2,062 matches
-
În cazul nostru. În alte cazuri au fost alte motive. La Dachau, lagărul semăna mult cu lagărul de la Birkenau. Doar că era un lagăr mai vechi, că aflai tot felul de chestii, că acolo erau niște personalități... De exemplu, În baraca de peste drum de noi stătea Leon Blum, fostul prim-ministru al Franței. Adică era un titlu de noblețe acolo... Mai mult, am aflat că lagărul de la Dachau este o extindere a Închisorii de la Landsberg, acolo unde a fost Închis Hitler
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am hotărât să se înapoieze la Galda cei mai în vârstă, între ei domnii Trifan și Marian, iar după lichidarea lucrărilor, ceilalți. Cei rămași, vreo 10-15, am recoltat în cursul săptămânii „pălăriile” de floarea soarelui, le-am depozitat într-o baracă magazie pe câmp, am tăiat cocenii. Urma să batem pălăriile și să depozităm sămânța. Milițienii care pățiseră rușinea cu fânul plecaseră la Aiud; în locul loc era unul venit de curând în colonie, cam prostănac. Iertați-mi aprecierea, cred că nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de care v-am vorbit. Mai avem timp? Și s-a uitat la ceas. Era ora 16. Ar fi, și să dormim la noapte acolo. Dar pe această variantă 5-6 kilometri trebuie să-i parcurgem pe poteca de picior până la baraca de cazare. De ce?, întreabă inspectorul strâmbându-se. Din cauza pantei abrupte. Numai calul și piciorul pot urca poteca. Inspectorul a rămas pe gânduri. Apoi a zis șoferului: Încearcă să mergi în marșarier până mai e lumină. Cu respirația întretăiată de năduf
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
neam. Începutul anchetei A sosit și ziua când am fost chemat la anchetă. Aveam în astfel de cazuri unele presimțiri, niște vibrații interioare care nu mă tulburau, dar îmi creau o stare de ușoară îngrijorare. Am fost dus într-o baracă, montată de curând lângă țarcul de plimbare și compartimentată în birouri de anchetă, de o parte și de alta a unui coridor central. Un ofițer tânăr, dezinvolt, m-a poftit să iau loc. La anchete luam loc doar când nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
își făcu cruce: „Doamne, fie voia Ta!”. Mașina trecu Dunărea și spre amiază ajunse la lunca Călmățuiului, într-o colonie de deportați, patruzeci de familii, aduse de prin toate regiunile țării, mai ales bănățeni și români macedoneni. Erau cazați în barăci, unele din lemn, altele din cărămidă, făcute încă de nemți în timpul războiului. Oamenii se strânseră în piațeta coloniei. V-am adus preot, a zis colonelul. Să vă mai plângeți că n-are cine să vă îngroape morții! Sau cine să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
au înconjurat pe părintele Negruțiu: Omule, spune-ne cinstit dacă ești preot sau nu? Dacă mă credeți pe cuvânt, e bine, dacă nu, eu n-am acte cu care să vă conving. I se repartiză un loc într-una din barăcile goale. Și părintele nu întârzie să-și confirme harul preoției. Înțelese de ce l-a adus Dumnezeu aici. De a doua zi se apucă să facă chirpici din pământ, pe care-l uscă la soare. Lucra de unul singur. Oamenii se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
facă chirpici din pământ, pe care-l uscă la soare. Lucra de unul singur. Oamenii se uitau curioși, dar nimeni nu îndrăznea să-l întrebe ce are de gând să facă cu acele cărămizi uriașe. Când avu suficiente, cercetă o baracă cu pereți zidiți din cărămidă. Sparse cu un târnăcop zidul pe verticală, creând două deschideri, pentru sânii bisericii, care vor fi completați cu cărămida demolată și chirpici; apoi făcu un șliț la baza zidului pentru a-l prăbuși. A doua
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Așa am făcut cunoștință cu viitorul meu supraveghetor și responsabil pentru libertatea ce mă aștepta. Ultima declarație Într-o seară, la sfârșitul lunii Aprilie 1964, am fost scoși pe rând din celule, câte 20-30 de inși și duși într-o baracă special amenajată, compartimentată cu niște birouri mici. Un ofițer ne-a adus hârtie și cerneală și ne-a cerut să ne precizăm poziția în scris, pe scurt, arătând ce gândim și ce avem de gând să facem într-o eventuală
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
