2,601 matches
-
jurnaliști, nu neapărat aparținând Bisericii Ortodoxe, ci fiecare în parte având crezul său lăuntric. În articolul "Preotul "exorcist" protejat de localnicii din Tanacu"134, semnat de Dan Bucura, se arată că "moartea măicuței Maricica Cornici, ca urmare a unui ritual barbar de exorcizare, a aprins ieri revolta în comuna vasluiană Tanacu. O armată de preoți, în frunte cu episcopul Corneliu Bârlădeanu, a doua față bisericească din Huși, a descins în parohia (n.b. mănăstire) unde s-a întâmplat nenorocirea. Scopul declarat
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
de ansamblu ale clericului. După gratii fiind, preotul Daniel Corogeanu contribuie cu succes la influențarea morală pozitivă a celorlalți deținuți, prin implicarea în diverse activități cultural-educative și sportive 135. Revenind la fragmentul din articolul lui Dan Bucura, expresii ca: ritual barbar, revoltă în comună, armată de preoți, desant, "regizorul" exorcizării fatale fac imaginea de ansamblu a celor întâmplate la Tanacu să ne aducă înainte o biserică fără bază spirituală, în care atât credincioșii, cât și clericii au uitat de dragoste, de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
anacronism, sau așa s-ar părea. Dicționarele limbii engleze ne spun că acest cuvînt, uncivility, este acum complet ieșit din uz; că adjectivul uncivil din secolul al XVI-lea se referă la un comportament care este "contrar bunăstării civile" sau "barbar", "nerafinat", "de prost-gust", "indecent", "nemanierat" și "nepoliticos". În sensul acesta vorbeau oamenii de la țară despre compartimentele rele și necivile (1632), iar Shakespeare l-a făcut pe unul dintre personajele sale să ordone: "Tu, potlogarule, dezbară-te de aceste maniere fruste
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
înțeleasă ca o formă de societate "șlefuită" și "rafinată", bucurîndu-se de o "guvernare reglementată și subordonare politică". Ferguson a precizat că "epitetele de civilizat sau de șlefuit" se referă în mod deosebit la "națiunile moderne", care se deosebesc de națiunile "barbare sau primitive", cu precădere datorită folosirii cu discernămînt a violenței. La națiunile barbare, a insistat Ferguson, "certurile nu aveau alte reguli decît impulsurile puternice ale pasiunii, care duceau la cuvinte de reproș și se terminau cu violențe și lovituri". Undele
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
reglementată și subordonare politică". Ferguson a precizat că "epitetele de civilizat sau de șlefuit" se referă în mod deosebit la "națiunile moderne", care se deosebesc de națiunile "barbare sau primitive", cu precădere datorită folosirii cu discernămînt a violenței. La națiunile barbare, a insistat Ferguson, "certurile nu aveau alte reguli decît impulsurile puternice ale pasiunii, care duceau la cuvinte de reproș și se terminau cu violențe și lovituri". Undele de violență inundau și sfera guvernării. Cînd facțiunile se confruntau, partea dominantă îi
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de sînge. Uzurpatorul se străduia să rămînă la putere prin execuții dintre cele mai violente și mai prompte. Opoziția, la rîndul său, răspundea prin conspirații și asasinate, în care și cei mai respectabili cetățeni erau gata să folosească pumnalul". Națiunile barbare erau la fel de necruțătoare și în războaie. "Orașele erau rase de pe fața pămîntului sau subjugate; prizonierii erau vînduți, mutilați sau condamnați la moarte". Spre deosebire de acestea, observa Ferguson, națiunile civilizate, sau mai rafinate, au parcurs un oarecare drum în eliminarea scenelor dure
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
mod normal controlate și administrate de guverne, susținute de armată și de poliție ca organe executive sînt, ca multe alte invenții umane, foarte echivoce. După Elias, așa cum stăpînirea focului a avut ca rezultat progresul în pregătirea hranei, dar și arderea barbară a colibelor și a caselor, tot așa inventarea statelor care exercită monopolul asupra violenței fizice este o invenție la fel de ambiguă. Statele sînt categoric instrumente periculoase de pacificare. Pe de altă parte, în interiorul teritoriilor lor, ele sînt agenții de aplicare și
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
eliminînd "influența solului, a climatului și a rasei" în beneficiul "acțiunii sociale și politice", Parisul, "simbol impunător și complet al țării", a asigurat, victorios, "generalizarea nobilă și curată a spiritului modern" în detrimentul acelui haos confuz al "intereselor individuale", caracteristic "epocilor barbare", epoci "în care omul depinde încă de pămînt, este înrădăcinat în el, pare a face parte din el". E un text lipsit de orice echivoc: ceea ce, pentru Michelet, asigură, în raport cu toate celelalte forme de organizare colectivă, superioritatea "acestor mari și
