11,109 matches
-
înțeteagă, dar între ei exista, pe atunci, o puterinică rivalitate raportată, bineînțeles, la vârsta lor. Învățătorul lor le dădea adeseori, în timpul orei de matematică, probleme de rezolvat. La una dintre ele Albert era cât pe ce să o dea în bară din cauza grabei. S-a repezit în grabă cu ,,rezolvarea,, la catedră. A primit nota 4 ! S-a reîntors însă la catedră în mai puțin de un minut cu rezolvarea corectă dar a fost suficient pentru Gabi să ajungă înaintea lui
XXX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365519_a_366848]
-
eșecului în sânge.Indubitabil. Nici bine nu-și termină efectele un ghinion biografic, că dau năvală altele să-i ia locul și să-i desăvârșească capodopera! Chiar și când am cele mai bune intenții, de asemenea, o dau tot în bară. Milimetric pe lângă fericire. Bănuiesc că și leagănul meu era ceva asemănător c-o baricadă...Pe baricadele copilăriei, ar fi un titlu numai bun de poem dacă nu ar acoperi în totalitate , de fapt, o proximă realitate. Deplorabilă! Omule, totuși, copilăria
DEŞERTUL DE CATIFEA (93) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365022_a_366351]
-
o nouă șansă de a aborda - prin joc (și) nu în joacă - viața, de a-i (răs)tălmăci sensurile originare, cu o subtilitate mai mult decât evidentă, printr-un mesaj poetic codificat în structura ființei sale, precum un cod cu bare, descifrabil doar prin puterea luminii amplificate. Ana Maria Gîbu este, deja, o poetă consacrată, căreia i se poate atribui un excurs literar ce a trecut prin toate etapele devenirii: de la înmugurire, prin înflorescență, spre (pe)trecerea maturității lirice, dobândită (poate
NU MAI ESTE UN JOC SAU ”PARCURGEREA DRUMULUI DE LA INOCENTUL JOC LA MATURITATEA POETICĂ” PREFAŢĂ DE GHEORGHE A. STROIA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365138_a_366467]
-
a scris. Avem, în repetate rânduri, senzația că până la un moment, nu prea îndepărtat, aproape că nu am trăit. Ei bine, nici pe departe nu este așa. Purtăm continuu amprenta trecutului în ființa noastră. Este ca și un „cod de bare” ce va fi citit odată și odată. Un cod în continuă schimbare, îmbogățit de acumulările sufletești, un cod care permite ca pe lângă ceea ce suntem, să fim și ceea ce am fost, fie că suntem sau nu conștienți de acest fapt. Mesajul
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
lor, a foștilor lui colegi de clasă, profesor diriginte era d-na Iacobini. Înclina să creadă că avea dreptate întru totul. Nu ar fi trebuit decât să facă un simplu act de prezență la examenul de corijență. O dăduse în bară pur și simplu. Totuși, până să ajungă la etajul I, în sala de clasa a anului II B, și-a revenit complet. Urma să aibă ca dirigintă o profesoara de fizică, plăcută la înfățișare. S-a postat hotărât în fața dânsei
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
o nouă șansă de a aborda - prin joc (și) nu în joacă - viața, de a-i (răs)tălmăci sensurile originare, cu o subtilitate mai mult decât evidentă, printr-un mesaj poetic codificat în structura ființei sale, precum un cod cu bare, descifrabil doar prin puterea luminii amplificate. Ana Maria Gîbu este, deja, o poetă consacrată, căreia i se poate atribui un excurs literar ce a trecut prin toate etapele devenirii: de la înmugurire, prin înflorescență, spre (pe)trecerea maturității lirice, dobândită (poate
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
o nouă șansă de a aborda - prin joc (și) nu în joacă - viața, de a-i (răs)tălmăci sensurile originare, cu o subtilitate mai mult decât evidentă, printr-un mesaj poetic codificat în structura ființei sale, precum un cod cu bare, descifrabil doar prin puterea luminii amplificate. Ana Maria Gîbu este, deja, o poetă consacrată, căreia i se poate atribui un excurs literar ce a trecut prin toate etapele devenirii: de la înmugurire, prin înflorescență, spre (pe)trecerea maturității lirice, dobândită (poate
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
păcate... Medicul internist, Nicolae Bulumac, a primit zestrea genetică a neamului său, fiind nepotul omului politic și ineditului personaj public al anilor care au urmat lui decembrie 1989, avocatul Niculae Cerveni, un „răzvrătit” în sensul bun al cuvântului, deopotrivă la bară, în Parlament sau la televiziune, așa cum a rămas în amintirea celor care l-au cunoscut. Nicolae Bulumac s-a născut în localitatea Cervenia și aici și-a trăit întreaga viață închinată oamenilor din mijlocul cărora s-a ridicat. Din anul
ÎNVINGĂTORUL ÎN LUPTA CU INERŢIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364766_a_366095]
-
