1,569 matches
-
degetul, cum mă înghesui în fața lor, în autobuz. Mă retrag pe trotuar să mai aștept. Pe șosea, în plină viteză, pe banda din mijloc, trece o Dacia 1300 verde, cu președinta sindicatului în față, lîngă șofer, și directorul economic pe bancheta din spate. Cineva mi-a povestit că fostul director general, văzînd într-o dimineață aglomerația din stația de la complexul alimentar, a oprit mașina, a deschis portiera din spate și a spus: Să urce trei. Cînd ajung la combinat, telefonez la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
uită la noi indiferent. Mergem, Vlade? îl întreabă cu vocea calmă, plină de feminitate. Nu mi-ai răspuns la întrebare, îi spune Vlad. Cum mă duci: în portbagaj, sau mă bagi într-un sac de hîrtie și-l pui pe bancheta din spate? Să nu ne vadă careva împreună, să nu-ți pierzi... Te rog! îi taie vorba Brîndușa. Ascultă, Brîndușa, se înfurie Vlad, m-am săturat să-mi tot asum vina discordiei dintre noi! Tu trebuie să te hotărăști, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să adaug ultima carte în vârful unei piramide aflate în echilibru precar. Trebuie să o pun exact la fix, nici un milimetru mai încolo. — Ce-i zice să facem nunta în... Oxshott? — Oxshott. Perfect. Luke închide ochii și se lasă pe banchetă, epuizat. Sunt mută de uimire. Totul s-a aranjat cum nu se poate mai bine. Miracolul e complet. În timp ce mașina străbate Fifth Avenue, mă uit pe geam și observ, pentru prima oară după foarte mult timp, lumea de afară. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și mă rezem de ea, cu inima bubuindu-mi trae. OK. Până aici totul a fost bine. Acum să văd ce fac cu Luke. — Dar nu înțeleg ce te-a apucat acum cu Rockefeller Center. Luke se lasă nervos pe bancheta taxiului și privește enervat pe geam. — N-am fost niciodată, OK? Vreau să văd și eu cum se vede orașul de sus! — Dar de ce acum? De ce azi? — De ce nu azi? Mă uit la ceas, după care îi arunc o privire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spre Oxshott. Nu mai avem mult și ajungem! Nu-mi vine nici acum să cred cât de șnur a mers totul. — Sigur, știi care a fost cea mai mare greșală a ta, nu? spune Danny, lăfăindu-se mai bine pe bancheta de piele a Mercedesului. — Care? îl întreb, ridicând privirea spre el, de la telefonul la care vorbesc. — Faptul că te-ai limitat la doar două nunți. Pe bune, dacă oricum voiai să o faci de mai multe ori, de ce nu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o eternitate, sprijinită de copac vomitând un lichid ciudat și privind formele schimbătoare ale poienii. Târziu în noapte, intru în colibă, îi văd pe ceilalți trei dormind pe rogojina de pe jos, cu Alfonso moțăind pe un scaun, mă întind pe bancheta din lemn, mai cuget o secundă la lumea schimbată din jurul meu, apoi cad într-un somn adânc”. Desigur că cititorul se va întreba și în legătură cu câștigul participanților la experiment. La această întrebare protagonista noastră oferă o explicație foarte evazivă: „Le
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Pe jos, în colțul din fața ușii, este întinsă o rogojină ca un fel de pat iar lângă rogojină un pietroi mai mare decât capul meu este echilibrat într-un capăt foarte ascuțit, aproape în punct. Vizavi de rogojină este o banchetă mititică, de lemn, pe peretele opus intrării este o altă ușă ținută închisă de un laț prins întrun cui, iar în colțul de lângă intrare deslușesc o masă întunecată cu un scaun de lemn. Devin foarte silențioasă. Ne apropiem de masa
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de apariția noastră. Sub masă, mucuri de țigări, bucățele de lumânări, o sticlă cu alcool, încă niște hârtii și mai mult praf. Continui fără grai, timp în care Alfonso se așează la masă, îmi face semn să mă așez pe bancheta de lângă și îmi dă o lumânare neîncepută să o țin în mână. Mă joc cu lumânarea și după un timp, îl întreb ce face el în cabinet. „Văd oameni, vindec” vine răspunsul calm și firesc. Aprinde o țigară, suflă fumul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o eternitate sprijinită de copac, vomitând un lichid ciudat și privind formele schimbătoare ale poienii. Târziu în noapte, intru în colibă, îi văd pe ceilalți trei dormind pe rogojina de pe jos, cu Alfonso moțăind pe un scaun, mă întind