7,814 matches
-
am, fac bine fiind așa de frivol. Mai nou, dispun de un aparat de auzit. Când n-o să-l mai uit acasă, am să-l și testez. În stație la Magearu, vreme de douăzeci de minute, cât am așteptat, un biet om bătea din palme și sărea de pe un picior pe celălalt. Când a venit și plecat 133, încă mai sărea. Vorba unui cunoscut filozof autohton: piciorul drept, piciorul stâng. Nu are rost să-ți faci de lucru cu sensul dacă
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6262_a_7587]
-
ca prin minune dintr-un bombardament german, pe care o duce pe insula lui, dându-i a înțelege că are obrazul mutilat de arsuri. În castelul de pe insulă lipsesc oglinzile, sunt înălțate ferestrele și opacizată faianța băilor și chiuvetelor, pentru ca biata fată să nu-și poată vedea chipul monstruos. O asistentă medicală, chemată spre a o îngriji, descoperă adevărul: fata are obrazul intact și este de o frumusețe răpitoare. Până la urmă, asistenta și fata reușesc să evadeze, iar căpitanul se sinucide
Nu tot ce se repetă semnifică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6268_a_7593]
-
plângă în tăcere. Monika s-a așezat lângă ea și și-a petrecut brațul în jurul ei. - Femeia aia era un cadavru viu. Șobolanii îi roseseră noaptea degetele de la picioare și rănile erau. Aerul ăla, n-o să-l uit niciodată. Și bietul copilaș, cum stătea acolo și se uita la maică-sa! Și ea nu voia să-l vadă. Se uita-n altă parte. Ellen și-a apăsat fața în pieptul Monikăi. - O, scumpa mea!, a zis Monika. Te rog, liniștește-te
Karel G. van Loon - Fructul pasiunii by Andrei Anastasescu () [Corola-journal/Journalistic/6265_a_7590]
-
administrația maghiară, ci și unii reprezentanți ai românilor: „În același timp, de la Metropolie, de la „Albina” și din Budapesta, Babeș și Gall au lucrat ca să unească toate elementele contra mea, încât au adus în cele din urmă și pe bătrânul Barițiu, bietul de el, să le facă treburi contra mea, insinuând în „Transilvania” că vreau să propag între români «spiritul nemțesc»”9. Necrolog cu 15 ani înainte de moarte Gazetarul Octavian Goga avea să anunțe moartea lui Slavici în 1910, deci cu 15
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
2008), dar și în Reappraisals. Reflections on the Forgotten Twentieth Century (versiune românească în 2011) sau Ill Fares the Land (tipărită la Penguin Press în 2010, cu titlu transponibil, conform lui Mihăieș, în Greu o duce țara ori Vai de biata lume), toate aceste titluri fiind analizate, prin capitole distincte, în volum. Cel din urmă amintit, îngrijorat și îngrijorător, e dedicat problemelor care fac umanitatea de astăzi o scenă care nu are motive solide de mândrie: tonul general e amar, anatemizarea
Lumea de azi: scepticism și proiecții by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4891_a_6216]
-
început. Așa sînt Vasilescu-Lumînărarul la Camil Petrescu sau, la Hortensia Papadat-Bengescu, Făinăreasa: Ada Razu, devenită prin căsătorie, mă rog, prințesă. Sînt cîteva opere literare care au ca titlu porecla personajului central. Între ele Omul cu mîrțoaga de G. Ciprian și Bietul Ioanide. În acest roman, G. Călinescu crează personaje cu porecle mai sofisticate. Trei intelectuali care formează un grup sînt numiți Cei trei dioscuri, unul dintre ei, Hagienuș, gonit periodic de copiii săi, e zis Regele Lear, iar Ioanei, amantă episodică
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
o lume care se schimbă atît de repede încît doctrina liberală nu mai are obiect de referință. Pentru Ilie Catrinoiu, liberalismul e pură utopie, Raymond Aron ar fi un gînditor sofist care ar fi eșuat în aporii, iar Rousseau, un biet individualist fără orizont de gîndire. Nu e oare cu exagerare? Doar Tocqueville trece examenul, căci pare să fi nimerit o profeție plauzibilă atunci cînd a spus că: „democrația liberală sfîrșește în socialism”. Perspectivă care îl îngrozește pe autor, dar și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4833_a_6158]
-
vedere, s-a surpat (relația cu Dinu Patriciu - n.r.) în momentul în care am putut să văd că, așa cum am glumit spunându-i la telefon, cu ghilimele, securiștii domnului Patriciu se calcă pe picioare cu securiștii domnului Băsescu la ușa bietului meu bloc și că-mi pozează copilul absolut aiurea, copil care se suia într-o mașină și mergea la școală. Aici s-a surpat ceva și s-a surpat iremediabil", a povestit Antonescu, referindu-se la un material publicat în
Dacă aş fi în locul lui Patriciu, aş demisiona din PNL, afirmă Crin Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/48441_a_49766]
-
de demon, încercînd să-l înspăimînte pe Porthos. Apoi, hainele vechi, fără culoare, l-au îmbrăcat pe Ilvala, iar acesta, abia mișcîndu-se în acel mic spațiu săpat în malul de pămînt, a început să caute-n stînga și-n dreapta bieți riși. Cînd i-a găsit, a căpătat de nicăieri o voce blîndă, mieroasă, invitînd pe oricine întîlnea în „umila lui casă” spre a-i oferi „hrană sfințită pentru duhurile strămoșilor”. Și cînd, în fine, un asemenea înțelept al vechilor timpuri
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
