2,324 matches
-
și citi copia scrisorii trimisă lui Abelman. Era de necrezut. Cine și-o fi bătut capul să scrie asemenea lucruri? „Dl. I. Abelman, mongoloid“; „lipsă totală de contact cu realitatea“; „concepție întunecată despre lume“; „să simți arsura loviturii noastre de bici pe umerii dumitale deplorabili“. Și ceea ce-l îngrijora mai mult decât tot restul era faptul că semnătura - „Gus Levy“ - părea destul de autentică. Abelman săruta probabil originalul chiar în momentul acela, lingându-se pe buze. Pentru unul ca Abelman scrisoarea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și cașmir sclipeau în lumina estompată când mâini și brațe despicau aerul într-o mulțime de gesturi grațioase. Unghiile, butonii de la manșete, inelele roșii, dinții, ochii, toate străluceau. În centrul unui mic grup de oaspeți eleganți, un cowboy cu un bici de călărie îl lovea ușor pe unul dintre admiratorii săi, care răspundea printr-o cascadă de țipete exagerate și chicote de plăcere. În mijlocul unui alt grup, un tip sportiv, îmbrăcat într-o jachetă din piele neagră, făcea demonstrații de judo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
au neîndoielnic un farmec întunecat de blugii și cizmele pe care le poartă. Privi peste masa clocotitoare de invitați. Trebuie să-i potolim pe oamenii aceștia. Să-i aducem la ordine. Ne așteaptă o chestiune crucială. Falsul cowboy gâdila cu biciul un oaspete elegant. Sportivul țintuia la podea un altul, ce părea în culmea fericirii. Peste tot se auzeau țipete, gemete, chiote. La patefon puseseră acum o altă placă: Lena Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei de lângă patefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
toată noaptea. Salitov trecut la raftul cu cărți. Volumele erau toate cam de aceeași mărime și culoare, toate îmbrăcate în aceeași pânză maro. Cercetă titlurile: Poveștile Hareem, Aventurile unei greble, Trezirea Pandorei, Scalvi albi, O incursiune în Sodoma, Privilegiul gentilomului, Biciul și biciuiții, Plăcerea violetului (fiind o continuare a Biciului și biciuiții), Trup și sânge, Ea s-a dat țiganilor, Cele unșpe mii de vergi-ne-bune, Călugărul și virginele. Fiecare purta sigla Priap, ceea ce îl făcu pe Salitov să slobaodă un salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
erau toate cam de aceeași mărime și culoare, toate îmbrăcate în aceeași pânză maro. Cercetă titlurile: Poveștile Hareem, Aventurile unei greble, Trezirea Pandorei, Scalvi albi, O incursiune în Sodoma, Privilegiul gentilomului, Biciul și biciuiții, Plăcerea violetului (fiind o continuare a Biciului și biciuiții), Trup și sânge, Ea s-a dat țiganilor, Cele unșpe mii de vergi-ne-bune, Călugărul și virginele. Fiecare purta sigla Priap, ceea ce îl făcu pe Salitov să slobaodă un salut emfatic de triumf. Acesta nu era pentru îngrijitor, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Se întoarse abia după o jumătate de oră. Purta un pachet mic învelit în hârtie colorată. ă Am luat ceva pentru copilă. Ea are un copil, să știi. O fiică. ă Curva? răspunse îmbufnat locotenentul Salitov, uitându-se înainte în timp ce biciul surugiului pocni în aer. Un zâmbet ușor miji pe fața lui Porfiri. ă Câți nervi ai putut să ai în dimineața aia, Ilia Petrovici! Porfiri aruncă o privire precaută spre Salitov. Fața locotenentului era deja roșie de la aerul rece, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
angajase pe Luchi și m-am dus la spectacol. Ceea ce s-a petrecut în arenă a fost o mare decepție pentru mine. Sălbăticiunile pe care mi le închipuisem mândre și semețe se comportau ca niște pisici. Se lăsau comandate cu biciul. Uneori, mai mârâiau și le scânteiau ochii. Atunci deveneam atent, așteptând cu sufletul la gură să sară și să-și înfigă, spre groaza spectatorilor, colții în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici și animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