pe bancheta din lemn, mai cuget o secundă la lumea schimbată din jurul meu apoi cad într-un somn adânc. Comentam cu Sandra și Alfonso și alți câțiva prieteni de familie prima mea ceremonie cu ayahuasca. Le spun că nici nu știu ce aș putea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Înghit în gol, șocată de evenimentele subite și îmi observ un gând trecător: CE CAUTĂ MAMA LUI AICI??? Alfonso îmi face semn să mă așez la masa lui, el cu mama lui se așază pe rogojină, Eliza ia loc pe bancheta de lemn după care toți se uită întrebător la mine. În mod evident, vreau nu vreau, deja am intrat în horă și, deși nu am idee de ce se întâmplă, aprind o țigară, suflu fumul prin jur și pe Eliza, scuip
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ignorantului. Concluzionăm că, oricum, nu avem o soluție mai bună, cel puțin pentru astăzi, ne urăm noapte bună, îmi iau lanterna, o carte și niște pături și plec cu Alfonso spre noua mea reședință. Ajungem, îmi fac un culcuș pe bancheta din lemn, timp în care Alfonso împrăștie fum și scuipă alcool prin toate colțurile. Alfonso, ce e cu toate pietrele astea? întreb, arătând cu mâna spre grămada de pietroaie de pe masa lui de lucru. Îmi explica cum fiecare piatră are
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
felul de lucruri despre cariera și familia ei, apoi îi prezice senin că se va certa cu una dintre celelalte două fete. Fără să-i mai dea detalii despre cine, de ce și când, îi face semn să se întindă pe banchetă, suflă fum în direcția fiecărei chakre, îi întinde un ulei parfumat pe brațe și pe picioare și o declară gata pentru saună. Ajungem lângă foc, unde restul echipei stă aliniată ca la spectacol, Jo se așază pe un scaun doar
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dormi în pace. Ajung în sfârșit, în baia de aburi, unde, deși focul era aproape stins de-acum și aburii ceva mai puțin puternici, mă simt ca un nou-născut, clipocind fericită sub mormanul de pături. Așa da saună! Ajunsă pe bancheta care-mi servește drept pat, adorm atât de rapid că nu mai am nici timp să urez noapte bună, ca de obicei, spiritelor din cameră. Dacă vor fi avut vreodată privilegiul de a încerca o saună ca cea pe care
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mare, rotundă, cu câteva saltele așezate de jur împrejur. În centrul camerei se află un cuptor mititel, cu câteva oale acoperite, lângă care toarce liniștit o pisică neagră; lângă unul dintre pereți este o masă veche iar spre altul o banchetă din lemn acoperită cu perne. Clara vorbește spaniola fluent și devine translatorul oficial pentru ceremonia de mai târziu, la care respir ușurată deoarece nu știu dacă voi putea traduce odată ce voi fi luat ayahuasca. Clara ne povestește despre viața ei
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
celui de la Templul Luminii apoi ne așezăm fiecare pe salteaua noastră și ne relaxăm în așteptarea momentului de început. Ora opt. Jorge vine la fiecare, ne atinge cu un ulei parfumat pe frunte și pe umeri apoi se retrage pe bancheta de lemn. Face niște invocații de început al ceremoniei, apoi mergem pe rând să bem ayahuasca. Mă ridic după Chris, Jorge îmi întinde o cupă mică cu câteva degete de licoare, o iau cu ambele mâini, o duc la buze
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
una dintre puținele persoane cu care comunic, chiar și fără cuvinte și decid să plec împreună cu el spre Iquitos. Împărțim aceeași saltea ca să lăsăm mai mult spațiu pentru cei ce vor petrece noaptea întreagă în casa Clarei. Suntem chiar lângă bancheta lui Jorge iar în cealaltă parte este salteaua lui Scott și deși am o senzație de disconfort cu atâtea persoane necunoscute sunt liniștită de apropierea reconfortantă a două persoane în care am completă încredere. Avem măcar două ore până la începerea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
la umbră, am mâncat câte un sandvich, am băut apă cu lămâie (înghețată de cu seară) și i-am așteptat. Punctuali, au sosit și până să mai apucăm să spunem ceva, doamna s-a mutat de pe scaunul din față pe bancheta din spate, fiindu- ne deschise portierele mașinii astfel încât nemaiavând altceva decât să ne suim în ea. Și astfel am ajuns să cunoaștem niște oameni drăguți, bucuroși că vorbesc românește și cu care am comunicat liber, cu plăcere și voie bună
