2,205 matches
-
Long Shadows de Alan Brownjohn (1997), Kitty and Virgil de Paul Bailey (1999), Looking for George. Love and Death in Romania de Helena Drysdale (1996), Lost Footsteps și The Voices of Silence de Bel Mooney (1994), Trouble in Transylvania de Barbara Wilson (1993) și piesa de teatru Mad Forest de Caryl Churchill (1998)292. 6) ipostaze distopice ale socialismului și comunismului, dramatice și, în același timp, satirice (Alan Sillitoe) ori parodice (Malcolm Bradbury). Mă voi opri succint la prima și ultima
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Transylvanian Incident, London, Piccadilly Press, 1998. Drysdale, Helena, Looking for George. Love and Death in Romania, Picador, London, 1996. Mooney, Bel, Lost Footsteps, Penguin Books, London,1994. Mooney, Bel, The Voices of Silence, Methuen Children's Books, London, 1994. Wilson, Barbara, Trouble in Transylvania, Virago, London, Press, 1993. Dizidență intelectuală în România Douglas-Home, Jessica, Once Upon Another Time, Norwich, 2000. Distopii satirice despre comunism și dictatura exemplară Bradbury, Malcolm, Rates of Exchange, Picador, London, 2000 carte (publicată prima oară în 1983
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
și astfel romanii au uitat limba lor cea strămoșească”. La aceasta a contribuit mult și Constantin Chiril, care a întors pe sloveni la credința creștină, „prefăcând multe cărți din greacă și latină pre slovenă”, prilej cu care, limba slavă fiind barbară, „au luat multe cuvinte grecești și latinești”. Am insistat asupra acestor lucruri întrucât gândirea istorică a Școlii ardelene nu este cunoscută suficient. Se consideră îndeobște că reprezentanții ei sunt aceia care au introdus purismul latinizant în perceperea teoretică a istoriei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
populații, cel puțin ultimele patru, nu sunt considerate autohtone, iar despre traci, veniți la urmă, spune că prezența lor continua în Asia Mică până în Armenia, ceea ce sugerează izvorul iranian al acestor populații, cel puțin al valurilor din urmă, față de populațiile „barbare” care vor veni în perioada a doua din nord și nord-est. În partea finală a primei perioade se infiltrează în spațiul danubian romanii, venind nu din sud, cum se știe din istorie, ci din vest, trecând peste zona deja romanizată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dusă de romani în teritoriile cucerite. Această unitate se datorează continuității pe spațiul euro afro-asiatic, în perioada premergătoare cuceririlor romane, a limbii barbare pelasge, care cuprindea și vechiul teritoriu al peninsulei italice, limbă pe care Densusianu o numește și latină barbară. Latina scrisă sau cultă este o creație artificială. Ea a rezultat din coruperea dialectului pelasg latin din Italia prin influența limbii grecești. „Coloniile comerciale grecești, stabilite în partea meridională a Italiei, numită Grecia mare, ή μεγάλή Έλλας, avură o influență
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
două limbi latine cu istorii diferite: pe de o parte latina cultă (coruptă) cu istoria sa orientată în întregime spre limba greacă, pe de altă parte latina necoruptă, veche sau bătrână (lingua prisca), care este totuna cu limba pelasgă sau barbară, pe care o vorbeau toate populațiile ce nu făceau parte din lumea greacă. Dacă istoria latinei culte s-a putut face dintr-o trăsătură de condei, istoria limbii pelasge-latine-barbare i-a dat multă bătaie de cap lui Densusianu, aceasta cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pentru „provinciile supuse (ulterior) dominațiunii romane”, iar în al doilea rând, în plan mai larg, pentru spațiul pelasg euro-afro-asiatic. Prin aceasta el caută să arate că existența limbii române ține de substrat, care este latin. În capitolul „Elemente de latină barbară” (pp. 680-706) el prezintă un glosar de cuvinte culese din spațiul limbilor romanice și din spațiul pelasg, pe care îl numește „specimen de limbă latină barbară” prin care inițiază o nouă cercetare etimologică, o nouă bază pentru studiile filologice. Axate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
latine barbare, ce au trecut în limbile slavice, în limba germană, galică, britanică și hispanică”. Acest glosar ar arăta „că o mulțime de cuvinte românești, considerate de unii ca provenite din limba slavonă, au fost de fapt proprietatea limbii pelasge, barbare, încă cu multe sute de ani, mai înainte de venirea slavilor în Europa”. Iată un exemplu din glosar: „Καμάρα (Camara), oraș în insula Creta. La autorii grecești καμάρα, cameră boltită, lat. camara și camera. Cuvânt barbar. În regiunile Pontului Euxin se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Toward a Feminist Narratology, Nilli Diengott în Narratology and Feminism sau Teresa de Lauretis în Desire in Narrative . Narațiunea este abordată în asocierile ei cu deconstrucția de Jacques Derrida în La loi du genre , J. Hillis Miller în Line și Barbara Johnson în The Critical Difference: BartheS/BalZac. Narațiunea este studiată în relația ei cu fenomenologia de Dorrit Cohn în Transparent Minds: Narrative Modes for Presenting Consciousness in Fiction sau cu rasa de Edward Said în Culture and Imperialism , Henry Louis
