3,424 matches
-
a timpului, o condusei până acasă și ne despărțirăm în fața porții ei sărutându-i mâna. A treia zi, pe la orele prânzului, o însoții la gară luând un taxi. Când trenul se puse în mișcare, ea își flutură de la fereastră mica batistă albastră; după zece minute mă întorceam acasă, unde doamna Pavel aștepta să-i povestesc amănuntele plecării. În aceeași zi, spre seară, profesoara Marga Popescu, aflată în București pe perenul Gării de Nord, ușor intimidată, se urca în expresul de Paris, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să-i povestesc amănuntele plecării. În aceeași zi, spre seară, profesoara Marga Popescu, aflată în București pe perenul Gării de Nord, ușor intimidată, se urca în expresul de Paris, dar când trenul își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorâtă, și în după-amiaza aceea, când mă întorceam de la tribunal, în timp ce adăstam în fața vitrinei unei librării, închise la ora aceea, un bărbat în vârstă, cu părul alb, corect îmbrăcat - notez asta pentru că era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la două ceasuri, mai mult nu este... — Cu căruța ori cu piciorul?... Apoi tot una-i, răspunse zâmbind unul din oameni, că nu-i așa de departe... Doctorul mă privi țintă, voi să râdă, apoi oftă greu o dată, își scoase batista și începu să-și șteargă cu năduf fruntea de sudoare. O istorie de demult, 1908 Mergând spre Hârlău a fost publicată prima dată în Semănătorul, nr. 34 din 19 august 1907. Concentrat în tabăra de la Șipote, în perioada august-septembrie 1906
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chiorâș la paharul Martinei. MARTINE: Vai, pentru numele Domnului, nu te uita așa la mine! EDNA: Bei din rachiul de la bietul tata, zi și noapte. Sora mea devine o bețivă! MARTINE: Nu sunt o bețivă. (își tamponează tâmplele cu o batistă albă, delicată) MARTINE: Dar sunt ostenită, ostenită, atât de ostenită. Am citit replicile Martinei și mi s-a părut că m-am descurcat binișor. Mai ales propoziția cu „foarte ostenită“. —Bine. - Merrill părea surprins. - Da, foarte bine. Foarte bine, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Așteptă ca ei să-i confirme că sunt gata, apoi privi spre pulvinar. Vitellius, căci el era editor al luptelor de gladiatori, se ridicase deja. Valerius văzu că se sprijinea cu o mână de balustradă, iar cu cealaltă flutura o batistă albă. După o clipă, Vitellius lăsă batista să cadă și se auziră acordurile orgii și ale flautului. Spectacolul putea începe. O melodie gravă răsună în amfiteatru; mulțimea amuți. Cei doi gladiatori se înfruntau. Skorpius ridică brațul și îndreptă tridentul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sunt gata, apoi privi spre pulvinar. Vitellius, căci el era editor al luptelor de gladiatori, se ridicase deja. Valerius văzu că se sprijinea cu o mână de balustradă, iar cu cealaltă flutura o batistă albă. După o clipă, Vitellius lăsă batista să cadă și se auziră acordurile orgii și ale flautului. Spectacolul putea începe. O melodie gravă răsună în amfiteatru; mulțimea amuți. Cei doi gladiatori se înfruntau. Skorpius ridică brațul și îndreptă tridentul spre coiful galului. Salix respinse repede lovitura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Violator de femei! răspunse Valerius batjocoritor. O să te trimit pe plajele morților cu un șut în fund. Își puse coiful. Nici un servitor nu veni să-l ajute. Arbitrul privi spre pulvinar. Vitellius se sprijini de balustradă și, după o clipă, batista din mâna lui unduia în vânt, imaculată pe cerul albastru. Explodă muzica flautelor și a orgii hidraulice. Mulțimea amuți. Valerius inspiră profund. Sosise clipa. Inima îi bătea cu putere. O rază de soare reflectată de plăcuța metalică de pe umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spectacolul să fie solemn, le interzisese oamenilor să mănânce și să bea în amfiteatru și poruncise ca toți funcționarii să poarte togi. Ridică ambele mâini, într-un gest de salut. Se înfioră de plăcere când auzi ovațiile mulțimii. Toți fluturau batiste, toți îi strigau numele ca și cum ar fi fost al unui zeu, într-un cânt ce se înălța spre cer împreună cu parfumul de tămâie. Toți își exprimau admirația pentru decorul din arenă și îi mulțumeau că-l construise. Se mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