acasă au parte doar de șomaj și sărăcie lucie. Clasa politică post-decembristă ne-a trădat, ne jefuiește și ne vinde străinilor pe un blid de linte. Credința strămoșească a slăbit și s-a rătăcit, iar demnitatea noastră a ajuns o biată umbră a ceea ce a fost cândva. Nădejdea noastră de a renaște din cenușa acestei cumplite rătăciri este în Dumnezeu, în Majestatea Voastră, Unsul lui Dumnezeu, Regele nostru și în Casa Regală a României. Majestatea Voastră, la ceasul solemn în care
Scrisoare emotionanță de la un preot către Regele Mihai by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52698_a_54023]
-
apoi o dăduse afară. Niciodată n-a fost o călătorie cu personalul din New York până în Shady Hill mai lungă, mai tensionată, mai plină de suspans. Ce intenționează domișoara Dent, nici ea în toate mințile, să facă? Are să-l omoare pe bietul domn Blake sau doar îi va da o lecție de umilință? O povestire noir de cea mai bună calitate. Rămâneți cu noi. Ziua următoare este rezervată Tinereții și splendorii, unde aflăm că singurul mod în care fostul atlet de performanță
Călătorie în lumea lui Cheever by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5277_a_6602]
-
tensiunilor etnice. Sub titlul „Ororile de la Odorheiu Secuiesc” cititorului i se arată cum populația nu s-a răsculat, ca oriunde altundeva, împotriva sistemului opresiv întreținut de Securitate și de Miliție, ci, fiind de etnie maghiară, a ucis cu bestialitate niște bieți români angajați ai respectivelor instituții. Un amănunt care le încurcă socotelile jurnaliștilor obiectivi și integri cărora le aparține textul, Mihai Voinea și Cristian Delcea pe numele lor, este faptul că una dintre victimele furiei populare, subofițer la Miliție, este și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5442_a_6767]
-
creștin cu gîndire macră, adică nealterată de cărturăria savanților moderni, big bang-ul va fi mereu forma seculară pe care o ia creația atunci cînd e privită cu ochii despiritualizați ai fizicienilor, caz în care Hawking sau Penrose sînt niște bieți scolastici ale căror intuiții, oricît de geniale ar fi, nu pot să se apropie cu o unghie de taina plăsmurii divine. Pentru un asemenea creștin, singura privire cu care merită să îmbrățișeze lumea e cea pornită dintr-un ochi apofatic
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
Petrescu) m-a îndreptat în mod firesc și spre exercițiul critic și de istorie literară, devenit consecvent și lărgindu-se în timp până la a concura, într-un fel, scrisul poetic. Așa se face că a doua mea carte de versuri, Biata mea cumințenie, a apărut în același an, 1969, cu eseurile despre avangardă, sugerând, cum se poate ușor observa, un anume contrast dintre cele două drumuri și un soi de modestie în raport cu gesturile spectaculos eroice ale militanților mai vechi și mai
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
Florizel de Boemia?” Fața lui Borges s-a luminat subit. Era clar că nu se așteptase la asemenea întrebare din partea portughezului. Din momentul în care se trezise prins în actuala situație, la asemenea depărtare de al său querido Buenos Aires, de bietul tânăr Manguel, (care, probabil, continua să citească, ignorând dispariția lui Borges) și de draga lui doña Leonor, fusese cuprins de un val de greață - o stare care-i revenea frecvent, și care era generată de o combinație de factori, plictiseala
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
lui pe veci... E un lucru știut. Bătrânii se leagă de obiecte, ajungând sclavul lor. El, croitor. Partidul i-a spus să nu plătească taxele la cooperația croitorilor ca să nu încurajeze regimul. El este pensionat în 1950 și primește o biată pensie de 1054 lei, pentru că nu avea chitanțele necesare... Deci el este pedepsit că urmase politica partidului... Una la mână. A doua - nevastă- sa are doar o pensie de una mie lei, pentru că în 1935-36 pusese casa la dispoziția organelor
Diverse by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5405_a_6730]
-
profesori: „Când «virgula este o întrerupere de sarcină» și «motivele poeziei sunt iubirea», atunci, evident, «învățarea este mai captivă». Atât de «captivă» încât 52 dintre candidații la titularizare au luat nota 1, alți 32% nu au reușit să scoată un biet 5, iar 38% au obținut note între 5 și 7, ceea ce le permite, doar, să fie suplinitori. Adică vor continua să predea și să producă elevi după chipul, asemănarea și înălțimea lor didactică. Perlele profesorilor te lasă fără speranță.” Ceea ce
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5358_a_6683]
-
un copac îndoit, dar nu rupt!... De român ca națiune zic, nu de român ca individ”. Pentru asemenea „indivizi”, Cipariu manifestă disprețul și indiferența ce trebuie să le ai pentru cantitățile neglijabile: „că dacă au fost împrejurări când câte un biet român, au de foame, au de golătate, au de oarecare ambițiune, au de vreun alt calcul s-au depărtat de trupina națiunii sale și s-a inochiat ca un oliv domestic în oliv sălbatic, asta s-a putut întâmpla, poate
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
de reproșurile vehemente ale femeii: „-nu cumva ai ucis / a țipat ea / nu cumva ai ucis fiara / spune nu cumva ai / îndrăznit s-o ucizi // -al cui e sîngele acesta / a strigat femeia / bestie nu cumva / ai îndrăznit să ucizi / biata fiară” (întoarcerea acasă). Poezia se susține printr-un simbolism sui-generis.
