33,214 matches
-
-uri, ziare, țigări, bricheta, un roman imbecil de Kurt Vonnegut, un alt roman, genial, de Mordecai Richler, și alte mărunțișuri. Și o pungă cu cadouri. Coborând deci din avion, am pornit către ieșire, străbătând coridoare kilometrice, lăsându-mă purtat de benzi și scări rulante în direcția Passport Control - Baggage Claim - Exit. Trecând de procedurile vamale și luându-mi mica valiză portocalie de pe o bandă rulantă, m-am îndreptat spre stația de taxiuri, aruncându-mi valiza în portbagajul primei mașini dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu cadouri. Coborând deci din avion, am pornit către ieșire, străbătând coridoare kilometrice, lăsându-mă purtat de benzi și scări rulante în direcția Passport Control - Baggage Claim - Exit. Trecând de procedurile vamale și luându-mi mica valiză portocalie de pe o bandă rulantă, m-am îndreptat spre stația de taxiuri, aruncându-mi valiza în portbagajul primei mașini dintr-o coloană infinită de autoturisme galbene. Șoferul, un tânăr spilcuit, mexican după privire și după port, a demarat cu 150 la oră după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
eu, este sub orice... Dar Pascu m-a întrerupt, cuprinsă de furiile iadului. - Auzi, Dane, ce vorbește găinarul ăsta nefutut! Numa’ ce l-am văzut cum a pus pâinea aia împuțită și brânza cu miros de pizda mă-sii pe bandă, că m-au și apucat nervii! Dă cu el de pământ, pișa-m-aș în capu’ lui de mitocan! - Vedeți? i-am zis lui Dan, care zâmbi înțelegător. Totuși îmi trase un șut în burtă. - Ești șmecher, ha? întrebă călcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
duceam gunoiul jos. De fapt, în curând se iveau zorile. — Tu știi să prevezi toate situațiile posibile, spune Bernadette. Cum era să mă descurc altfel, aș vrea să-i spun, când a trebuit să mă apăr ani de zile de banda lui Jojo, care are oamenii lui în toate centrele de mare trafic ilicit? Dar ar fi trebuit să-i explic toate dedesubturile despre Jojo și cealaltă, care n-au renunțat niciodată să-mi ceară să-i ajut să-și recupereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acum ca jena trezită în mine de numele de Marjorie să mă împiedice să intervin în ajutorul altei Marjorie în pericol de moarte... Dacă nu cumva e aceeași Marjorie... Dacă nu cumva telefonul acela îmi era adresat chiar mie... O bandă de gangsteri mă ține sub observație, știu că în fiecare dimineață fac jogging în sus pe drumul acela, poate au un observator pe deal cu un telescop ca să mă urmărească; când mă apropii de casa aceea pustie mă cheamă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
orașului, presărată cu cruciulițe și săgeți, motociclete ce se îndepărtează și dispar în muchiile oglinzii, motociclete ce converg asupra Mercedesului meu. De când mi-a fost clar că sechestrarea persoanei mele ar fi fost lovitura mult râvnită nu numai de diferitele bande de criminali, dar și de cei mai importanți asociați ai mei și concurenți din lumea marii finanțe, am înțeles că numai multiplicându-mă, multiplicând persoana mea, prezența mea, ieșirile din casă și revenirile mele, în fine, ocaziile unei capcane, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu mine pentru a crea o companie de asigurări împotriva răpirilor. Sigur de rețeaua mea de informații în lumea interlopă, credeam că pot ține sub control orice eventualitate. Nu mi-a trebuit mult să aflu că asociații mei întrețineau cu bandele de răpitori relații mai strânse decât ale mele. Răscumpărarea ce avea să fie cerută la următoarea răpire avea să fie cât întregul capital al companiei de asigurări; apoi, suma ar fi fost împărțită. Între organizația de bandiți și acționarii companiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
