1,731 matches
-
amorală Rioșianu, om fără niciun principiu, ruinat de câteva ori la cărți și plecat din armată cam pentru același bun renume! Reînhumarea la Predeal a câtorva sute de legionari uciși prin lagăre sau arși la crematoriu după ce fuseseră măcelăriți în beciurile poliției, a fost un alt prilej de înălțătoare comunitate sufletească legionară. Din seara aceea rece și senină de toamnă, cu stelele veghind deasupra gropilor, ca în balada „Mioriței”, n-am mai revăzut sutele de cruci din curtea Mănăstirii Predeal, aliniate
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
elev al său, legionar, să-mi spună că, de fapt, el nu a fost numit în locul meu decât după multe luni de la îndepărtarea mea și că în timpul prigoanei a intervenit pentru el și pentru alți studenți legionari, scoțându-i din beciurile poliției. În ceea ce privește prima afirmație, ea era absolut inexactă: Numirea lui Lambrino se făcuse (de către Călinescu) pe data de 1 Octombrie, deci intervenția celui interesat se produsese în cursul lunii Septembrie, cel mai târziu; iar cum eu fusesem îndepărtat din serviciu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
curioasă: - Așa-i că peștii trag la crâsnic prin apă? Pe o țigancă borțoasă a întrebat-o dacă a avut relații cu un bărbat. Femeia s-a holbat: - Haoleu, cocoană, da’ nu se vede? În copilărie se juca prin pustietatea beciurilor de la Probota, acum acoperite cu mormane de pământ. Deși părintele Petrea făcea slujbă la mănăstire, casa șio ridicase lângă biserica din Gulia unde s-a mutat și unde a sădit livadă. Ca preot al acestei bisericuțe, înființată în 1887, fusese
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
să pună pe foc tot ce se vedea în rest: acoperișul, grinzile, plafoanele, dușumelele. Pereții se prăbușeau, pretutindeni împărățea molozul, dar ce o încântase pe mama era grădina. După război, mai toate casele erau în ruină. Mama a cumpărat un beci și, cu cărămizile scoase, timp de douăzeci de ani, a refăcut locuința până ce a adus-o la înfățișarea dintâi: era o casă veche, boierească, în stilul neoclasic la modă pe la începutul veacului nouăsprezece: fațada avea colonade false și un fronton
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Adjud, unde a închiriat o casă, pentru a fi mai aproape de gară. Tata fiind fochist nu a fost mobilizat pentru front, a rămas activ la depou. Îmi amintesc evenimente din timpul războiului. Când se dădea alarma aeriană ne adăposteam în beciul casei. Seara urmăream îngrozit, dar și fascinat de frumusețea spectacolului, cum reflectoarele de la gară urmăreau avioanele inamice pe firmamentul cerului, pentru a le descoperi artileriei antiaeriene. Vedeam bombele luminoase aruncate din avioane, dar nu am văzut nici un avion doborât. Într-
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Ioan Calabria. Cititorilor le recomand să nu privească forma, ambalajul, ci să puncteze asupra substanței, a esențialității. Atunci veți descoperi o creatură minunată a harului divin, o adevărată capodoperă a lui Dumnezeu, pe care nu putem să o păstrăm în beciurile istoriei unei Congregații religioase, ci trebuie să o expunem în galeria mărturisitorilor acestui secol al Bisericii catolice, ca exemplu de credință autentică, de caritate nemărginită, de o coerență evanghelică impresionantă. Mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat, profesorului Giuseppe Perazzolo
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și-a zis că deși a fost îngropat, tot se va salva. S-a convins pe sine că va reuși să iasă la suprafață. Speranța i-a dat în gând că nu-i în mormânt, că este închis într-un beci rece și întunecos, și că după un timp, cei care l-au închis îi vor da drumul. S-a făcut și mai multă lumină în mintea lui și a în țeles și mai bine că este îngropat, că se află
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
timp mi s-au născut Suzana și Serafim. Gospodarii din Hăbă șești mi-au dăruit o vacă, un cal, mi-au făcut căruță și șaretă. Am restaurat biserica și am refăcut casa parohială. Am construit un grajd cu șură și beci. Am sădit vie și am făcut stupină. Nu mi-am închipuit că pot fi în Moldova credincioși atât de darnici, atât de binevoitori. PRIMA îNVIERE LA STRUNGA. Pentru acoperișul casei parohiale trebuia țiglă. Am făcut comandă la o fabrică, iar
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