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cer scuze, voi folosi câteva expresii tehnice, dar ele nu trebuie să vă sperie, pentru că nu e nevoie să le înțelegeți. De exemplu, vă voi spune: am găsit demonstrația cutărei teoreme în cutare circumstanțe; această teoremă va avea un nume barbar pe care mulți din cei prezenți nu-l cunosc, dar asta nu are nicio importanță; pe psiholog nu-l interesează teorema, ci împrejurările. De cincisprezece ani, mă chinuiam să demonstrez că nu putea exista nicio funcție asemănătoare cu ceea ce am
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
familii amintite mai sus și scăderea vizibilă a numărului populației românești dovedește cu prisosință acest fapt, cauza principală fiind iredentismul maghiar de aici din anii 1940 și după 1989. Absența mărturiilor arheologice care ar fi rămas aici din perioada năvălirilor barbare care n au ocolit estul Transilvaniei este o realitate. Până la venirea slavilor În secolele VI și VII, peste teritoriul vechii Dacii au trecut pe rând: goții, vizigoții, hunii, gepizii și avarii. Sub presiunea lor, administrația și armata română a părăsit
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
aflate În zona din nord-estul Transilvaniei n-au fost Încă descoperite. Ele ar fi scos la vedere mai mult continuitatea elementului daco-romanic și al dacilor liberi și În zonele muntoase, acolo unde s-a retras populația autohtonă din calea prădăciunilor barbare. Dacă Toplița este zona În care au dăinuit dacii liberi, retrași În munți până la venirea slavilor, putem admite că și Munții Gurghiului, Munții Călimani, Giurgiului și Harghitei au putut fi adăpost pentru populația autohtonă, acei daci liberi. Puținele luminișuri din
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
spirituală, Biserica Dacii romanizați și cei liberi din nord-estul Transilvaniei au cunoscut de timpuriu elemente ale noii religii creștine, mai Întâi chiar din vremea apostolică și apoi prin intermediul coloniștilor romani din Ex toto urbe Romana. Viața În munți, datorită invaziilor barbare, nu a Însemnat și o ruptură de creștinism. Cât o fi influențat episcopia goților din secolul al IVlea de la Râmnic, când Wulfilla traduce pentru prima dată Biblia Într-o limbă germanică, este riscant de susținut fiindcă În limba română nu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și ingeniozitatea dar și duplicitatea și viclenia, disprețuirea morții, tenacitatea dar și șiretenia, iar de la romani voința energică, prudența, ordinea și rigoarea, elocința dar și asprimea și perfidia. Cu acest fond ne-am retras În munți când au venit năvălirile barbare. Creștinismul a prins și s-a răspândit la noi Încă din vremea apostolică dar și prin coloniștii romani care vin aici de pe toată Întinderea imperiului și datorită credinței dacilor În nemurirea sufletului. Cuvintele: botez, cruce, Dumnezeu, Înger, altar, păgân, biserică
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și având în vedere interesele acestuia. Trebuie însă menționat faptul că, inițial, străinul era considerat un barbar, delimitarea realizându-se atât datorită limbii, cât și obiceiurilor. Tzvetan Todorov vorbește despre o generalizare relativă a termenului de barbar, întrucât "fiecare este barbar pentru celălalt: ca să devii este suficient să vorbești o limbă pe care celălalt n-o cunoaște: acesta din urmă nu va auzi decât o bolboroseală"362. La origine, termenul de barbar reprezenta străinul care nu vorbea aceeași limbă, pentru ca ulterior
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
198 (24) Se consultau reciproc, deschideau ba o carte, ba alta, nu știau ce hotărîre să ia, căci fiecare autor spunea altceva [...]. Ideea că pămîntul trebuie lăsat să se mai odihnească* era, după Bouvard, o prejudecată ce ținea de timpuri barbare. Și, totuși, Leclerc specifica anumite cazuri cînd e aproape indispensabil să o aplici. Gasparin notează cazul unui lionez care a cultivat cereale pe același ogor timp de o jumătate de secol.... G. Flaubert, p. 38 Un ultim indiciu al tensiunii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Flaubert, p. 40 Această abundență de denumiri, care nu face decît să provoace, de partea cititorului, un vid denotativ, este evidențiată, la nivel textual, fie prin faptul că naratorul însuși este cel care îl va justifica "Aceste nume sînt întrucîtva barbare, dar ele sînt clare și precise" (J. Verne) -, fie că personajele își asumă perplexitatea cititorului. "(Lucerna) era destul de bună, în ciuda ravagiilor făcute de cuscută; viitorii agronomi făcură ochii mari la auzul cuvîntului cuscută." (G. Flaubert). Din aceeași dorință de folosire
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
duc s-o privească o face să fie Ținută pretutindeni în mare cinste Și în toată faima dintru început. Tot la fel Și cel ce se botează, fie iudeu sau elen, fie bărbat sau femeie, sau rob, sau scit, sau barbar, sau altul care negreșit este numit după deosebirea neamului, prin sângele lui Hristos se dezbracă de omul cel vechi, împreună cu toate faptele lui, iar prin învățătura cea dumnezeiască se îmbracă în Sfântul Duh, în omul cel nou, zidit după chipul
