar de Severin. Coincidența acestei prezențe tătărești neîndoielnice în regiunile de la sud de Carpați, unde se va închega tocmai în acești ani statul Țara Românească, cu data pe care a vehiculat-o tradiția despre "descălecătoare" (întemeiere), 1290, și cu evenimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Velbujd. Deducem că, în anii 1330-1331, românii, bulgarii și tătarii alcătuiau o coaliție sui-generis. Dar aveau și adversari puternici: bizantinii, cu flota de pe Dunăre, și sârbii, care, după lupta de la Velbujd, au pătruns în Țara Românească și au cucerit Banatul Olteniei, dar s-au retras, conform. unei cronici sârbe târzii.19 Campania militară a regelui Carol Robert împotriva lui Basarab, din 1330, a pornit fără nici o legătură cu împrejurările din sudul Dunării. Războiul a fost precedat de o stare conflictuală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1359, Bogdan, vasalul regelui Ungariei, se răzvrătește, îl înlătură pe Dragoș și preia tronul Moldovei. În aceeași perioadă, Țara Românească este cuprinsă de revolta voievodului Basarab împotriva suzeranului maghiar. Bătălia între Basarab și regele Ungariei, Carol Robert, are loc în Banatul Severinului. Voievozii Moldovei și Țării Românești se impun drept conducători de dinastii în timp ce Transilvania, care făcea parte din regatul ungar, are în frunte un voievod. Această dublă răzvrătire, valahă și moldavă, este analizată, de către o mare parte a istoricilor români
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a fost învinsă. Dacă ar fi fost așa, am fi fost astăzi în relații de pace cu ea". O întreagă frustrare a unei victorii îl conduce pe Brătianu, la 31 mai, să conteste clauzele tratatului cu Austria, să refuze împărțirea Banatului între sîrbi și români înțelegere la care ajunseseră negociatorii -, să se ridice împotriva respingerii de către americani a unirii Basarabiei cu România, atîta vreme cît în Rusia nu se va forma un nou guvern și nu va fi organizat un plebiscit
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
despre felul în care identitatea de gen poate implica o serie de experiențe ce nuanțează, până la o crudă transparență, identitatea politică și socială a individului captiv într-o distopie ce acum poate părea ficțională. "Dilema", anul V, 10 noiembrie 2008 Banatul, de aproape și de departe Despre Banat s-a scris și se scrie, implicat sau distant - lucid, în termenii beneficiilor multiculturalismului, dialogului între etnii și culturi, coabitării fericite într-un teritoriu aproape lipsit de potențial conflictual. Aceste realități sunt atestate
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
adiacență a unei realități istorice, există nervuri sensibile, structuri vulnerabile, în paginile acestor descrieri idilice? Cum își trăiește Banatul - dincolo de solaritatea sa emblematică, - apocalipsele în surdină, destrămările blînde, eșecurile și micile catastrofe? De aproape, tot în registru minor și subiectiv, Banatul convivialității exemplare există în satele de câmpie, acolo unde dialogul cultural și transferul valorilor se manifestă firesc, în gesturi vechi, apărute parcă în timpuri imemoriale. Satele de graniță, acolo unde tangențele devin geografic evidente, sunt adevărate spații revelatoare ale identității
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
2009 O trilogie a înstrăinării Biografia lui Miloš Crnjanski include o importantă perioadă timișoreană, un interval de șaisprezece ani ce cuprinde anii copilăriei și ai adolescenței. Citită îndeaproape, se poate observa că întreaga operă a autorului sârb exploatează amintiri despre Banatul primului deceniu ale secolului al XX-lea. Această perspectivă se poate desprinde dintr-o abordare unitară a literaturii lui Crnjanski, facilitată acum de apariția, la editura Brumar din Timișoara, a trei volume reprezentative pentru definirea scriitorului în termenii avangardei literare
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Ion Marin Almăjan, „Întoarcerea spre asfințituri”, LCF, 1985, 32; Eugen Dorcescu, Măiestria artistică, O, 1985, 7; Alexandru Ruja, Vocea istoriei, O, 1986, 18; Artur Silvestri, Un posibil ciclu romanesc, LCF, 1989, 13; Olimpia Berca, Ion Marin Almăjan. O frescă a Banatului tradițional și modern, O, 1989, 36; Adrian Dinu Rachieru, Ion Marin Almăjan, „În afara gloriei”, „Banatul”, 1994, 5; Cornel Ungureanu, Generali și soldați, O, 1995, 1; H. Zalis, Ion Marin Almăjan, „În afara gloriei”, FLC, 1995, 3-4; Dicț. scriit. rom., I, 59-60
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
