2,211 matches
-
până la venirea slavilor, putem admite că și Munții Gurghiului, Munții Călimani, Giurgiului și Harghitei au putut fi adăpost pentru populația autohtonă, acei daci liberi. Puținele luminișuri din codri, preluci și poieni au putut fi loc de refugiu din calea năvălitorilor barbari unde să-și facă adăposturi pentru ei și animalele lor chiar În câteva secole. Îndrăznesc să fac această afirmație Încercând să susțin și ideea continuității noastre pe aceste locuri și mai ales În amonte, unde mai târziu se vor stabili
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
este pustiit de: sarmați, marcomani, roxolani goți, gepizi, huni și avari. Populația dacă romanizată se ascunde dinaintea focului și sabiei În munți prin desișul pădurilor. Viața orășenească și din sate Încetează. Se distruge ideea de stat În Dacia. Apucăturile acestor barbari nu era de natură să influențeze În bine populația daco-romană și nici pe dacii liberi. Prin secolul al VI-lea vin slavii puțin mai pașnici. Pe aceștia Îi asimilăm și cu ei facem și agricultură. În Toplița erau daci liberi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
făcut viața amară și l-au alungat spre oraș, spre centre industriale, unde era nevoie de forță de muncă, iar de muncă țăranul nu s-a ferit niciodată. S-a produs astfel a doua dezrădăcinare. Prima avusese loc odată cu venirea barbarilor. Acum veniseră alți barbari. Dar au fost destul de Înțelepți și și-au adus industria la ei În sat ca astfel să-și poată lucra În continuare și bucata de pământ și să nu se despartă de animale. Nici aceasta nu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
l-au alungat spre oraș, spre centre industriale, unde era nevoie de forță de muncă, iar de muncă țăranul nu s-a ferit niciodată. S-a produs astfel a doua dezrădăcinare. Prima avusese loc odată cu venirea barbarilor. Acum veniseră alți barbari. Dar au fost destul de Înțelepți și și-au adus industria la ei În sat ca astfel să-și poată lucra În continuare și bucata de pământ și să nu se despartă de animale. Nici aceasta nu a durat mult. După
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
să fie! Să nu disperăm Însă! Vreau să cred că În fibra genetică tainică a oamenilor din aceste locuri mai este energie care să le poată regenera sufletul. Așa cum am coborât din munți după ce vatra ne-a fost pustiită de barbari, ne vom Întoarce iarăși mai puternici și cu mai multă experiență. O altă generație mai viguroasă va găsi rosturi noi pentru oamenii acestor locuri.
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
care generează ostilitatea față de acesta, fiind profund influențat de raportul eu/noi-ceilalți, care amplifică rezistența la celălalt prin interpunerea sistemului de valori al grupului și având în vedere interesele acestuia. Trebuie însă menționat faptul că, inițial, străinul era considerat un barbar, delimitarea realizându-se atât datorită limbii, cât și obiceiurilor. Tzvetan Todorov vorbește despre o generalizare relativă a termenului de barbar, întrucât "fiecare este barbar pentru celălalt: ca să devii este suficient să vorbești o limbă pe care celălalt n-o cunoaște
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de valori al grupului și având în vedere interesele acestuia. Trebuie însă menționat faptul că, inițial, străinul era considerat un barbar, delimitarea realizându-se atât datorită limbii, cât și obiceiurilor. Tzvetan Todorov vorbește despre o generalizare relativă a termenului de barbar, întrucât "fiecare este barbar pentru celălalt: ca să devii este suficient să vorbești o limbă pe care celălalt n-o cunoaște: acesta din urmă nu va auzi decât o bolboroseală"362. La origine, termenul de barbar reprezenta străinul care nu vorbea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
generalizare relativă a termenului de barbar, întrucât "fiecare este barbar pentru celălalt: ca să devii este suficient să vorbești o limbă pe care celălalt n-o cunoaște: acesta din urmă nu va auzi decât o bolboroseală"362. La origine, termenul de barbar reprezenta străinul care nu vorbea aceeași limbă, pentru ca ulterior criteriile să se diversifice și să fie legate de religie, stilul de viață, îmbrăcăminte și valori sociale 363. Înainte de a discuta mai în detaliu problema reprezentărilor străinului este important de analizat
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
opinia lui Alexandru Duțu, "asemenea caracterizări generale sunt tipice societăților tradiționale care desenează pe harta lumii câteva cercuri concentrice în jurul centrului lumii unde se află privitorul: cei civilizați sunt cei care au aceleași norme de gândire și comportare, apoi vin barbarii, care sunt diferiți și sălbaticii care nu au nici o normă (tocmai pentru că sunt așa de deosebiți încât privitorul nu-i poate încadra în imaginea lui despre lume). Pe baza acestor separări s-a trecut la caracterizări ale popoarelor care au