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
elegantă, de "reprezentare", Volkswagen Santana, avea să-mi fie aprobată abia peste doi ani), așa că la următoarele expuneri ale covoarelor, de la Sao Paulo, Porto Alegre, Curitiba și Rio Negro, am călătorit cu parte din exponate în portbagaj și parte pe bancheta din spate, pe care stăteau cocoțați, ca mireasa în carul cu zestre, Consulul General și soția. Și această "caravană culturală" s-a derulat pe câteva mii de kilometri, ziua pe o căldură "tropicală", noaptea pe șosele pustii! Mă gândeam însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și zone în reparații, ceea ce cauzează multe accidente, unele mortale, fiind supranumită în consecință "șoseaua morții". (Îmi vine să zâmbesc și azi când îmi aduc aminte de sfatul dat de un "român de bine" din Sao Paulo: "Vasile, stai pe bancheta din spate și fă-te că dormi, că nu știi ce se poate întâmpla!".) Pe drum, am mai oprit pe ici pe colo să ne mai tragem sufletul, să facem plinul la mașină sau să ne mai facem și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
față - acel gest grațios al unei doamne din St. Petersburg, În timpul călătoriilor de iarnă. Voluminoasa blană de urs care o acoperea până la talie era prinsă În două colțuri, prin niște inele, de cele două mânere laterale ale spătarului scund al banchetei pe care ședea. Și În spatele ei, ținându-se de aceste mânere, stătea În picioare pe un suport Îngust, deasupra extremităților din spate ale tălpilor saniei, un valet cu pălărie cu cocardă. Urmărind În continuare sania, am văzut-o oprindu-se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o dimineață luminoasă la început de primăvară, în curtea interioară a Cetății Suceava înconjurată de ziduri negre, roase de vreme, dar înveselite de un val de iederă în care se zbenguie un stol de vrăbii gureșe. Voichița stă pe o banchetă joasă și mângâie ușor strunele unei alăute, fredonând un vechi și delicat madrigal. Nu-i pentru mine această cale, principe, grăiește ea cu o voce mică și un zâmbet fermecător, împreună cu o gropiță mai adâncită pe obrazul din stânga. La Mangop
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prieten cu Zaharia Stancu și deținător, probabil, al unei funcții în conducerea Uniunii Scriitorilor, și Marin Preda, vicepreședintele ei, pare-mi-se, rugat poate și de noi să fie de față la acea audiență. Marin Preda stătea, singur, pe o banchetă, la o oarecare distanță de masa în jurul căreia ne așezasem. Am început să ne spunem păsurile și mi-a venit și mie rândul să intervin în discuție, am observat cu coada ochiului cum Marin Preda s-a mutat cu „un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
distanță de masa în jurul căreia ne așezasem. Am început să ne spunem păsurile și mi-a venit și mie rândul să intervin în discuție, am observat cu coada ochiului cum Marin Preda s-a mutat cu „un loc” pe acea banchetă, anume ca să vadă (de unde stătea înainte mă avea, probabil, în unghi mort) și astfel, văzându-mă, să mă audă mai bine. Mă tem că l-am dezamăgit, căci n-am spus mare lucru, dar atenția specială pe care mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ninsori ceva mai blânde. Călătorii, puțini de altfel, s-au scoborât găsindu-și gazde prin sat. Totul părea la locul lui, mai puțin mișcarea din vagon în vagon a impiegatului de Ianca. și mișcarea și-a găsit rostul: pe o banchetă, chincit ca să adune căldura propriilor mădulare, un om. - Păreți a fi preot, domnule. - Cu voia Domnului slujbaș dăruit, da. - și de ce n-ați plecat? Vă găseați găzduire undeva, la vreo familie. E frig și-i greu singur. - Nu, domnule, nu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
uniforme negre. Cântau ceva foarte melodios. În sens invers și tot pe partea noastră (ce noroc a avut biata Soltana !), către sfârșitul parăzii, a urcat atunci automobilul regal. Pe perinele din spate ședea regele împreună cu maică-sa. Sta țeapăn pe banchetă într-o uniformă plină de decorații, rotindu-și speriat, în toate părțile, ochii mari. Mai târziu mi-am dat seama că aștepta ca, din clipă în clipă, să audă vreo împușcătură. Era cu toate astea un tânăr impunător: cred că
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]