2,251 matches
-
desăvârșire chel. Surâdea, arătându-se încântat că ne veda. M-am uitat în jurul meu și am scrutat chipurile oamenilor de rând veniți să caște gura, ciudat de tăcuți. Ne fixau cu pizmă, șușotind între ei. Gregorio ne-a spus: - Fiți bineveniți, nobili longobarzi! Avea mușchii încordați și încerca să nu-i scape nimic. Am observat doi funcționari care ne numărau, străduindu-se totuși să nu bată la ochi. Unul din ei s-a apropiat de sol imediat după ce acesta i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
n-am de gând să fac vreun rău fiilor mei. Cât timp veți fi oaspeții mei, oricare ar fi motivul călătoriei voastre, vă cer să nu faceți nimic care să dăuneze familiei mele. Dacă îmi garantați acest lucru, veți fi bineveniți. I-am dat cuvântul nostru. - Ei bine, a încheiat, mâine, dacă o să fiți întrebați la cine mergeți, să spuneți că negustorul Mattia o să fie gazda voastră. S-a ridicat de la masă, a dat peste cap încă două căni de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de-un ger stingher Șterge tot păcatul lumii Un veștmânt de ghiocel. Pop Patricia, clasa a V-a Colegiul Tehnic „Dorin Pavel” Alba Iulia Alba profesor coordonator Crișan Mirona-Olivia Anotimpurile Stau afară și gândesc Câte anotimpuri trudesc Primăvara, toamna sunt binevenite Iarna și vara sunt potrivite. Primăvara are flori Toamna pășim pe un covor Iarna totul este alb Vara este cald. Totul este frumușel Când culegem ghiocei Când este rece-afară Aranjăm pomul de iarnă. Când călcăm pe-un covoraș Parcă vedem
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
departe-n sus, După iarna ce s-a dus, Așternută pe coline, Văzută și de străine. Cerul e albastru tot, Ca o petală de miozot, Soarele-i strălucitor, Sus, pe înaltu-amețitor. Flori multe și viorii Adormite pe câmpii, Atât de binevenite, De toată lumea iubite. Toader Ana-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Șotronul Pe cărarea vieții mele Mă duc pașii înapoi Și-ajung la copilăria Fără griji, fără nevoi. Și mă văd cum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
secundă. Fata îl urmă. O conducea prin pădure, în direcția opusă satului bunicilor, cu o viteză enervant de mare, mai ales când trebuia să și evite rădăcinile și crengile căzute ale arborilor. O potecă ar fi fost mai mult decât binevenită. Sidney abia mai putea respira, când văzu strălucirea oprindu-se în fața unei stânci. Stătea fără să facă nicio mișcare, așteptând ceva... dar ce? Nu conta, putea și ea să aștepte. Se așeză în spatele unui copac, ascunsă de tufișuri, cu ochii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se poarte frumos cu o rudă și nu era nici un dubiu că erau neamuri. Iacob se vede treaba că știa bine numele acelea, iar Laban recunoscuse și trăsăturile surorii sale în chipul străinului pe care îl avea în față. - Ești binevenit, a spus Laban, fără să zâmbească și fără să-i întoarcă salutul. Înainte să plece, Laban a arătat cu degetul spre Lea, desemnând-o să se ocupe de plictiseala asta. Mama mea a dat din cap și s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și a venit lângă noi. Rahela și-a întors fața către Iacob, și-a ridicat sprâncenele întrebătoare și și-a unit mâinile la piept în semn de rugăciune. Iar bărbatul ei i-a zâmbit și a spus: - Prietena ta e binevenită printre noi. Pentru mine, ea va fi roaba ta. E a ta, ca și cum ar fi parte din zestrea ta. Nu mai e nimic altceva de adăugat. Rahela a sărutat mâna lui Iacob și preț de o clipă a dus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai puțin. Meryt era și ea în fața unei schimbări. Fiul ei cel mare, Menna, îi oferise un loc în casa lui în Valea Regilor. Fusese numit brutar șef și i se dăduse o casă mai mare, unde mama lui era binevenită. Menna făcuse drumul s-o vadă pe mama lui și să-i spună că deși nevestele lucrătorilor din vale făceau o mulțime de copii, nu era nici o moașă pricepută acolo și multe femei mureau. Meryt avea să fie o cetățeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a dat cu un parfum care deja simt că mă sufocă. — Ți-am făcut o cană de ceai, spune, întinzându-mi cana cu un zâmbet artificial. Domnul Geiger și cu mine dorim să te simți cât se poate de binevenită în casa noastră. — A ! Înghit în sec, stresată. Mersi. Doamnă Geiger, trebuie să vă spun ceva. Nu sunt menajeră. Însă, nu știu de ce, sunt incapabilă să rostesc aceste cuvinte. Trish mijește ochii de parcă își regretă deja gestul amabil. — Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zâmbindu-mi pe deasupra coafurii tremurânde a lui Trish. — V-ar plăcea o ceașcă de ceai, doamnă Geiger ? spun cu blândețe. Sau... un Bloody Mary ? — Îți mulțumesc, Samantha, îmi răspunde, înălțându-și bărbia cu demnitate. Un Bloody Mary ar fi foarte binevenit. În drum spre seră, pare să se mai calmeze puțin. Suficient cât să-și prepare singură Bloody Mary-ul în loc să-mi dea indicații mie, și ne face și mie și lui Nathaniel câte unul. — Așa, spune, după