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
făcute de istoricii antici oferă și alte abundente paradigme, la îndemâna oricui. Herodot, Xenofon sau Strabon nume cu mare rezonanță în istoria veche i-au înfățișat, se știe, pe sciți, perși, sarmați sau alte seminții ale răsăritului doar ca pe niște barbari cruzi și sălbatici. Iar reprezentările lor s-au perpetuat în conștiința urmașilor până în Evul Mediu, ba chiar și în timpul Renașterii, al barocului și al preiluminismului. O situație nouă dar nu fundamental diferită a creat-o ulterior, mai întâi în teritoriile
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Neculau, Gilles Ferréol (coord.), op. cit., p. 46. 395 "Diacronic, se poate constata o multiplicare a modalităților de delimitare a alterității; cei ignorați (exclușii istoriei), cei anormali (nebunii), cei puțini (minoritățile etnice, religioase, rasiale, superdotații), cei excentrici (devianții, revoluționarii), cei străini (barbarii), cei alienați (săracii, sclavii), cei marginalizați (cerșetorii, vagabonzii, bandiții, societățile secrete, bolnavii contagioși)." (Ibidem). 396 Manuel Castells, op. cit., p. 6. 397 "Avem o imagine despre propria noastră comunitate și despre cultura care stă la baza ei, dar imaginea respectivă este
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
din Paradis, ducând la experiențe psihice și la efervescență literară necunoscute înainte de exil. Pierderea lumii originare i-a provocat traume de ordin istoric, existențial, lingvistic și artistic. Ipostazele existențiale, de la stare de dor față de Roma la teama de moarte printre barbari, sunt transfigurate într-o expresie poetică cu tonuri întunecate care reflectă drama interioară și conștiința sa tragică. Ovidiu întoarce elegia, ca specie literară, la valoarea ei originară, etimologică, la vers cu substanță nostalgică, melancolică, funerară. Elegiile sale cresc la intersecția
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a lui Ovidiu. Acest contrast însă nu se limitează numai la lumea poetică, ci cuprinde toată viața, inclusiv latura politică a celor doi poeți. Afirmația lui Ovidiu 146 că "poeziile sunt lăudate, dar toți aspiră la marile daruri: și un barbar le place, numai să fie bogat" Carmina laudantur, sed munera magna petuntur: Dum modo sit dives barbarus ipse placet,147 este o săgeată îndreptată, evident, dacă nu chiar spre Horațiu cel "născut din tată libert", cel puțin spre cercul lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și-i binecuvânteză pentru bunătatea și pentru ospitalitatea lor generoasă. Din prima categorie îi citează pe: Antiphates, regele lestrigonilor, de a cărui ferocitate antropofagă s-au salvat cu greu doar Ulise și cu o singură navă; Apolodor, tiranul Casandrei; Alexandru, barbarul tiran din Fere; Falaride, faimosul tiran din Agrigento, care l-a ars pe Perillus, inventatorul celebrului taur de bronz; din a doua categorie face trimitere numai la Alcinoos, devenit celebru, cum se știe, grație excelentei primiri oferite lui Ulise. În
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de Sextus Pompeius, comandantul militar al regiunii, care, pe lângă escortele corespunzătoare, ar fi pus la dispoziția poetului și propria-i pungă cu bani: deși proscris, Ovidiu era totuși un cetățean roman pe care Sextus Pompeius trebuia să-l protejeze de barbari și, de asemenea, un poet pe care orice roman trebuia să-l respecte 286. E ciudat însă să constatăm că sulmonezul nu-și amintește de asemenea servicii decât în cartea a patra din Pontice, adică de-abia după anul 14
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să răspundă din partea poetului: "el trăiește încă și mărturisește că lui Sextus își datorează viața pe care a avut-o mai întâi în dar de la înțelegătorul Cezar: în drumul poetului spre locul de exil, Sextus i-a protejat viața în mijlocul barbarilor... și l-a ajutat și cu alte mijloace (financiare). Pentru a-și manifesta această recunoștință, el jura că îl va sevi pentru totdeauna. Recunoștința sa pentru beneficiile primite nu va pieri niciodată". După ce au vorbit astfel, versurile ar trebui să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