comandate cu biciul. Uneori, mai mârâiau și le scânteiau ochii. Atunci deveneam atent, așteptând cu sufletul la gură să sară și să-și înfigă, spre groaza spectatorilor, colții în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici și animalele redeveneau supuse și ascultătoare, făcându-și cumințite numărul. În mintea mea a încolțit în seara aceea o idee: să mă furișez într-o noapte în circ, după terminarea spectacolului, și să eliberez animalele din cuști. Tot mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dar acolo visul meu s-a spulberat. Cuștile erau bine ferecate. Am plâns descoperind asta. În nopțile următoare, m-am trezit de câteva ori leoarcă de transpirație. Aveam fel de fel de coșmaruri. Mă visam vârât în cușcă, bătut cu biciul și mă deșteptam urlând. Când, într-o noapte, tata a apărut în prag îngrijorat, am fost gata să mă arunc în brațele lui și să plâng, ca să-mi liniștesc spaimele, dar el, bănuind că anume urlasem, ca să-l scol din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici măcar între patru ochi. Apoi mi se părea ciudat că nu prea îndrăzneau să fie răutăcioși, mărturisindu-și îndoielile, decât în șoaptă și cu teamă, de parcă în orice moment Bătrânul ar fi putut să iasă din sala cu oglinzi cu biciul în mână ca să-i pedepsească. Până și Mopsul era prudent. Când, luat de val, scăpa o răutate, se uita îngrijorat la ceilalți care, în asemenea împrejurări, se prefăceau că nici nu auziseră. După ce s-a convins că nu se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pipa în buzunar. După care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am achitat și pe el. Într-o noapte, mi-am închipuit că aveam în mână un bici. Arătam ca un dresor de circ. Un râs lung, gâlgâitor a cutremurat oglinzile și m-am speriat. După care mi-am revenit. Ce prost fusesem! De ce mă speriasem? Doar eu eram dresorul! Ieșind de-acolo puteam să le incendiez imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-aș fi culcat cu Moașa cum m-aș fi culcat cu o mie de femei, după care am fi putut reveni în azil, sătui de dragoste, ca să ne arătăm întreaga ură față de bătrâni. L-aș fi putut scoate cu biciul din cameră pe Leon, de câte ori ar fi împuțit podelele, sau pe Filip, apostrofându-l: „Să nu-mi mai spui «domnule scluptor» că te nenorocesc, auzi? Și nu mai sunt «domnule sculptor» acum. «Stăpâne» să-mi zici de-acum înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
probabil, pentru ei un pericol, un risc. Află că mă cam plictisește povestea asta. Îmi închipui ce liniștiți ar fi unii, care nu mai au ochi pentru mine, să-l vadă acum pe Bătrânul ieșind din sala cu oglinzi cu biciul în mână, pleznindu-i pe rând peste obraz și apostrofându-i: „Ați crezut că sunt mort, nemernicilor, cum v-a spus ticălosul de sculptor? Ei, nu, iată că trăiesc. În genunchi, păcătoșilor, și pentru că ați îndrăznit să credeți în moartea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scotocit În cufărașul personal al lui Dee, am descoperit niște formule, am vrut să invoc Îngerii, așa cum face el În nopțile cu lună plină. Dee m-a găsit răsturnat pe jos, În centrul cercului Macrocosmosului, ca sub o lovitură de bici. Pe frunte, Pentaculul lui Solomon. Acum trebuie să-mi trag și mai tare peste ochi gluga. — Încă nu știi cum se face, mi-a spus Dee. Bagă de seamă, ori pun să ți se taie și nasul. I will show
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care Îi mișcă pînă În străfundul trăirilor lor, care sînt, În cea mai mare parte, muzica Diavolului. Neștiuți, există Încă oameni credincioși Creatorului lor Îndepărtat, căruia nici că-i pasă. Aceste suflete uscate și pline de pizmă schingiuiesc inocența cu biciul vinovăției și al păcatului și al urii față de fire. Ei vorbesc despre „păcatul fuduliei“, stîlcesc carnea ce dă În pîrg, Îngheață aromele În floare, pedepsesc joaca și alungă bucuria. Poeții lui Pan i-au denunțat mult timp pe acești cavaleri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
abia dînd din cap. — Sadomasochismul este o cultură foarte populară pe aici. Oricum ar fi, filmul se deschide cu toți prietenii noștri În apartamentul Terezei și al lui Lu, toată lumea Îmbrăcată În piele, cizme Înalte cu șireturi, combinezoane de piele, bice, lanțuri, toate cele, femei frumoase. Nu ne-am mai văzut de mult așa că toate sporovăim, Fato, ți-ai tras un inel nou În clitoris, Iubito, ia să-ți văd și eu ținta aia nou din limbă, chestii de-astea, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În clitoris, Iubito, ia să-ți văd și eu ținta aia nou din limbă, chestii de-astea, de-ale fetelor. Apoi domnișoarele de onoare, haha, asta e o glumă de-a noastră, aranjează echipamentul, cîrligele din tavan, frînghiile de mătase, bicele. Scuză-mă, iubitule, pot să mai beau unul? — Cu plăcere? Ce-ai de gînd să faci cu băiatul ăsta? Întreabă Wakefield. Caddy Încă Își mai ține brațul după gîtul puiului de anarhist. — Să-l fac să protesteze pînă ejaculează. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Am ajuns în penitenciaru Jilava noaptea pe la ora 1. 30. Ningea foarte frumos afară. (În curând, va fi editată cartea lui Sibișan, scrisă chiar de el!) „Tata, după cât mi-aduc aminte, tata îmi spunea că tatăl lui îl bătea cu biciul“ - Târtan Este frizerul meseviștilor. Coleg de celulă și proteste cu Medragoniu. Cartea lor de vizită, pe o bucată de carton, lipită de gratii: „Bine ați venit la grădina zoologică, celula 811, pentru a ne vizita respectați următoarele reguli nu dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de la părinții lor, care nici ei n-au avut o educație. Deci prin educație, eu gândesc... - numai când folosești cuvântul „educație“ e ceva, un cuvânt complex. Tata, după cât mi-aduc aminte, tata îmi spunea că tatăl lui îl bătea cu biciul. Mama îmi spunea că mama ei îi mai dădea câte o palmă sau o înjura sau o punea la munci grele. Deci oamenii n-au avut timp să primească o educație. Cum să crească un copil, un copil dificil - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sugestii expresioniste („țîșnește stridența poftei ca un șuier drept de sirenă”, „artă-naivă, simplă, capricioasă, țîșnită”). Relevantă este viziunea libertății poetice care, din „capriciu aristocratic”, explorează teritorii noi, neumblate: „Încă un capriciu - aristocratic - al acestui postillon al poeziei. Versul e un bici, tremură, șerpuie sau se sparge în vînt, din mîna poetului. Și goana cu zurgălăi îl duce prin drumurile cele mai afundate și nebătute” (în Cronica, an I, nr. 13, 10 mai 1915). Prima referire a lui Vinea la Strindberg (dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
timp de trei ani cu indiferența publicului”, cf. nr. 24) și momentul 1927 („Intermitent, apare Sburătorul, plouat, mirosind a buhă udă. În realitate e deghizat. În cenaclu dogoare de duș cald, limoniu, echivoc. În revistă, spectacol: la mijlocul menageriei, maestrul cu bici cursiv își dresează prinșii. Numai F. Aderca simulează controversa, strigînd prin colivie: «Eu sînt independent... În fiecare zi mă cert cu Lovinescu...» Și, în același timp, insensibilul îmblînzitor își face elefanții să cînte la clavir, ca în arena circului Proserpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Adevărata istorie a românilor de-abia se deschide. Cultura românească începe prin a fi un deziderat posibil doar de-acum încolo (...) O singură condiție: rîvna de a construi. Și pentru aceasta, înainte de toate: libertatea de a construi. (...) În București, sub biciul vremurilor moderne, se zămislește stil nou”. De departe cele mai consistente și mai articulate teoretic sînt însă textele lui Marcel Iancu („Arhitectura nouă“, respectiv „Constructivism și arhitectură“). Ambele pledează pentru un „nou clasicism” constructivist. „Arhitectura nouă“ se deschide cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să meargă la pas, astfel încât alte căruțe și alți negustori să ni se alăture pe parcurs și să formeze un convoi. Când au ajuns în dreptul unui transport de grâu cu destinația Oderzo, un oraș bizantin pe pământ longobard, au dat bice animalelor în sfârșit și am mărit pasul. Către asfințitul soarelui am ajuns într-un sat la aproape o milă de vadul peste apa numită Tagliamento. Povestisem că sunt fiu de negustor și că tatăl meu venise din Siria la Concordia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vacarm total. Unii s-au repezit cu bâtele spre Zogru, alții au luat-o la fugă, iar spătarul, înțelegând că era un moment bun de drum, a împins-o pe Ghighina în trăsura și i-a poruncit vizitiului să dea bice. Istru și Ioniță s-au agățat de coșul trăsurii și, în câteva clipe, au dispărut pe drumeagul șerpuit printre copaci. Nici Zogru n-a întârziat mult. După ce a strâns între mâini capul unuia până l-a făcut terci, a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
știi, ceva care îți intra până în creier și se răsucea în toate părțile. Nici n-am apucat să văd ori să-mi dau seama cam ce era, când s-a ridicat pe cer un fulger ori o lumină subțire ca biciul Sfântului Ilie, a trecut pe deasupra capetelor noastre fâsâind și a coborât brusc asupra cetății, zdrobind-o cu o bufnitură din care țâșneau scântei în toate părțile. O ceată de turci, poate chiar ăia care abia plecaseră de lângă noi, veneau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]