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
fatale malum per verba lavare" (Tristia V, 1, 59). Creația de exil a lui Ovidiu are o arhitectură muzicală în care contrapunctul este suferința tragică. Ovidiu n-avea voluptatea suferinței în sens dostoevskian și nici durerea omului umil din cetatea barbară, ci sentimentul tragic al poetului fulgerat de tiran. Prin creația sa de exil, poetul inaugurează în literatura latină elegia ciclică a surghiunului. Transfigurând trăiri lirice succesive, ca răsfrângeri ale unei emoții prezente, deschide drumul liricii retrospective europene. Exilul care dezbină
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
prin fața ochilor diversele faze ale ceremoniei triumfale, pe care Ovidiu o descrie cu plăcere și într-o altă epistolă (cfr. Sub Graecinus). Cu această ocazie, pe lângă nelipsitul elogiu adresat lui Germanicus și lui Tiberiu, Ovidiu insistă asupra prezentării teoriei prizonierilor barbari care însoțesc carul triumfătorului. Dintre aceștia ies în evidență conducătorii dușmanilor: "majoritatea au obtinut viața și iertarea, printre aceștia Batonus, capul și trupul acestui război". Și imediat Ovidiu adaugă: "Și de ce aș spune că furia divină nu se poate potoli
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
greu (rebus in arctis)" (v. 25-26). De aceea, gloria acestor prieteni fideli va fi nemuritoare ca și cea a lui Tezeu și Pirithous, a lui Oreste și Pylades. Aici Sauromații și Geții vă cunosc deja spune poetul și această mulțime barbară aprobă asemenea suflete (v. 37-38): ca și cum în această barbarie Sulmonezul ar remarca o moralitate superioară, chiar dacă firească, față de cea a multor dușmani de-ai săi și chiar a multor prieteni. Din câte se pare, Ovidiu susținea o "propagandă" activă în favoarea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de salvarea individului ruinat fizic, moral și intelectual de către societate. Anticii vorbeau de humanitas, un ideal al omului umanizat, al omului uman, nu ne-uman. Un om al armoniei interioare, al plăcerilor estetice și intelectualizate, creator al ordinii, opusă dezordinii barbare. Considerată fie construire, fie devoalare a unei esențe ferită de corupția socială, scopul rămăne acela de al unei ființe ce își interiorizează valorile ce au asigurat succesul societății umane. Acestea ar trebui să fie reperul, mai ales în condițiile unei
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
acel război este de asemenea justificat". În secolul al cincilea, Sfântul Augustin s-a întrebat dacă războiul poate fi justificat din punct de vedere creștin. Răspunsul său a fost afirmativ, fiind influențat de ororile suferite de cetățenii romani din partea invadatorilor barbari. Războiul era justificat dacă avea drept scop "apărarea celor vulnerabili". Erudiții de mai târziu (mai ales Sfântul Toma d'Aquino și Hugo Grotius, arhitectul fondator al dreptului internațional) au dezvoltat de-a lungul timpului un set de criterii cunoscute de
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
în general este un mijloc eficient de a obține informații corecte. Ea poate să dea rezultate câteodată, dar de obicei nu este așa. Napoleon, care nu era nici pe departe un sentimental, remarca cu aproape două secole în urmă: "Obiceiul barbar de a-i bate pe cei suspectați că dețin secrete importante trebuie abolit. S-a spus dintotdeauna că această metodă de a interoga oamenii torturându-i nu dă nici un rezultat"194. În al doilea rând, așa cum a afirmat John McCain
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
mersul său era încetinit de povara unui pântece enorm (...). Nu, nu ne mai aflam în Europa; ne apropiam de Orient, de ruinele și singurătățile sale dezolante; tocmai părăsisem regiunile civilizate pentru a cădea fără tranziție în mijlocul unui creștinism pe jumătate barbar și al unui islamism degenerat."31 Dar nu numai influențele orientale au degenerat substanța latină, occidentală a românilor, ci și "acest creștinism pe jumătate barbar". Tot în introducerea la volumul său, G. Le Cler s-a dovedit a fi din
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dezolante; tocmai părăsisem regiunile civilizate pentru a cădea fără tranziție în mijlocul unui creștinism pe jumătate barbar și al unui islamism degenerat."31 Dar nu numai influențele orientale au degenerat substanța latină, occidentală a românilor, ci și "acest creștinism pe jumătate barbar". Tot în introducerea la volumul său, G. Le Cler s-a dovedit a fi din nou tranșant cu românii, dar și cu grecii ori cu rușii: "Popoarele ce respectă riturile bisericii orientale sunt în mod fatal condamnate la inferioritate industrială
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]