qu'un homme né de sang latin, tant que seront saufs les Césars, eût à endurer les fers des Barbares" (Ripert), sugerează, dimpotrivă, că: "cu excepția Cezarilor, ar fi nedrept ca un om de sânge latin să trebuiască să suporte lanțurile barbarilor". Ajunși în acest punct, s-ar putea semnala și o formulare echivocă de bine: este vorba de Fasti, V, 438 "...his" inquit "redimo meque meosque fabis" pe care Bernini o traduce și are dreptate pentru formularea univocă: "Le arunc și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
straie, Se-nfățișă la chip ca un bărbat. Era un semn de trecere de la viața de pădure la aceea de plugar și de orășean. La romani, laptele deja nu mai avea căutare, iar untul „era disprețuit ca o hrană pentru barbari”. Vorbim despre puteri imperiale care s-au remarcat prin agresivitate și au rămas în memoria istoriei prin războaie sîngeroase și prin producere de dezbinare, la ei acasă, ca și printre popoarele vecine. Jefuiau turme de animale și nu cunoșteau limite
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
argintii ce așteptau în ușa pronaosului cu cruci și evanghelii în mâini. Erau adunate acolo când a căzut cetatea și, zărindu-le, hoarda de năvălitori sălbatici n-a avut decât un gând, pe care diavolul l-a semănat în mințile barbarilor cu iatagane, să schimbe veșmântul alb al fecioriei copilelor într-un veșmânt al rușinii....” Aici Maiota a tras aer în piept și s-a uitat la spudeii care începuseră să asculte atenți, cu ochii dilatați. Își aducea acum aminte Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de metodele folosite În procesul instructiveducativ. III.3 LECȚII ÎN CARE SUNT REDATE FRUMUSEȚILE ȘI BOGĂȚIILE PATRIEI « Aici În Întăriturile acestea, zidite de Dumnezeu, au stat adăpostiți aproape o mie de strămoșii noștri când, prin șesurile Dunării, curgeau puhoaiele de barbari... Î n munții aceștia s-au Închegat tăria și unitatea neamului românesc", Al. Vlahuță"În munții noștri". România se numără printre puținele popoare care au cunoscut o neîntreruptă locuire Între hotarele ei. Se constată că În limitele aceluiași teritoriu a
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
anumit punct claselor înalte; totuși, nu trebuie să ne încredem prea tare în asta: elementul slav, grec sau bulgar a intrat în sânge; obișnuința dominației și-a produs efectul caracteristic; câteodată instinctele sălbatice ale lui Vlad Țepeș reapar la suprafață, barbarul își dă arama pe față: "Răzuiți pielea unui rus, spunea Napoleon, veți regăsi tătarul". Sexul slab nu e mai scutit de această excepție decât cel puternic. Delăsarea moravurilor împietrește inimile. Nu vom relua această tristă poveste a soției unui hospodar
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Traian. Această retragere avu loc în anul 274, sub împăratul Aurelian, ce renunță el însuși la speranța de a respinge invazia goților și gepizilor. Colonii, rămași în posesia pământului, se refugiau în munți la fiecare nouă invazie; când valul de barbari se retrăgea, colonii coborau la câmpie și lucrau împreună la repararea dezastrelor cauzate de aceștia. Regimul proprietății colective pare deci să fi precumpănit când poporul român putu să se dezvolte la sfârșitul secolului al IV-lea; acesta dura încă în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
îl îngrozea, încît își astupa urechile. Veșnic i se părea că e prea aproape de front reședința cartierului și își dibuia beciuri speciale unde să se ascundă de aeroplanele vrăjmașe. Se credea totuși erou și avea un dispreț aproape curajos față de barbarii din tranșee. Acuma, văzând la spatele lui Bologa pe plutonierul cu fața cenușie și deoarece Bologa examina casele și acareturile indiferent, parcă nici n-ar fi vrut să-l mai asculte, pretorul strigă cu mândrie și resemnare: ― Haidem, plutonier, la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
râuri. Și nimica nu se v-alege din voi. Veți ajunge ca-n tâmpire, în sclavie, degradare. Pas cu pas cade-n rușine neamul vostru sânt și mare: Că-n iloți se va preface gintea de-nțelepți și crai Când barbarii vor aduce delta sântelor lor vise, Îmbrâncind în întunerec toate cele de voi zise. Vai vouă Romani puternici, vai vouă, de trei ori vai! ". Astfel zise. În blăstemu-i mîna-i albă și uscată El o scoate pe fereastă și coroana-ntunecată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
puii de avicola ai Uniunii Europene. Revoluțiile egalizează șansele, nu valorile. Nu evenimentul în sine contează, ci modul în care este ilustrat în mass-media și apoi în istorie. În istorie, rugul poate deveni o Pasăre Phoenix. În istorie, uneori și barbarii au însemnat o soluție. În istoria de până acum, biciul a suplinit prea des dialogul. Istoria lumii și viața fiecărui om nu sunt decât niște agitate tranziții. Interesul sapă albia istoriei. În istorie, remușcările au statut de paleative. Unele popoare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]