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
la moară nimănui, am decis să înlocuim numele proprii ale celor două personaje care se ”lupta în rime”. Iată materialul. Apropo! Consider că, vizavi de felul în care se exprimă azi opiniile la posturile de ”știri”, noi am fost niște bieți mielușei. Bendeac își face rău singur, postând acest text. Poantele sunt slabe, iar dacă la televizor aceste ”rime” erau salvate de hazul actorului, textul tipărit nu poate stârni decât milă. Și indignarea jurnaliștilor, care au altă perspectivă asupra libertății de
Autodenunț: Bendeac a publicat ”duelul Badea-Banciu”. Nu are niciun haz by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/66743_a_68068]
-
le însuși drept o deviza proprie. Cum arata partitura lui Adrian Ălui Gheorghe? Ea se armonizează cu cea susținută de interlocutorul d-sale printr-o multitudine de reacții similare: "Ce eram noi, astfel, într-o societate decăzuta din democrație, cu bieți oameni care trăiau larvar, între granițe fixe, care mîncau pe cartelă, care iubeau Ťcorectť și controlat, care visau Ťsă supraviețuiascăť, care urau la comanda, care credeau că a fi român era Ťun meritť greu de egalat...? Eram niște victime ale
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
Del Subsuelo". Entuziasmul meu e de-a dreptul impudic pentru un rang și o vîrstă "cu pondere", cum spune prietenul meu sibian cu ironia-i caracteristică. Ce categorii stupide! (am întîlnit o scriitoare celebră la Berlin care a reclamat un biet chelner că a uitat să-i pună tacîmul lîngă farfurie, cerîndu-i patronului să-l concedieze). Dar în Argentina nimic nu-i impudic. Editorul, doar că nu mă ridică pe sus de bucurie, iar discipolii lui Pablo vin pe rînd, ca
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
or avea ce"? Fidelitatea, la Caragiale, o măsoară hatîrul. Dacă mă iubești...", arma șantajului soft, pe buzele tuturor, este exact ocaua care cîntărește hatîrul. Iar mica dramoletă a lui Leonida, speriindu-se din nimic, și căutînd pricini înalte într-o biată chermeză de mahala, pune în abis mecanismele politicii și familiei, înfrățite, din toate piesele lui Caragiale. Este secvența, dată cu încetinitorul - ar putea fi, păstrînd proporțiile, un film de groază - în care femeile, folosindu-se abil de politică, preiau controlul
Veniți, credincioși! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6612_a_7937]
-
bătrînești" s-au retras prin te miri care unghere din munții patriei (la Soveja, prin codrii Vrancei, găsea Alecu Russo, exilat acolo de fanariotul Mihail Sturza, balada "Miorița"), iar maneaua a triumfat și s-a actualizat mereu, (de)plîngînd soarta bietului om sub vremi. Fenomenul globalizării prin manele e cît se poate de serios, o dată ce un etnopsiholog de notorietatea lui Vintilă Mihăilescu ne învață că "Manelele sunt politizarea cîntecului popular. Cineva spunea că, așa cum există visul american, există și visul românesc
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
dar un popularizator care, în loc să-și degradeze prin vulgarizare tema, îi surprinde fețe nebănuite. Pentru Steinhardt, taina e tot ce poate fi mai ilogic, mai imposibil mai incomod pentru mintea noastră. Taina, în fond, nu e de nasul nostru, al bieților oameni devoratori de efemeride. Numai că Iisus tocmai prin asta s-a arătat unic: că ne-a făcut să intuim că taina e totuși de nasul nostru, că așadar o putem adulmeca, dar nicidecum cu proptelele rațiunii, ci numai cu
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]