construiau la poarta Rafinăriei Brazi două cămine muncitorești, cu câte patru etaje, pentru tineri nefamiliști, care nu puteau face naveta zilnic în localitățile de domiciliu. Purtam cu mine caietul cu Poeme isihaste și-l ascundeam în pereții sau sub acoperișul barăcilor folosite ca vestiar. Chemările pe Vasile Lupu se îndeseau; o rearestare ar fi dus la pierderea caietului. Tensiunea creștea o dată cu programul de lucru intens, 10-12 ore și schimburi de noapte. Atunci am „înmormântat” caietul într-o diafragmă de beton a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
limite, printre emoții și vehemențe trecătoare. De ce ni se spune să nu arătăm ce a construit Ceaușescuă? Nu putem micșora criminalitatea anilor de dictatură arătând că s-au construit blocuri și metrouri, ca și când românii ar fi trebuit să trăiască în barăci. Dar câte orori s-au produs? Câte abuzuri? Câte crime? Fiecare confesiune, fiecare istorie în parte face parte din istoria națională, din istoria tragediei trăită de poporul român în cinci decenii de comunism. Niște savanți occidentali au descoperit că la
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
într-o brigadă de intelectuali, și știu că de primul Paști făcut acolo, am avut în brigadă și destul de mulți preoți catolici și ortodocși. Și după ce veneam seara de la lucru, și după ce ne dădeau mâncarea aia mizerabilă, ne închideau în barăci și noi am făcut toate rânduielile acestea care se fac la biserică de Paști. Și aveam oarecum așa o satisfacție morală, sufletească, că chiar dacă nu suntem acasă, putem participa la așa ceva... Pe lângă toată treaba asta, mai făceau preoții mărturisiri, spovedanii
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mare exista un suflet, totuși, puțin mai bun. E interesant ce mi-ați spus. Și spovedaniile cum se făceau? Erau paturi pe 3 etaje, și într-un colțișor acolo ne puteam mărturisi la preoții noștri. Toată lumea știa de-acolo, din baraca respectivă, că se-ntâmplă lucrurile astea și cine voia să facă, făcea. Și asta se făcea pe confesiuni... Eu sunt greco-catolic, dar erau și ortodocși, care făceau și ei la fel, pentru că aveam și preoți ortodocși. Chiar am avut unu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la Hunedoara. Acolo, datorită calităților mele de actor, am nimerit la ansamblul ăsta artistic, care era unic pe țară, a D.G.F.M.-ului... Și acolo am dus-o din nou bine, am primit haine de ofițer, eram îmbrăcat frumos, aveam o baracă separată de ceilalți muncitori, n-aveam alte munci în afară de cea artistică, și am stat acolo până la eliberare, după ce-am făcut 25 de luni, respectiv doi ani. Am fost eliberat din armată la 28 de ani, că era limita de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
După aceea, am trecut o singură zi la Poarta Albă, și de acolo am plecat la Peninsula. S-a’ făcut două brigăzi de studenți, brigăzile 13 și 14, care erau izolate de restul deținuților. Cum era colonia de muncă cu barăci, înconjurată de sârmă ghimpată, cu turnuri de control, înăuntru era un alt țarc, în care eram aceste două brigăzi de studenți... Deci noi nu aveam voie să luăm legătura cu ceilalți. Dumneavoastră în care brigadă erați? În Brigada 13 am
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
seara niște arpacaș sau varză. Era o mizerie. Mi-aduc aminte că fiecare făceam planton: schimbul unu, schimbul doi, schimbul trei. Și picai câteodată când ăilalți dormeai tu trebuia să fii treaz și să stai pă acolo, să mergi în jurul barăcii. Și mi-a aduc aminte că mă uitam la ei și toți noaptea, în timp ce dormeau mestecau și salivau. Adică visai că mănânci, dom’le! Era o teroare cu mâncarea, dom’le. Pentru că era și muncă multă și vreau să spun
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
într-o parte, mai spre stânga. Ne-a dus și pe la niște grajduri, și am muncit acolo niște munci, așa ca să stăm la aer... N-aveam normă, nu nimic... Vă mai amintiți momentul eliberării? Da.. Când eram ținuți acolo la barăcile ălea din colonia din grădină, într-o zi m-a chemat tipul acela, civilul, și cu încă unul: Ei, ce mai faci... Te mai ții de promisiune? Ce promisiune? Te-ai angajat să ne faci servicii. Eu? Cum, dar avem
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