-i satisface curiozitatea, de fiecare dată îi citeam scrisoarea primită. CUMPLIT MIJLOC DE TÂMPENIE. Eram în Vama, prin anii -75-80. Din niște „atenanțe” vechi și un grajd mare, ruinat, construisem, în curtea casei parohiale o „bucătărie de vară” pe un beci vechi, mare, de piatră. Construcția are o cameră pentru refugiu la vreme nepotrivită, un garaj, o bucătărie și o baie. în camera „de refugiu” îmi instalasem un „atelier de lucru”. Lucram la „Dicționarul Biblic”. Aveam o masă, un pat, un
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
e?” „Nu știu.” Cel a cui a fost n-a spus: „A mea este”. Imediat mi-a făcut raport și șapte zile la izolare. Și m-a băgat la izolare la celular. M-a băgat Într-o pivniță, Într-un beci mizerabil... Era acolo o somieră, cum sunt paturile de fier, și pe aia o rogojină, da’ pe care mi-o băga numai seara, ca să mă culc. Și era În luna ianuarie, și Înghețam de frig... Și mâncam numai la două
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
voinic, cu o statură foarte voinică... avea o palmă cât două de-ale mele. Știu că mi-a dat câteva, de ghem m-a făcut... Cam cât timp a durat ancheta? În total, cam vreo săptămână, cât am stat În beciurile Siguranței... Dup-aia ne-a transferat la penitenciar, la tribunal, că era și un corp de clădire care avea celule... Aici ne-a ținut mai multe luni și de aici, de la Arad, ne-a trimis la proces la Tribunalul Militar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unu’ la Securitate, de pe la Târgu Mureș, un maghiar, să caute pe un prieten de-al lui, care era ofițer acolo, și-o venit la secție să Întrebe de el. L-au luat și pe ăla și l-au băgat În beci. Nu știu cât timp l-o ținut și dacă i-o mai dat drumul sau nu. De exemplu, știu că stăteam Într-o celulă din asta, așa, o cameră mai mică, uite așa, cum ar fi asta, deci de câțiva metri pătrați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de acolo mi-a dat drumul. Vă mai amintiți cum a fost momentul eliberării? Da. De acolo de la Ploiești m-a eliberat. Și am avut ocazia să mă Întâlnesc cu domnul Ionescu-Quintus, marele liberal. Din greșeală, m-o pus În beciul de arestare, de anchetă, da’ eu eram pentru eliberare... Și am stat acolo 24 de ore, și a doua zi m-o dus Într-o altă cameră. Și acolo am avut ocazia să Îl cunosc pe Ionescu-Quintus. După aia am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cum spui, am intrat În mișcarea asta și ne-a organizat cineva dintre noi, și aicea la Bârsești ne-am format echipe și am arestat câțiva comuniști, că erau mulți la noi. I-am dus, i-am băgat Într-un beci acolea. Și am arestat șeful de post, am luat armamentul... Asta am făcut... Și vorbisem și cu bacii ăia de pe la Vidra, cu alde Chirian... cu mai mulți, să Începem ceva și să mergem la Focșani să ne cerem drepturile. Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Mi-a spus că-n 1950 am stat cu niște fugari de vorbă și am acasă ascunse vreo 50-60 de piei de miel”. Manoliu ăsta, care era de-aicea, avea moară și ascunsese vreo zece butoaie de benzină; despărțise un beci și el credea că acolo nu i-o găsește. Și mai venea de la Securitate și ne mai ancheta și aci la penitenciar... Și vine odată de la anchetă și atunci ne-am dat seama că Ursescu ăsta era turnător. Și la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lăudat faptul că, în clipa sosirii, «Tovarășa» s-a înclinat în fața pămîntului chinezesc, iar «Tovarășul», atent la de acest gest, a rostit primele cuvinte în limba țării gazdă: «Ho Toanto!»” în cel de-al doilea banc, „un ins ajuns în beciul Securității e întrebat de un altul, aflat mai de dinainte acolo, ce-a făcut. «Am spus că mi-e foame!» « Ia te uită ce capricioși au devenit, domnule!», se miră acela. «Eu, din contră, am spus că: M-am săturat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost un entuziasm mare, când bătrânul fost președinte a Îmbrățișat pe tânărul elev, ales acum președinte, transmițându-i acestuia făclia s-o ducă mai departe. Am avut În sala de festivități, un stand al meu cu lucrări numeroase (nu În beci, cum au stat la „Muzeul Fălticenilor”), am fost fotografiat, intervievat etc. La Centenarul „N. Gane” nu eu am fost cel nemulțumit. Putea lipsi din „Anuar” la pag. 89, când se scrie despre mine În mod foarte elogios, cuvințelul „a fost