una mai mare, cu hârtie offset. Pe mesele de piatră unde altădată stăteau defuncții, cutii, cartoane, hârtie mătase și hârtie pergament. Recunosc mirosul de cerneală. - Ce-ai făcut, idiotule? Cap sec... Oprește, ai pus aiurea... Mitică trage nervos paginile de pe bandă. - Tu nu vezi, ’tu-ți gura... cui te-o făcut, că-s în oglindă? Ce-i asta? Și culorile alea îs ca-n cozonacul soacră-tii! Dă jos, scoate tot! O să-ți tai din leafă! Băi, cretinule... - Noroc, profesore! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un teu în altul, pete de la ploaie pe tavan. Parchetul vechi și uns de smoală are câteva boalfe, catedra e spartă, băncile-s de pe vremea luptei de clasă sau de mai înainte. Ochiul de geam de la ușă e lipit cu bandă pentru pachete, unde-ar fi trebuit să fie broasca i-o gaură umplută cu hârtie igienică. Cineva o scoate binișor, să vadă ce se mai petrece prin sală. Parcă suntem într-o clădire din Kosovo care, în mod miraculos, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un Martini cu gheață și mai stau cu tine. - Ți-am spus să faci pași... - Io-te la el... Ce mofturi pe capul gagiului! Nu mă bucur prea mult de liniște. Unul cu pantalonii coborâți pe vine, lăsând la vedere banda chiloților albaștri, și în tricou cu „No Job” a urmărit cu atenție scena și se apropie, legănându-și șoldurile. - Ce zici, domnu’? Ai alte preferințe decât gudele? Îți place ce vezi? Pot să merg și-acasă, dar numai cu banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
breteaua rochiei... Ai reușit să-i stopezi logoreea! Ce, e puțin lucru? - Care? - Ai și tu dreptate, lumea geme de-acum de vedete. Vedeta cu teoria despre renașterea națională, deconstrucția miturilor, împlinirea omului, integrarea lui pește, ăla cu opinii pe bandă rulantă... - S-a dat la tine? - Păi, nu? Ce te miri așa? Doar se crede în dreptul lui! A fost chiar indignat maestrul când l-am trimis la plimbare... Părea că nu sesizează, poate e-o confuzie la mijloc. Sigur sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
suprafață din arhipelag, fără să descopere rămășițele elegantei goelete sau ale nefericiților ei pasageri, și dureroasa concluzie fu că fie un vînt neașteptat o Împinsese În larg și o făcuse să se scufunde, fie fusese atacată de una dintre acele bande criminale care treceau uneori printre insule În migrările lor periodice de la un pol la altul. Nu era prima oară cînd o orcă ataca o navă, o scufunda și Îi devora pe membrii echipajului și, cu toate că era improbabilă, aceasta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
greșeală prostească, focar, prăvălire. Ghinionu’ avocatului. Marele meu accident. Sora Katherine venea să-mi verifice semnele vitale la fiecare șase ore. Să-mi verifice pulsul cu acul iute al secundarului de la ceasul ei bărbătesc, gros și argintiu. Să-mi lege banda tensiometrului în jurul brațului. Ca să-mi controleze temperatura, îmi împingea în ureche un fel de pistol electric. Sora Katherine era genul de călugăriță care poartă verighetă. Iar oamenii căsătoriți întotdeauna cred că răspunsul stă-n iubire. Sari înapoi la ziua marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
filmează, Manus zice: — Hai să mergem cu barca. Și eu fac: — Sigur. Era așa o prostie; să nu știu eu ce se-ntâmpla, de fapt. Sari la Brandy într-un scaun pliant, chiar în fața biroului logopedei, pilindu-și unghiile cu banda aspră a unei cutii de chibrituri. Picioarele ei lungi ar putea îndoi un motociclist, și minimul legal din ea, înfășurat într-o bucată de tricot elastic cu imprimeuri leopard, strigă să fie lăsat liber. Logopeda zice: — Ține glota parțial deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vântul spre Ballard. Numai când vom devora planeta asta Dumnezeu ne va da alta. Vom rămâne în amintire mai mult pentru ceea ce-am distrus decât pentru ceea ce-am creat. Autostrada 5 șerpuiește în depărtare. Din vârful Acului Spațial, benzile sudice sunt lumini roșii în plină viteză, iar benzile nordice sunt lumini albe în plină viteză. Iau o carte poștală și scriu: Îl iubesc pe Seth Thomas atât de mult că trebuie să-l distrug. Compensez cu asupra de măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Dumnezeu ne va da alta. Vom rămâne în amintire mai mult pentru ceea ce-am distrus decât pentru ceea ce-am creat. Autostrada 5 șerpuiește în depărtare. Din vârful Acului Spațial, benzile sudice sunt lumini roșii în plină viteză, iar benzile nordice sunt lumini albe în plină viteză. Iau o carte poștală și scriu: Îl iubesc pe Seth Thomas atât de mult că trebuie să-l distrug. Compensez cu asupra de măsură venerând-o pe regina absolută. Seth nu mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e mort, dar poți pune pariu că acum râde de se prăpădește. — La oxiuri, zice tata, noaptea femelele migrează în josul colonului spre zona perianală ca să-și depună ouăle. Zice: Dacă bănuiești așa ceva, e mai bine să-ți lipești de rect bandă adezivă transparentă, apoi să te uiți la bandă sub lupă. Viermii ar trebui să fie lungi cam de o jumătate de centimetru. Mama zice: — Bob, taci. Tata se apleacă spre mine și zice: — Zece la sută dintre bărbații din țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