văzu pe Valerius respingându-i pe îngrijitori. Își puse singur coiful, în timp ce Skorpius își flutura plasa privindu-și adversarul cu surâsul celui aflat pe punctul de a oferi încă o victimă împăratului său. După o clipă, Vitellius lăsă să cadă batista albă, poruncind începerea luptei. În aer răsună muzica flautelor și a orgii hidraulice, care curând fu acoperită de strigătele entuziaste ale publicului. Valerius își luă poziția de apărare. Skorpius începu să se învârtă încet în jurul lui. Mulțimea amuți. Marcus urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și nu te extenua. Nu mai bea ceai pe stomacul gol. Ai grijă să fii deosebit de curată. Spală-te pe cap, trage un pui de somn, ridică picioarele și fă exerciții de bicicletă. Își ștergea sudoarea de pe frunte cu o batistă și se ținea în continuare după nevastă-sa, chiar dacă îi era clar că nu o interesa absolut deloc ce-i spunea el. Ammaji avea propriile idei. Propriile-i idei despre cum trebuie tratată o femeie însărcinate. O cocoloșea cu perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-urile și pantalonii lor, astfel că o boare plăcută le învăluia picioarele. Toți păreau foarte entuziasmați, fremătând de parcă o forță uriașă dinăuntrul lor se străduia să se elibereze. În ciuda amabilității șoferului și a atenției de care se bucurase, cu ajutorul unei batiste, unui pic de scuipat și al unei cantități însemnate de pudră de talc, fata părea extrem de prăfuită când coborî din autobuz. Pelerinii, curioși în privința a ceea ce s-ar putea întâmpla pe durata unei întâlniri atât de neobișnuite între potențiali parteneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o idee așa de bună. Deja datorează Magazinului de Modă pentru Doamne 152 de rupii și optezci de paisa. O dată, când domnișoara Jyotsna fusese convocată în biroul lui D.P.S., Sampath avusese ocazia să examineze conținutul poșetei sale: rujul și pieptenele, batista brodată, chitanțele și acele de siguranță, caramelele și tabletele de medicamente homeopate... Domnișoara Jyotsna duse mâna tremurândă la gură. Sângele îi îmbujoră fața. Păstrase strict secretă datoria ei de la magazinul de sariuri. Ce mai știa Sampath despre ea? Auzise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se peteceau aproape zilnic, în timpul cărora Pinky bântuia în jurul casei lui cu vreun semn de afecțiune în buzunar și Hungry Hop aștepta la fereastra de la baie. Pe măsură ce zilele treceau, reușiră să schimbe între ei tot soiul de sticle, caramele, dulciuri, batiste și pijamale. De asemenea, un pieptene, o periuță de dinți, un bețișor de urechi, o bucată de săpun, o rodie, niște fotografii și un prosop. Surorile și mătușile lui Hungry Hop, care ajunseseră acum să bată regulat cu pumnii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un timp n-am mai spus nimic. Ceea ce nu a avut nici un efect. Așa că, în final, am ascultat pur și simplu, fumând și suferind. Când s-a isprăvit, am tras un gât de scotch, mi-am șters lacrimile cu o batistă de hârtie și am sunat la room service. Am cerut cafea. Sunt cazuri când trebuie să te stăpânești. — Cum să fie cafeaua? sosi și replica bănuitoare. I-am spus: cu lapte și zahăr. Cât de mari sunt ceștile? — Duble, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trezesc noaptea, la ora minus... mai bine nu mai întreba - mai bine nu spun. Fără ca ochii-i diavolești să mă fi slăbit o clipă, Doris și-a dat jos jacheta cu o mișcare unduitoare, tamponându-și fruntea strălucitoare cu o batistă. Cămașa ei de mătase, bărbătească, albă, strălucea și ea. Am privit-o fix și am continuat să dau din gură. Din câte îmi puteam da seama, nu avea piept deloc. Și totuși, chiar această subțirime exercita o ispitire stranie, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
niște chiloți cât se poate de practici după standardele fetișiștilor, ca să nu mai vorbim de cele feministe - în chiloții ăia era marfă de calitate: curul înalt și săltăreț, smocul din față, cu forma lui vagă, ca o prună într-o batistă, care așteaptă să fie ștearsă și împărțită. Presupun (am crezut eu), presupun că țâțele or să i se facă așa cum trebuie după ce va avea copii, și atunci, și atunci tot... — Ok, bine - perfect. Da, făcui eu, să rămânem la proză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