L-am cunoscut bine pe actorul Alexander Ternovits (Buju). Era o legendă a Timișoarei. Ca orice localnic mai în vîrstă, vorbea binișor patru limbi și, deci, jucase pe toate scenele Capitalei Banatului (Teatrele Național, German, Maghiar), ba chiar și-n Banatul sîrbesc. Cînd am fost în Austria cu spectacolul meu Nepoata soție (se pare, premieră absolută Ionesco!), l-am văzut într-un recital pe scena teatrului din Grein. I-a cucerit și pe cei de-acolo, căci avea charismă și experiență
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cu el lista sa de legături pentru ca, pe lângă sarcinile ce i s-au dat, să se stabilească și alte posibilități de informare pe care le are și care pot fi exploatate. În legătură cu acestea trebuie stabilit și cu direcția regională MAI Banat anumite sarcini pe care i le-am putea da agentului în funcție de necesitățile operative care există la regiune.” * Munca informatorilor nu rămânea nerecompensată. E adevărat că mulți colaboratori nu au semnat angajamentul pentru bani e la fel de adevărat că nu toți au
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
timp ca profesor la Școala CFR din Timișoara, în 1929 intrând în armată, cu gradul de sublocotenent, la Regimentul de Vânători din Timișoara, de unde a fost mutat în 1942 la Marele Stat Major. În 1947 a devenit director al Regionalei Banat a Arhivelor Statului. Debutează cu publicistică în 1920 la „Banatul românesc”. Primele poezii i-au apărut în 1921 în „Cronica ilustrată” (Timișoara), apoi în 1922 în „Lumea copiilor” (București), în același an colaborând și la „Flacăra”. Publică și în „Universul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
intrând în armată, cu gradul de sublocotenent, la Regimentul de Vânători din Timișoara, de unde a fost mutat în 1942 la Marele Stat Major. În 1947 a devenit director al Regionalei Banat a Arhivelor Statului. Debutează cu publicistică în 1920 la „Banatul românesc”. Primele poezii i-au apărut în 1921 în „Cronica ilustrată” (Timișoara), apoi în 1922 în „Lumea copiilor” (București), în același an colaborând și la „Flacăra”. Publică și în „Universul literar”, „Viața literară”, „România militară”, „Românul”, „Banatul”, „Luceafărul”, „Fruncea”, „Suflet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
parte din scrierile lui Eno! Culturnici occidentali se rușinează să spună că hunul Atila a stat mai mulți ani la Roma să se ,,civilizeze” la fel cum viitorul împărat Valentinian lll a fost oaspe la curtea hunilor pe undeva prin Banatul mioritic să-și pună un ștaif asiatic. Și chiar s-au aliat cu ei în anul 437 împotriva regatului burgund de pe Rinul mijlociu. Pentru a-și dovedi veridicitatea vedeniilor scornite în întunericule Satanei, făcă- torul de rele scrisorele, merge chiar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
episcopia de Cernăuți. Toate mănăstirile au fost închise, bună parte din biserici au avut aceeași soartă, iar preoții, în marea lor majoritate, au fost deportați. Dincolo de granița de vest a țării s-au organizat două vicariate: unul la Vârșeț pentru Banatul sârbesc, format din 60 de parohii și unul la Gyula pentru Ungaria, format din 20 de parohii, vicariate care funcționează și astăzi. S-au organizat parohii la Londra, Stocholm, Paris, Goteborg, Malme, Munchen, Hamburg, Geneva, Melbourne, Sydney, Welington, toate sub
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ei nu mai este, nici Transilvania, nici Banatul; ci o Țară română, cu o mare capitală, ce se va chemà Roma, dacă vrei, cu piețe mari numite: Piața poporului, Piața Traiană, Piața lui Ștefan, a lui Mihai, a Moldovei, a Banatului, a Ardealului; apoi tărie, fericire, măreție, slavă!" (Constantinescu, 1928, p. 306). "Profeția s-a împlinit tocmai după 70 de ani, la 1918", își încheie triumfal manualul de istorie N.A. Constantinescu, care trăia și scria istoria utopiei românești devenită între timp
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
despărțirii este ilustrată de ipostazele antinomice ale cântatului: "...C-astă vară ce-a trecut, / Rău m-a mai cântat un cuc, / Să-mi las casa să mă duc; / M-a cântat pe-un crac uscat / Tot a scârbă ș-a banat; M-a cântat pe-un crac sucit, / Tot a scârbă ș-a urât.../ Frunză verde, foi de mure, / La fântâna din pădure, / Fântână cu cinci izvoare / Două dulci și trei amare, / Șede moartea pe fântână / C-un pahar de vin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o abordare mai degrabă pasivă a acestei realități sociale, o atitudine de expectativă din partea locuitorilor, aceștia așteptând ca problemele comunității să fie rezolvate în primul rând de primărie, sau de alte instituții ale administrației locale sau de către stat. Se disting Banatul și zona centrală a Transilvaniei (Brașov-Sibiu), ai căror locuitori preferă să se informeze în mod direct și activ în legătură cu proiectele și programele desfășurate la nivelul comunității lor. În ce privește cea de a doua dimensiune a capitolului, cele două sate vizate trăiesc
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]