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
balet, pentru subiectul unui roman, pentru o scenă de teatru sau film. Citim cuvinte, vedem imagini, descifrăm gesturi și dincolo de ele urmărim o poveste, de fiecare dată aceeași. Chatman mai observă însă că în etapa postclasică a naratologiei, teoreticieni precum Barbara Herrnstein Smith contestă ideea că fabula / story ar fi mereu aceeași, blocată în mereu aceeași structură narativă autonomă, pentru că fiecare respunere, chiar și în același mediu, generează o altă versiune, un alt construct mental. Din acest motiv, Chatman consideră că
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
geniul uman, afirmă Nietzsche, și Îl desparte În cele două „firi”, dar și În două „metode” esențiale, contrapunctice și armonice, de activare, ale spiritului uman, anistoric și neliniștit! 6 Între ’79 și ’81 am trăit În R.F.G., la prietena mea Barbara Schander, șefa oficiului Internationes, o instituție guvernamentală comparabilă cu British Council, ce se ocupă cu organizarea sejururilor scriitorilor și a oamenilor de cultură care vin de pe toate continentele să viziteze Germania. Am Încercat În acești doi ani să obțin un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o denunțe. Trebuie aici să fac o mențiune apropo de motivația mea de a reuși, de a mă afirma Încă o dată Într-un spațiu străin: În cei vreo doi-trei ani petrecuți În Germania Federală, la Frankfurt, locuind la prietena mea Barbara Schander, șefa filialei landului Hessen a marii instituții Internationes a guvernului federal, am făcut, e drept, unele Încercări de a publica sau, lucru curent acolo, de a colabora cu Radioul, propunând unele sinopsisuri de scenarii radiofonice - gen foarte cerut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am făcut, e drept, unele Încercări de a publica sau, lucru curent acolo, de a colabora cu Radioul, propunând unele sinopsisuri de scenarii radiofonice - gen foarte cerut și bine retribuit - sau piese de teatru, pe care le-am tradus Împreună cu Barbara. E adevărat că nu am avut succes, dar nici nu am avut răbdare, cum aveam să am peste câțiva ani la Paris. Deși mă aflam În patria limbii și a reflexelor culturale ale antecesorilor mei pe linie maternă (unii plecați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și profesionale, ca emigrant dintr-o țară comunistă, fiind de etnie germană, acestea și altele ar fi trebuit să mă facă s-o aleg, atunci, În ’71-’72. Sau, mai târziu, În ’79-’80, când am locuit la Frankfurt Împreună cu Barbara Schander. Să fi fost „iritarea” mea față de accentele marxisto-leniniste pe care le descopeream la nu puțini corifei ai universității și literaturii germane, cum o spuneam mai sus, ca o formă a deculpabilizării față de marea vină ideologică ce apăsa asupra celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
văitându-mă ca din gură de șarpe! Fusesem pedepsit barbar de la o simplă joacă de copil. N-am suflat o vorbă acasă, dar copiii vecinilor au spus părinților mei toată tărășenia și tata a cerut socoteală directorului. Oricum, bătaia aceasta barbară n-am uitat-o și n-o voi uita nicicând. A fost mai ceva decât biciul dăruit de „Moș Fotea, cojocarul satului”, de care amintește Ion Creangă. În 1928, la terminarea clasei a IV-a, tata înclină să mă dea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ascundea pofta unui imperiu roșu barbar, nesatisfăcut doar de a ocupa și spolia, având ambiția - precum nazismul, cu câțiva ani mai devreme! - de a aneantiza conștiința istorică și spirituală a popoarelor ocupate militar, creând un imperiu și o dominație tipic barbară medievalistă. Iată climatul în care generația mea literară a debutat! În ultimii ani, unele „spirite tinere” îi reproșează lui Breban - și generației sale! - de a nu fi făcut „altceva” decât de a resuscita, a reactualiza criteriile și valorile de dinainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bat clopotele - și Malraux - Condiția umană -, cărți de căpătâi ale generației noastre, ale generațiilor europene care ieșeau din al doilea război. Am spus „în sine” deoarece nu era doar o solidaritate cu acele revoluții, care, unele, s-au dovedit criminale, barbare până în cele din urmă, culminând cu grotesca și abominabila revoltă a lui Pol Pot, școlit și el la Sorbona! Nu, mai degrabă cred că era nevoie „în sine” de protest vehement, anarhic și ultraradical față de ordinea instituită, am putea spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