uitat iar în jurul meu. De data asta mă așteptam ca, văzându-l pe Alec, să mă simt cât mai departe de închisoare. Dar n-a fost așa. Mi s-a părut că sunt și mai aproape de ea. I-am dat batista mea. L-am bătut amical pe umăr. Nu prea eram eu bun la chestii din astea. — Două săptămâni, am spus, două săptămâni și ai scăpat de aici. Două săptămâni, după care tu și cu mine vom zace beți în vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îngriji frizura. Cincisprezece lire pentru că am fost atins de mâna unei femei. Pipița echipată cu halat și-a petrecut degetele prin părul meu și a spus cu vocea ei prostească: „Se împuținează“. „Cu toții ne împuținăm“, am răspuns eu. Cu toții, fluturând batiste sau făcând semne cu mâna, sau doar trimițând o bezea, cu toții ne ofilim, ne împuținăm, pălim. Viața e o pierdere, noi toți o pierdem, pierdem mame, tați, tinerețea, părul, frumusețea, dinții, prietenii, iubitele, forma, motivația, viața. Pierdem, pierdem, pierdem. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vei rămâne tot Spunk. puștiule, te-ai născut a doua oară. S.J. Davis - sună perfect. Întâmplarea a lucrat în favoarea mea. Ieri după-amiază m-am dus la UN Plaza pentru prezentarea scenariului - și doamna Davis a deschis ușa, ținându-și o batistă îmbibată de sânge la nas. A încercat să-și ferească ochii, dar am observat că erau bine învinețiți. Da, o lovitură grea la rădăcina nasului fusese în stare să facă așa ceva, și o făcuse de curând. Am simțit roșeața din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mă în clipa când am simțit mirosul violenței, de tip familial, ca parafina. — Ua, am exclamat eu. Ai pățit ceva? M-am apropiat, dar ea m-a respins jenată cu o mișcare a mâinii. Stătea acolo pur și simplu, cu batista la nas, o femeie micuță, care părea și mai mică acum. Privind dincolo de ea, l-am văzut pe domnul Davis tolănit într-un fotoliu cu brațe în fața televizorului, îmbrăcat cu o vestă și înarmat cu o cutie de bere. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la ei acasă. Și dacă mă ridic în echipamentul ăsta, voi provoca un adevărat dezastru. M-am tras înapoi, m-am răsucit și-am încercat să slăbesc brâul care îmi sugruma burta. Mirosurile au zvâcnit în aer. Otello urla din pricina batistei pierdute. Martina pufnea și se agita. Poate că își imagina că Otello trece prin clipe grele. Nu știa la ce mă supunea Otello pe mine, habar nu avea de tortură, de supersuferința îndurată de marele cazan de lângă ea. Cortina reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi ceva de băut, îmi spune ea. Ard.“ Aseară, și îți jur că așa e, mergeam spre seară pe Forty-Third Street și o femeie din New York stătea cu picioarele desfăcute în drumul meu și a lăsat să-i cadă o batistă - uite-așa - chiar când m-am ivit eu. În holul de la Ashbery mă așteaptă scrisorile lascive. În holul de la Ashbery mă așteaptă femei lascive. Tu ce vrei? întreb eu. „N-am putea să discutăm în camera ta? Zău că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lacrimi mari de sânge Curg frunze de pe ramuri, - Și-nsîngerat, amurgul Pătrunde-ncet prin geamuri. Pe dealurile-albastre, De sânge urcă luna, De sânge pare lacul, Mai roș ca-ntotdeauna. La geam tușește-o fată În bolnavul amurg; Și s-a făcut batista Ca frunzele ce curg. Altfel Omul începuse să vorbească singur... Și totul se mișca în umbre trecătoare - Un cer de plumb de-a pururea domnea, Iar creierul ardea ca flacăra de soare. Nimic. Pustiul tot mai larg părea... Și-n
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mâhnit; Stă rezimată-o fată De stîlpu-nzăpezit. Igienă Ea crede c-aș fi atacat... Și când o sărut se teme, Dar sclava plăcerii, ea geme Și cere un lung sărutat. Pe urmă, când spasmul a dispărut, Își udă-n parfum o batistă - O pune pe gură, și tristă Ea șterge un ftizic sărut. Și ninge Și ninge în orașul mare E noaptea plină de orgii, Iar prin saloane aurii S-aud orchestre, și fanfare. Femei nocturne, singurele La colț de stradă se
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
din Elbaroom la frumusețea la fel de clocotitoare a lumii celor două femei, și se întrebă dacă, la urma urmei, exista vreo diferență majoră între cele două lumi. Contele Aleksandr Cerkasov transpira foarte mult pentru cât era de arătos. Păstra câte o batistă ascunsă în fiecare manșetă. Una era deja leoarcă, iar cealaltă nu stătea nici ea mult mai bine. Contele își tampona des și febril fruntea, acel dom înalt care-i dădea un aspect de geniu senzual, o iluzie întreținută de pletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]