3,162 matches
-
de creștini cu aripile lor de credință, cu neaua cugetelor împodobite-n Imnele Nașterii Domnului, cu harul binecuvântării preoților, cu mireasma sublimă a poeților, cu împărtășirea Duhului Sfânt, în Dor și Suferință, au frânt gratii, au rupt zăvoare, au despicat bezna, au topit gerul, au încremenit spaima temnicerilor, au aprins în lumânări zăbrelele și au luminat văzduhul cu flacăra Colindelor și dragostea Iubirii lor de Hristos, de Măicuța și de Neamul nostru prea ales și prea des prigonit: „Primește-ți, lume
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
gânduri care împletesc corola Colindelor în mănunchiul Sărbătorilor creștine, să vă picure neîncetat în candela sufletului mirul și mireasma bucuriilor sfinte! ---------------------------------------------------------- Cu aleasă prețuire, Gheorghe Constantin NISTOROIU și familia. Brusturi, Neamț Sfânta Seară de Crăciun 24 Decembrie 2015 „Orbecăiau în beznă/ Se târau pe brânci,/ În întuneric și minciună./ Un stol de corbi,/ Le croncănea lozinci...// O furtună,/ Lovise dinspre răsărit.../ Așa s-a nimicit/ Tot ce era frumos și bun./ Un nebun, mai mulți nebuni...// Nefârtați domneau peste pământ/ om
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
întru Dumnezeu și Neam. Dar, Dumnezeu a vrut altfel. A revelat Adevărul pentru Libertatea și Iubirea lor jertfelnică. Paralel cu întâmplările și numele personajelor cărții, întâlnim Drumul Sinelui lui Ianolide, presărat cu prăpăstii, cu prăvăliri în abisuri, cu retezări de bezne, cu neteziri de creste, cu aripi ce ating azururi, cu limpeziri serafice de Rai, cu ruga de foc a celui nebun întru Hristos, căci: „Dumnezeu Și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți.” (I Cor
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
roșie, prin gardienii gălbejiți și călăii ruginii ai temnițelor, prin turnătorii ungherelor tenebroase, amplificându-și ura viscerală, prostia, dobitocia și violența peste orice mișcare, peste orice rugă, peste orice pâlpâire a vieții creștinilor făcute ferfeliță din fiecare celulă căptușită cu beznă și zăbrele, surprinsă admirabil și sfâșietor de marele și genialul poet creștin Radu Gyr: Voi n-ați fost cu noi în celule „Voi n-ați fost cu noi în celule/ să știți ce e viața de bezne,/ sub ghiare de
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
celulă căptușită cu beznă și zăbrele, surprinsă admirabil și sfâșietor de marele și genialul poet creștin Radu Gyr: Voi n-ați fost cu noi în celule „Voi n-ați fost cu noi în celule/ să știți ce e viața de bezne,/ sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,/ voi nu știți ce-i omul când prinde să urle,/ strivit de cătușe la glezne.// Voi nu știți în crunta-nchisoare/ cum mintea, speranța și visul,/ când ușile grele se-nchid în zăvoare
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
mângâierea și avem mai bune nădejdi despre cele viitoare; iar acum toate ne merg în sensul curentului și plutim cu vânt prielnic. Ce am văzut? Ce am auzit? Stânci submarine și recifuri, vârtejuri și uragane se dezlănțuie, noapte fără lună, beznă adâncă, faleze și stânci, și totuși de și plutim pe o astfel de mare, dispoziția noastră nu e cu nimic mai rea decât a celor ce se clatină în port. b. La acestea gândindu-te și tu, preaiubită de Dumnezeu
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale, Proptită-n blânde raze de la o mică stea. M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise, Escaladând reci creste de munți întunecați, Și ajungând la ușa plăcerilor promise, Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați. Am încercat să caut tunelul spre lumină, Dar m-am lovit de zidul tăcerilor în doi, Căci alergând cu tine prin ceața cea haină, Azi am uitat de mine și... am uitat de noi. Am răsfățat trecutul
ÎNTRE VIS ȘI REALITATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381194_a_382523]
-
în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. „Eroul neamului românesc este fără îndoială cel care trăiește sau/ și moare întru neamul românesc, adică pentru Hristos.” (Mugur Vasiliu) Fiii creștini ortodocși, ca Fii ai Luminii deci, au fost încarcerați în bezna calvarului abătut asupra Neamului nostru prea ales și nemuritor și aruncați în malaxorul mlaștinei deznădejdii, de către jivinele întunericului ateist, care au supt ură la sânul proletariatului internaționalist. Lupta eroilor dacoromâni naționaliști-creștini fiind ostășească și dreaptă, luptând sub Flamura strămoșească a
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