timpul liber cum ți-l petreci, Săndica? Bănuiesc că există și așa ceva în activitatea unui fermier. - A... eu nu sunt fermier. Fermier este doamna din fața directorului tău. Ea îmi este șefă directă. Sunt doar tehniciană deocamdată. Am dat-o în bară în anul cinci de facultate și nu am dat „statul”, așa că am fost retrogradată în funcție. - Bănuiesc că ai dreptul să-ți susții examenul de stat. - Da, mă gândesc să-l susțin în vară, dacă nu mă vor pune să
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
aș aștepta în autobuzul care mă duce spre casă, aș citi, așa cum fac de obicei. În principiu (dacă nu circul cu metroul), am început să ignor coada de mașini care se mișcă precum melcul pe o distanță de câțiva kilometri, bară la bară. Aș citi și aș uita că sunt udă (deși, sincer, m-ar jena!), cred că m-aș încălzi un pic de la suflarea omenească din autobuz. Ei, dar și când aș ajunge acasă! Drept în baie m-aș duce
FRIGUL ÎN LUNA MAI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366144_a_367473]
-
în autobuzul care mă duce spre casă, aș citi, așa cum fac de obicei. În principiu (dacă nu circul cu metroul), am început să ignor coada de mașini care se mișcă precum melcul pe o distanță de câțiva kilometri, bară la bară. Aș citi și aș uita că sunt udă (deși, sincer, m-ar jena!), cred că m-aș încălzi un pic de la suflarea omenească din autobuz. Ei, dar și când aș ajunge acasă! Drept în baie m-aș duce, sub duș
FRIGUL ÎN LUNA MAI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366144_a_367473]
-
care curăță zăpada pe drumurile înzăpezite și viscolite pe care o scoate la înaintare, de fapt e mereu acolo că nu și-o retrage ca s-o ascundă, un fel de mașină d-alea bolid care-și înfruntă adversarii cu bara de direcție, poate că cea mai bună descriere asta de la urmă ar fi... Apoi niște vietăți plăpânde, siderale, aeratice care parcă dansează, îți intră în tine și-ți dă aproape senzația că te fulguie și tu începi dintr-o dată să
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
leul, pe aci ți-e drumul, direct la leagănele care se învârteau de zor. Norocul meu că prețul era doar cincizeci de bani, deci puteam să mă dau și în barcă, un leagăn sub formă de barcă agățată de o bară metalică și-ți făceai singur avânt. Cum am terminat cele două ture și banii, am fugit direct la zidul morții să mă strecor printre spectatori și să văd ce se întâmplă așa de interesant în interiorul cilindrului metalic. Văzând un cetățeam
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
din cântec? Consider că numai Dumnezeu este absolut nepărtinitor în aplicarea legilor sale drepte. De aceea nici nu am dorit să profesez în calitate de judecător sau procuror, nici să fiu avocatul părtinitor al clientului pe care trebuia să-l apăr la bară. Am preferat să profesez în calitate de consilier juridic. De aceea sper că prin cântecul meu am reușit să alin dorurile din sufletul oamenilor, să-i port pe aripi de înger, să-i înalț mai aproape de bunul Dumnezeu. Neîntrerupt, an cu an
FLOAREA TĂNĂSESCU. DARUL CÂNTECULUI PENTRU CEL CARE ÎL IUBEŞTE, ÎL CREŞTE ŞI ÎL RODEŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352278_a_353607]
-
aspect. Ce s-a întâmplat? Ce ți-a lipsit, iubito? - Mai ai și tupeul să întrebi, obraznicule? Ce mi-a lipsit? Și fata întinse mâna spre coapsele bărbatului, prinzând în palma sa mică și fină bărbăția lui tare ca o bară metalică. - Iată ce mi-a lipsit și mai ales sărutările tale calde, mângâierile tandre și aceste îmbrățișări ce-mi toarnă foc în întreaga mea ființă. - Da... după cum spui, sunt ceva lipsuri demne de luat în seamă. Altceva nu-ți lipsește
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
aceste două tărâmuri, apare mai ales înconjurată de noapte: „Femeia mă caută cu sânii dăruiți vântului / se bucură de foamea mea telurică./ De dragostea ei tăinuită de întuneric / sângeră aprins frigul însingurării,/ ca un copac cu frunze îngălbenite de schim- bare.// În ochiul cerului devin mai palid / nimeni nu știe că noaptea se plimbă pe ape/ cu un coș de stele, pâine și vin de ambrozie./ Mă voi duce să cinstesc destinul/ iar partea netrăită încă / să o închin femeii. (Frigul
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
mergeau acolo și verificau cele spuse apoi se reîntorceau și începeau iarăși cercetarea sub tortură și din nou verificările. Iar romanii fuseseră în cele din urmă mulțumiți de ceea ce capturaseră de la tâlhari. Aur și argint sub formă de monede sau bare topite în ateliere clandestine, vase scumpe ori pietre prețioase. Pe lângă acestea romanii mai descoperiră turme de oi și vite, adăpostite în peșteri de pământ săpate chiar de către tâlhari în coastele versanților dincolo de niște intrări foarte strâmte, de unde se deschideau încăperi