râde de se prăpădește. — La oxiuri, zice tata, noaptea femelele migrează în josul colonului spre zona perianală ca să-și depună ouăle. Zice: Dacă bănuiești așa ceva, e mai bine să-ți lipești de rect bandă adezivă transparentă, apoi să te uiți la bandă sub lupă. Viermii ar trebui să fie lungi cam de o jumătate de centimetru. Mama zice: — Bob, taci. Tata se apleacă spre mine și zice: — Zece la sută dintre bărbații din țara asta îți pot transmite viermișorii ăștia. Zice: Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe-ai mei. Asta-i pe când încă am gură, așa că nu mă îngrozește așa tare ideea să suflu-n lumânări. Casa, sofaua maronie din living și balansoarele, totul e neschimbat, cu excepția faptului că tata a pus X-uri mari din bandă izolatoare pe interiorul tuturor geamurilor. Mașina mamei nu e pe aleea din fața casei, unde o parchează de obicei. Mașina e încuiată în garaj. E-un zăvor mare pe ușa din față care mi se pare că nu fusese înainte. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Adevărul e că am ieșit cu mașina afară din oraș în ziua accidentului. Cu geamul de pe partea șoferului ridicat pe jumătate, am coborât și am tras prin sticlă. La drumul de întoarcere în oraș, pe autostradă, am apucat-o pe banda de ieșire spre Growden Avenue, ieșirea spre Spitalul Memorial La Paloma. Adevărul e că eram dependentă de frumusețe, iar asta nu-i ceva de care să te poți despărți fără probleme. Fiind dependentă de toată atenția aia, a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lucrurile. Să fiu salvată de haos. Să văd dacă pot face față, voiam să mă forțez să cresc din nou. Să-mi dinamitez zona de confort. Am încetinit înainte de ieșire și-am tras pe marginea drumului, pe ceea ce se cheamă bandă de urgență. Mi-amintesc că-mi spuneam, foarte potrivit. Mi-amintesc că-mi spuneam, o să fie așa palpitant. Machiajul meu. Iată aici viața mea pe cale s-o ia de la capăt. De data asta puteam fi un mare neurochirurg. Sau puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la el în mod deosebit, care dintre calitățile sale îl făcuseră folositor pentru această misiune, dar era sigur că directorul nu putea să greșească, trimițîndu-l pe el într-o astfel de aventură. Cuvântul aventură era destul de exact. Să intri în legătură cu banda lui Cocoș nu era deloc o misiune pentru un funcționar al Serviciului, ci chiar o aventură. Serviciul se ocupa de cu totul alte treburi, banda lui Cocoș nedepășind în interesul ei pentru Serviciu importanța călătoriei domnișoarei Magda Demetrescu, miss România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe el într-o astfel de aventură. Cuvântul aventură era destul de exact. Să intri în legătură cu banda lui Cocoș nu era deloc o misiune pentru un funcționar al Serviciului, ci chiar o aventură. Serviciul se ocupa de cu totul alte treburi, banda lui Cocoș nedepășind în interesul ei pentru Serviciu importanța călătoriei domnișoarei Magda Demetrescu, miss România din 1929, la Galverston, în America, unde va concura pentru titlul de miss Univers. Vreme de cinci ani Leonard Bîlbîie și-a pierdut vremea făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
marele său talent, pentru care Mihai Mihail a înghițit și faptul că e nepotul lui Emanuel Stan, era acela că nu putea fi ținut minte. Toată munca de cinci ani, pînă cînd a primit misia să afle ce-i cu banda lui Cocoș, încăpea într-o pagină și jumătate de dosar. S-ar fi putut ca următorii cinci ani să încapă doar într-o jumătate de pagină. Dar n-a fost să fie așa. "Chestiunea Cocoș" nu intra nicicum în sfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unui reporter care fusese "prizonierul" lui Cocoș vreme de trei zile. Era acoperirea absolut eficientă a oricărui jurnalist care scrisese despre bandiți nu avusese nici o întîlnire cu Cocoș, o întîlnire "aranjată", ci, uite așa, se întîmplase ca să dea peste el banda, în vreme ce se afla în interesul slujbei prin cine știe ce sat prăfos de pe lîngă Peștera, ori Negru Vodă, ori Mahmudia, ori chiar în Brăila pe lîngă crîșma unuia ce părea să-i fie cumnat lui Cocoș. Cu pălăria lui pleoștită, cu costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]