au urmat sute de mii de biruințe. Citește mai mult „Eroul neamului românesc este fără îndoialăcel care trăiește sau/ și moare întru neamulromânesc, adică pentru Hristos.”(Mugur Vasiliu)Fiii creștini ortodocși, ca Fii ai Luminii deci, au fost încarcerați în bezna calvarului abătut asupra Neamului nostru prea ales și nemuritor și aruncați în malaxorul mlaștinei deznădejdii, de către jivinele întunericului ateist, care au supt ură la sânul proletariatului internaționalist.Lupta eroilor dacoromâni naționaliști-creștini fiind ostășească și dreaptă, luptând sub Flamura strămoșească a
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale, Proptită-n blânde raze de la o mică stea. M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise, Escaladând reci creste de munți întunecați, Și ajungând la ușa plăcerilor promise, Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați. Am încercat să caut tunelul spre lumină, Dar m-am lovit de zidul tăcerilor în doi, Căci alergând cu tine prin ceața cea haină, ... Citește mai mult Am strâns în brațe luna, i-am dăruit petaleDin florile
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale,Proptită-n blânde raze de la o mică stea.M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise,Escaladând reci creste de munți întunecați,Și ajungând la ușa plăcerilor promise,Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați.Am încercat să caut tunelul spre lumină,Dar m-am lovit de zidul tăcerilor în doi,Căci alergând cu tine prin ceața cea haină,... XIV. RONDELUL FLORILOR CE TAC, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2240
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
-o zvâcnire de ultim bun-rămas. Pe mugurii nădejdii mă-nalț, capricioasă, La umbra fericirii dorind să fac popas. O zodie de lacrimi se zbate încă-n mine, E-o vagă amintire, cu iz de pom uscat. Prin resturi reci de beznă, ciudate și meschine, ... Citește mai mult Te joci cu mine, viață, dar nu-s marionetă,Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de mult,Te-amuzi întortocheată, cu glas de șansonetă, Sfidând nevolnicia din trunchiu-mi de adult.Îmi cresc din creștet ramuri de salcie
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
-o zvâcnire de ultim bun-rămas.Pe mugurii nădejdii mă-nalț, capricioasă, La umbra fericirii dorind să fac popas.O zodie de lacrimi se zbate încă-n mine,E-o vagă amintire, cu iz de pom uscat.Prin resturi reci de beznă, ciudate și meschine,... XVI. PĂDURE FLĂMÂNDĂ, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă, Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși o atacă; Cu atenție ochește-un șoricel
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
pletele de ploaie, Te urmăresc, ca un spion fidel, Și pescuind cuvinte-ntre șiroaie, Mă strânge noaptea-n chinga-i de oțel. Aș vrea să sparg tăcerea ce mă doare, Cu ea-mpreună-al tău orgoliu crud, Să smulg din beznă patima ce-ți moare, Să-mbrac în lacrimi stinse al ei nud. Dar mă gândesc că totu-ar fi zadarnic, Prin viața mea n-ai fost decât turist, De ringul sorții m-aș zdrobi amarnic (Ori fără tine n-am
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
pletele de ploaie,Te urmăresc, ca un spion fidel,Și pescuind cuvinte-ntre șiroaie,Mă strânge noaptea-n chinga-i de oțel.Aș vrea să sparg tăcerea ce mă doare,Cu ea-mpreună-al tău orgoliu crud,Să smulg din beznă patima ce-ți moare,Să-mbrac în lacrimi stinse al ei nud.Dar mă gândesc că totu-ar fi zadarnic, Prin viața mea n-ai fost decât turist,De ringul sorții m-aș zdrobi amarnic(Ori fără tine n-am
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de pace, A predat, tot înainte, Lângă cei de dinainte Să înalțe totdeauna, Și copii - lângă părinte, Și părinți, cu fiii, una - Vremea lui nu vine-trece, Doar răsare, și răsare - Tot Luceafăr, ce petrece România, ca un Soare - Și în bezna cea adâncă, Și-n orbirea cea nebună, E lumina lui de stâncă, Ce din Haos, ne aduna - Demiurg fierbinte-rece, Rațiune și simțire, N-ai cerut să ți se plece Niciun suflet, sau iubire - Și când pasărea din tine ... Citește mai
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
războiul lui, de pace,A predat, tot înainte,Lângă cei de dinainteSă înalțe totdeauna,Și copii - lângă părinte, Și părinți, cu fiii, una -Vremea lui nu vine-trece,Doar răsare, și răsare -Tot Luceafăr, ce petreceRomânia, ca un Soare -Și în bezna cea adâncă,Și-n orbirea cea nebună, E lumina lui de stâncă,Ce din Haos, ne aduna -Demiurg fierbinte-rece,Rațiune și simțire,N-ai cerut să ți se pleceNiciun suflet, sau iubire -Și când pasărea din tine... XI. LIVIU JIANU