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În ulei al cumnatului meu517, care reprezintă biserica din Folticenii Vechi. E operă din tinerețea sa și deci mai valoroasă, căci mai târziu a fost prolific. Ar fi bine ca la acest Muzeu de lit. și artă, să scoateți din beciul, În care le-a vârât colegul Ciurea, și celelalte piese ale sale: portretul lui Dragoslav, biserica din Buciumeni; și nu mai Îmi amintesc de altceva. 517 Pictorul R. Schweitzer-Cumpăna. Cred că prin doamna Dascălu, și nu Diaconu. 910 Dacă e
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
trimis și numere răzlețe din „Înmuguriri”, „Săptămâna” etc. relative la activitatea culturală din Flt., ai cărei exponenți sunteți acum Dl. Prof. V. Popa și matale. Am trimis și unele fotografii În legătură cu același lucru. Sper că nu vor mai mucegăi În beci, ca pe timpul directoratului colegului Ciurea, căci, din rândurile trimise de direcția Muzeului, se vede interes și mai ales inimă 521. Mi-a scris și d. T. Tatos și i-am răspuns cu privire la semicentenarul liceului No. 2, care se complace, În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
semnături, să se numească acum, cu prilejul sărbătoririi semicentenarului, „Elena Doamna” soția lui Cuza, care a locuit multă vreme la Ruginoasa, jud. Baia. Mă bucur că, În fine, inaugurați Muzeul pentru lit. și artă564, așa că nu vor mai sta prin beciuri umede cărțile noastre. Mă mir Însuși că lucrările mele, Împrăștiate prin tot felul de publicații, au ajuns la 425. Mă bucur, că după cum Îmi scrie valorosul intelectual, care e d. prof. Popa, colaborezi la Monografia V.T. Nu Înțeleg Însă ce capitol
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
n-am primit scrisoarea (căci face pe drum circa 10 zile). Sunt Încredințat, că, dat fiind talentul matale excepțional de organizator, Muzeul pentru lit. și artă, va avea alt aspect, decât cel cu urșii, 934 În care cărțile zăceau În beci. Mulțumesc, atât matale cât și d-lui Prof. Popa - pentru zelul, cu care lucrați la Monografia modestei mele persoane. și acum la chestiunile puse de mata! Blutrache este „răzbunarea sângelui”, recte vendetta, care există și azi În Italia de Sud
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sunt acord. În urmă cu cinci ani, în toamna anului 1974, am încercat să trec frontiera țării ilegal, ascuns într-un vagon ce exporta coronițe de brad în RFG și, în loc să ajung la Hamburg, conform planului meu, am ajuns în beciurile Miliției și apoi în pușcăria din Oradea, unde am stat șase lunișoare din cele nouă ce le-am primit pentru tentativa amintită. Calvarul și teroarea vieții mele încep însă odată cu majoratul și, în același timp, cu renașterea dorinței mele de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
existat întotdeauna frecușuri și există și azi, pe tema delimitării competențelor și cine este mai mare și mai tare. Șefii inspectoratelor de miliție sunt aleși dintre oamenii duri, nemiloși, au în general vederi înguste, care îi ajută să aplice opresiunea beciului, a interogării prin intimidare și fățărnicie. Ei poartă haina de milițieni doar în anumite cazuri, căci nu sunt decât jumătate militari, cealaltă jumătate stă la partid. Ei văd în fiecare om de pe stradă un bandit posibil. Banditule este cuvântul lor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și determinat-o să intre undeva în spatele Bisericii Sf. Gheorghe. De aici înainte, iar nu se mai cunosc amănunte. Mai recent, un motociclist a străbătut alte străzi principale aruncând manifeste. Tânărul a fost și el înhățat și zace probabil în beciurile Securității. Se spune că este feciorul unui reputat medic de la Spitalul de urgență din București și că respectivul doctor a fost chemat în justiție pentru a justifica bunurile din casa sa din Capitală și din Snagov . în țară, convoiul prezidențial
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
oare la care casă, când casele noastre au fost luate de statul român?! După multe insistențe, am fost dați afară de pe aeroport de către organele de miliție și armată. Câțiva dintre noi au fost luați cu duba miliției și maltratați în beciurile lor din București. Cei care am avut familie mai numeroasă și copii mici ne-am retras fără a comenta, de frică să nu li se întâmple ceva copiilor noștri. Ne-am întors în orașele noastre și am cerut casele sau
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]