La Canal acolo, l-am avut brigadier pe Coriolan Gherman. Dom’le, am auzit multe lucruri rele despre el, da’ cu mine nu s-a purtat urât. C-am avut odată Zona Zoster și m-a lăsat trei zile în baracă... Și cu pudră de talc m-am vindecat, nu cu altceva. Dar este adevărat că nici nu suportam să strige după mine că nu lucrez... De lucrat, lucram fără nici o problemă... și probabil că și cu asta am avut foarte
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Albă? La Poarta Albă se murea destul de mult... Nu știu în altă parte cum era, da’ aici 40-50 mureau pe lună. Era colonia mare, era’ vreo 10.000. Era și drept comun acolo... Îmi amintesc că de un Crăciun, în baraca unde eram cu colegii, am colindat și noi... Este drept că n-am colindat noi numai „O ce veste”, că am colindat pe melodia lu’ „O ce veste” și „A venit și-aici Crăciunul să ne mângâie surghiunul”, deci după
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
vină să spună: Mai ai atâta de făcut și după aia pleci. Da’ nu știai niciodată... N-am zis nimica. Da’ zice: Da’ mai stai aici la noi. Mai stau... Că nici nu așteptam altceva. Și am plecat înapoi la baracă. Și după ce am făcut cei trei ani m-a mai ținut administrativ încă un an. Și după ce-o murit Stalin, prin aprilie mi-o dat drumul. Vă aduceți aminte când a murit Stalin? Cum ați aflat de vestea asta
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
îmbrăcăminte foarte-foarte sumară... Și nu puteai să reziști... Da’ ce făceau oamenii în vârstă, că erau și oameni în vârstă? Cum era colonia de la Valea Neagră? Era în câmp liber, izolată la o periferie într-un câmp, vreo 35-40 de barăci în care erau chiar și două brigăzi... și fiecare brigadă avea între 30-40 de persoane. La Canal ce ați lucrat? La Canal am lucrat în brigada 32, cu șef de brigadă Coriolan Gherman. El a fost student la Medicină, din
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nu trebuia luat în seamă... Un om normal n-ar fi procedat așa, mai cu seamă în situația lui, că și el era deținut, dacă era vorba de aia... Apoi muștruluiau și îi luau la ochi și la bruscare în baracă: Nu ți-ai făcut norma! Și mai plesnea pe câte unu’. Așa a fost Gherman... Deci erau doar lovituri cu palma, cu pumnul, nu bătea regulat? Nu, nu o bătut! N-o exagerat cum am auzit că s-o bătut
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
când a fost împușcat doctorul Simionescu. Vă amintiț ce s-a întâmplat atunci? Ce s-a-ntâmplat? Vedeți, brigada de studenți lua câte un deținut, care era dirijat la ei, și care era pur și simplu maltratat, bătut într-o baracă. E, da’ nu era de vină omul care-o fost dus acolo, ci brigadierul care știa de treab-asta, și nici el n-o făcut-o de capul lui, ci pentru că ofițerul care era în colonie sau directoru’ așa o dat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
așa ai păți și tu dacă vei încerca să faci treaba asta. Dar omul, zic înc-o dată, din disperare a făcut gestul pe care l-a făcut. Cum ați văzut cadavrul? Era pus la vedere, să îl vadă toată lumea? Fiecare baracă a avut la mijloc o zonă în care era veceul și un spălător, o țeavă prin care curgea o șuviță de apă. Spălătoru’ ăsta avea intrare și dintr-o parte, și din alta, și puteai să ieși, practic, din baracă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
baracă a avut la mijloc o zonă în care era veceul și un spălător, o țeavă prin care curgea o șuviță de apă. Spălătoru’ ăsta avea intrare și dintr-o parte, și din alta, și puteai să ieși, practic, din baracă fără să fii văzut. Dar n-aveai voie, îți era oprită treaba asta... E, eu am ieșit de acolo și m-am apropiat, și am văzut cadavrul întins de la o distanță de vreo 60-70 de metri. Auzisem, dar am vrut
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Și militarul care-a făcut asta a plecat vreo cinșpe zile acasă... Gherman cum a reacționat după moartea lui Simionescu? Nu o luat în seamă, n-o zis nimica. Parcă nu s-ar fi petrecut nimic... Dar ceilalți colegi din baracă? Au existat discuții? Colegii mei spuneau: Măi, oare cum s-a putut? Oare până unde se poate ajunge? Oare mâine-poimâine nu vom fi și noi tratați în felul ăsta? Dumneavoastră știați de ce se întâmpla în brigăzile 14-15? Auzeam. Unu’ dintre
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]