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
leul, pe aci ți-e drumul, direct la leagănele care se învârteau de zor. Norocul meu că prețul era doar cincizeci de bani, deci puteam să mă dau și în barcă, un leagăn sub formă de barcă agățată de o bară metalică și-ți făceai singur avânt. Cum am terminat cele două ture și banii, am fugit direct la zidul morții să mă strecor printre spectatori și să văd ce se întâmplă așa de interesant în interiorul cilindrului metalic. Văzând un cetățeam
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
de cultură unui om, îndeosebi tânăr, care e în plin proces de dezvoltare și desăvârșire a personalității? Am văzut recent, emisiuni care m-au cutremurat. O duduca blondă, Tonciu (nu știu ce hram poartă, dar vrea neapărat să învețe să danseze la bară), de o crasa incultura, care, filmată într-o bibliotecă, nu-și amintea cine a scris românul Ion, cine a scris Moromeții și nu știa nici măcar un titlu de poezie de Eminescu. La câte perle a putut scoate pe gură vopsita
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351367_a_352696]
-
noaptea, ca huhurezii... -Păi.. !? .- completă Rodica. Ai noștri ca brazii au treabă, nu... Te rog... - Numai să și facă... treabă, ăsta să ne fie baiu, completă Elena. -Hai, mă, că Radu e diplomat... De ce crezi că ne trimiseră la plim- bare.... Pot să pariez că reușește să-l îmbrobodească numai prin tăcere, spuse convingător Rodica. -Asta da...Ai dreptate ! Are stil băiatu’... Dacă nici eu nu-mi cunosc marfa... -Da’ ce i-o fi spus la telefon de l-a făcut
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
așezau pe burtă, somnolente, în arșița soarelui. Numai cu ajutorul neprețuit al câinilor, care se dădeau la ele lătrându-le, reușeam să le aduc acasă. Alteori, duceam caii la potcovar și priveam uimită cum foalele suflă întețind arderea cărbunilor, care înroșeau bara de fier. Urma transformarea în potcoave a acesteia. Cu un clește special, potcovarul tăia metalul incandescent în bucăți de dimensiunea necesară, apoi le îndoia cu alți clești dându-le forma potcoavei. Pe nicovală, sub bătăile ciocanului, continua finisarea potcoavelor, datul
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
chiar mă-sa? Ce-o fi pățit? O fi dat-o bărbat-său afară din casă?, se întreabă unii. Firesc, te simți stingherită și ți-ai dori să fugi mâncând pământul. Îți dai seama că, profesional, ai dat-o-n bară. Al doilea punct de vedere ar fi cel din partea progeniturii. Sunt tare, sunt as, sunt șme(ker), sunt popular și mă doare la bască de toți și de toate. Am șofer care vine la ce oră și oriunde vrea mușchii
PĂRINŢI DE ÎNCHIRIAT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351639_a_352968]
-
de seară sunt mult mai gustoase decât cele culese la amiază ? 70. Știați că ... perlele se topesc în oțet ? 71. Știați că ... lui Walt Disney îi era frică de șoareci ? 72. Știați că ... primul produs ce a avut cod de bare a fost guma Wrigley's ? 73. Știați că ... Montpelier - Vermont este singura capitală de stat american fără vreun McDonald's ? 74. Știați că ... blugii Levi's pot fi cumpărați la automatele din stațiile de metrou din Paris și că aceasta
ŞTIAŢI CĂ...? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351675_a_353004]
-
Acasă > Stihuri > Prietenie > CINCI POEME BILINGVE: SUEDEZO-ROMÂNE Autor: Viorela Codreanu Tiron Publicat în: Ediția nr. 792 din 02 martie 2013 Toate Articolele Autorului ILLUSIONERNAS SKUGGOR Du matade mig så länge med vanföreställningar, jag undrar om inte jag själv är bară en illusion? Ett spöke - i ögonblickets glimtar - Eller en skugga av en illusion blând illusioner. UMBRE DE ILUZII M-ai hrănit atâta timp cu iluzii, încât mă întreb dacă nu sunt și eu doar o iluzie? o nălucire - în licărirea
CINCI POEME BILINGVE: SUEDEZO-ROMÂNE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345559_a_346888]
-
rămână aici, vă rog, a hotărât comisarul Olaru zâmbind amabil magistratului, în timp ce-l liniștea cu un semn discret pe comisarul Grosu, care intenționa să intervină în discuție. Curtea era pustie. Au urcat cu pași mici povârnișul pe drumul amenajat cu bare de fier-beton, îndreptându-se spre casa a cărei siluetă era profilată pe cerul senin și rece. Gabriel era în față, însoțit îndeaproape de unul din agenții ale căror chipuri nu se vedeau. Ceilalți au ocupat locuri strategice, acoperind întreaga suprafață
CHEMAREA DESTINULUI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356242_a_357571]