primele trei romane. Un sfat excelent, peste câteva luni de la vânzarea proprietății din Vărădia, Dej, în exces de zel față de Stalin aflat în plină campanie contra fostului tovarăș de arme, Tito, devenit peste noapte „iuda Tito, sluga imperialiștilor!”, a pornit barbara „strămutare” a câtorva mii de țărani avuți din Banat „pentru a asigura zona de frontieră contra dușmanului de clasă”. Acești strămutați au fost în pripă aruncați în Bărăgan în locuri pustii - ca și țăranul, Vichentie, care cumpărase casa mătușii noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ani naveta, din gara Lugoj, la primele ore, încă întunecate ale dimineții, apoi luat de o șaretă sau încălecând un cal la vreo haltă oarecare pentru a străbate noroaiele și câmpurile acelor așezări, lecuind și asistând țăranii bănățeni, vitregiți de barbara și fără-de-sfârșit „colectivizare” - deci furt al pământului, vitelor, uneltelor și energiilor lor -, țărani bănățeni care, împreună cu nemții, cu șvabii, produseseră înainte, sub „ticăloasa burghezie”, recoltele la hectar cele mai performante ale țării, folosind deja înainte de război mijloace mecanizate de ultimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ale Asiei, contrazicând în esență dinamica gândirii europene, Faust-ul goethean ce-și iese din contradicțiile profunde ale științei și ființei prin acțiunea spre binele, spre salvarea colectivității harnice și credincioase! N-am fost fatalist sub cele două dictaturi comuniste, prima barbară și a doua vicleană, nu sunt nici azi, când cârduri de tineri fug de un prezent ce-i dezamăgește, de parcă prezentul unei națiuni se poate zidi fără efortul și fără credința lor, tocmai a lor! Patriotism, în acest caz, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Asistentul său executiv, Tom, este un Partener: este dornic să știe ce se întâmplă cu ceilalți colegi și este implicat în majoritatea aspectelor vieții din firmă. Conversația lor fierbinte decurge așa: Șefa: Tom, aș vrea să le trimiți un email Barbarei, lui Jill și lui Allen. Informează-i că vor pleca într-o călătorie de afaceri în acest week-end. Tom (ezitând): Nu cred că Barbara va fi prea încântată de idee. Plănuia o petrecere pentru fratele ei, sâmbătă. Șefa (sarcastică): Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
din firmă. Conversația lor fierbinte decurge așa: Șefa: Tom, aș vrea să le trimiți un email Barbarei, lui Jill și lui Allen. Informează-i că vor pleca într-o călătorie de afaceri în acest week-end. Tom (ezitând): Nu cred că Barbara va fi prea încântată de idee. Plănuia o petrecere pentru fratele ei, sâmbătă. Șefa (sarcastică): Ce drăguț. Totuși trimite-le un email. Tom: Iar fratele lui Jill vine de la colegiu. Probabil că au planuri împreună. Șefa: Ascultă, Tom. Noi avem
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
zile. Trebuie să meargă la Houston. Tom: Nu ar putea să meargă John și Richard în locul lor? Șefa (nervoasă): Ce naiba se întâmplă? Chiar trebuie să trimit eu emailul? Tom: Nu vreau să vă enervez. Știu doar cum se vor simți Barbara și Jill când vor citi emailul. Șefa (fermă): Trimite emailul. Dacă au vreo problemă, spune-le să vină la mine! Iese trântind cu putere ușa de la birou.) Iată o confruntare verbală plină de nervi nu numai între șefă și Tom
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
Șefa (fermă): Trimite emailul. Dacă au vreo problemă, spune-le să vină la mine! Iese trântind cu putere ușa de la birou.) Iată o confruntare verbală plină de nervi nu numai între șefă și Tom, ci și, mai târziu între șefă, Barbara și Jill. Incidentele de agresivitate verbală nu se întâmplă pur și simplu, nu cad din cer. Ele se formează, se dezvoltă și, în final, explodează; nu se evită decât dacă, bineînțeles, managerii iscusiți le prevăd și găsesc soluții strategice de
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
dezvoltă și, în final, explodează; nu se evită decât dacă, bineînțeles, managerii iscusiți le prevăd și găsesc soluții strategice de a le îndepărta, prin folosirea cunoștințelor despre personalități. Șefa din acest caz se poate gândi în felul următor: „Știu că Barbara este Jongler. Dacă îi explic că această călătorie este o urgență și că am nevoie de ea în acea zi, ea va fi de acord, indiferent de angajamentele personale. Și știu că Jill și Allen sunt amândoi gânditori. Le voi
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]