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
de ales, Credință, dăruire și jertfă- n amintire, Fracțiuni de împlinire și karmică iubire, Trecut-au toate, într-o mare de păcate În viața lui trăită, doar pe jumătate, Nu-i cale, nici nu vede să fie vreo lumină, O beznă ancestrală, căzută ca o vină În sufletu- i se prinde cu rădăcini de foc, Vânzând clipa de pace, pe ani de nenoroc, Pierzanie, totul și toate, odată se opresc, Divin și năzuință sfârșesc în omenesc, În patima trăirii, ritualul de
FRACȚIUNI DE ÎMPLINIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381510_a_382839]
-
niște scări întunecate. - Pădurea îți mulțumește pentru grija ta, strigă iepurașul, după care o luă la goană și se făcu nevăzut. - Aici trebuie să fie Castelul de Fier, spuse Florea - Zâmbet de Floare. Aripile fluturașului începură a lumina drumul prin bezna care se adâncea pe măsură ce coborau spre inima pământului. La un moment dat, în fața lor apăru Balaurul de Foc. Scuipă flăcări în toate direcțiile închizându-i într-un cerc de foc. Broscuța sări din buzunarul grădinarului și scuipă peste flăcările înalte
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
îngeri nevăzuți păzeau, Eu coborâm în strana boltii, În marea, unde stelele lipseau. Aveai un somn, ce- nconjura Un alcov pur, elenizat în ros, În stofă timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși. Era amorul nevăzut de greu, În beznă, sclipea o Afrodita, Ea dispărea, pălind de dorul tău, Și în ninsoarea nopții era sfântă. Se întregea cu scrisul meu, Pierea atunci și vaierul lunatic, Cum piere noaptea într- un hau, Adulmecând sărutul tantric. În finitudini stele reci îmi zbor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
care îngeri nevăzuți păzeau,Eu coborâm în strana boltii,În marea, unde stelele lipseau.Aveai un somn, ce- nconjuraUn alcov pur, elenizat în ros,În stofă timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși.Era amorul nevăzut de greu,În beznă, sclipea o Afrodita,Ea dispărea, pălind de dorul tău,Si in ninsoarea nopții era sfântă.Se întregea cu scrisul meu,Pierea atunci și vaierul lunatic,Cum piere noaptea într- un hau,Adulmecând sărutul tantric.În finitudini stele reci îmi zbor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
se prăbușea, Vorbea tot ne-nțelesul și își găsea răspuns Întunecimea vieții, pătrunsă-n nepătruns, Blândețea din povață, cu lumânarea aprinsă Păzea ca veșnicia de vânt să nu stea stinsă; Dar cerurile toate în murmur cufundate, Încep să strige-n beznă, că-n lumea de păcate, Ei n-or pleca să-și poarte în luna cea de miere, Pe un pământ de patimi, uitarea în durere, Ea n-avea să trăiască afară de ursitul, Iubirea-i pe vecie îi este infinitul, O dată
PRINȚESA CLIPELOR de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381521_a_382850]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SUB CRUCEA VEACURILOR SECI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului SUB CRUCEA VEACURILOR SECI Sub crucea veacurilor seci, zac băi căzute-n beznă și tânguie pământul în dor de aur cald aceeași rugăciune a șteampurilor mute, cu umbre neclintite ce sângele îmi ard. Bucata mea de pâine pe masă șade albă uscându-se în coaja mirosului de vânt căci buzele îmi crapă în
SUB CRUCEA VEACURILOR SECI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381559_a_382888]
-
POTECI ȘI IERNI Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului La capătul drumului cu prima zăpadă se formase o stâncă de gheață, acolo încremenise tristețea mea în culoarea șofranului adunată și ea. Bezna umedă transpira pe ușile închise un tramvai dintr-un colț pornise, te-am văzut, fată frumoasă, și ai devenit a mea chiar dacă aștepți pe altcineva, și chiar de nu te mai văd niciodată pentru o clipă, o clipă, tu ești
PESTE POTECI ȘI IERNI de PETRU JIPA în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381580_a_382909]
-
și artistice prin diverse simboluri, cu valoare de principiu al lumii, simbol al unității care ascunde aspirația spre paradisul pierdut, ”prin iubire refăcându-se androginitatea inițială a universului”. Autorul acestui volum metaforic, Dan Tipuriță, ne transmite ideea , că ”și-n beznă crizantema iubirii va înflori”: ”îmbrățișează-mă cu fără timp neîntrupato/ tu care porți aur în sclipirea genei/ fă să renască din cenușa verii/ izbânda vie a iubirii noastre (p. 31), atenționându-ne, ironic: ”în noaptea asta doamnelor nu mai ștergeți
A.D.N.-UL FERICIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380907_a_382236]