ce luăm câte o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ăă... bravo. — Vă mulțumesc, domnule Geiger, îngaim. Mă uit în jur la toate chipurile prietenești pe fundal de cer albastru și cireși în floare. Și mie... îmi pare foarte bine că am venit aici. M-ați făcut să mă simt binevenită și ați fost foarte amabili cu mine. O, Doamne, simt că-mi dau lacrimile. Nu-mi puteam dori stăpâni mai buni... — Ei, încetează ! Trish flutură din mâini și se șterge la ochi cu un șervet. — La mulți ani cu sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că e posibil? GUFI: Vă dau cuvântul meu. ARTUR: Mă bucur. GUFI: Să zicem... o oră. Sunteți mulțumit? ARTUR: Sunt. GUFI: Înțeleg că ați fost tracasat, bruftuluit. E vina mea. De aceea am venit aici. Ca să îndrept totul. ARTUR: Fiți binevenit. GUFI: Știu că ați suferit... Dar n-o să vă pară rău... Îi vedeți pe mocofani, pe maimuțoi? ARTUR: Uah! GUFI: Nu vi se pare că sunt jalnici, că sunt subumani? ARTUR: Ba da. GUFI: Nn vi se pare că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Șase-șase... (HAMALUL și ȘEFUL GĂRII se apropie încet de CASIER.): Hi, hi... (O vreme personajele rămân în această stare.) CASIERUL: Ce-ați zice, domnilor, de o partidă de zaruri? HAMALUL: Da, da... Cred că o partidă de zaruri ar fi binevenită. ȘEFUL GĂRII: Da, cred că cel mai bun lucrau pe care... (Se așază pe geamantanele din jur și încep să joace zaruri, nepăsători și tot mai entuziasmați de joc; vor scoate exclamații și strigăte de plăcere) CASIERUL: Hm! HAMALUL: He
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Pot dovedi că am fost spion american? Gâtul meu nefrânt, alb ca un crin, este Proba A și singura probă pe care o am. Cei ce au datoria de-a mă declara vinovat sau nevinovat de crime împotriva umanității sunt bineveniți să-l examineze detaliat. Guvernul Statelor Unite nici nu confirmă nici nu neagă că am fost un agent de-al lui. Oricum, faptul că nu neagă această posibilitate e cât de cât ceva. Cu toate că îmi răpește din farfurie și această singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
spuneam că a sosit momentul ca și la noi în oraș să începă o revoluție profundă. Cu dreptatea care am așteptat-o cu toți și cu martiri care să înroșească de glorie paginile istoriei pe care le vom scrie. Fiți bineveniți!“ Ridică mâinile neputincios, bombându-și pieptul. „E datoria voastră sfântă s-o faceți! Mă predau în mâinile voastre. Viața mea v-o încredințez! Conștiința mea de creator devotat poporului îmi cere să fac asta, chiar acum!“ Coborî două trepte, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a atras atenția: ușa de la apartamentul Mamei Mari era deschisă. În graba cu care s-a îndreptat spre ultimul drum al doamnei Bercea, a răsucit cheia pe lângă zona țintă, așa că acum poarta se dădea de perete, căscată larg. Oricine era binevenit. Am intrat în curte și am închis poarta după mine. Cel mai bun lucru era s-o sun pe maică-mea și s-o aștept cu cheia de rezervă. Am ajuns în pragul ușii de sticlă a casei, am împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-o pe canapea. Am pornit o conversație pe care am dorit-o cât mai sinceră, cât mai caldă. Le-am spus tuturor cât de rău îmi pare de bunică-mea și de demența ei. Le-am dat asigurări că sunt binevenite în casa mea, că voi anunța autoritățile și că voi face tot ce-mi va sta în putință pentru ca ele să se simtă ca într-o familie. Oricum aș lua-o, bunul simț, dacă nu responsabilitatea morală, îmi făcea familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
împinse spre balustradă. - Sincer nu știu de ce ați venit aici. Ce credeați că veți găsi? Un oraș, ca atâtea altele. Nici măcar monumente n-are. - Vă rog, să fim serioși, nu v-am făcut nici un rău, am înțeles că nu sunt binevenit... dați-mi voie să plec și totul va fi în regulă... - „Totul va fi în regulă”. N-am auzit prea des vorba asta, însă îmi închipui că oamenii ca dumneavoastră o folosesc frecvent. Ce înseamnă că va fi în regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
era ceva în neregulă cu cablul? Bărbatul se răsuci, încruntat și plin de furie. Era clar că înțepenise din cauza șocului și abia acum începea să-și revină. Îmi închipuiam că țipând la Steve, chiar și pe șoptite, îi aducea o binevenită ușurare de tensiunea care crescuse treptat cât timp trăsese degeaba de cablul Tabithei. —Tu chiar crezi c-aș fi ținut-o tot așa și n-aș fi zis nimic dacă aș fi simțit că ceva nu merge? Ce dracu, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Scipione Bădescu. Fără nici o introducere, Mihai Eminescu i s-a adresat prietenește, zâmbind: Hei, om bun! Ne primești și pe noi de popas, că tare lung și anevoios a fost drumul până aici, în inima Transilvaniei! Cu dragă inimă! Sunteți bineveniți cu toții să-mi onorați casa, răspunde Ioniță Scipione Bădescu îmbrățișându-i pe rând. Sunt sigur că am devenit prieteni înainte de a ne cunoaște, se apropie de el Mihai Eminescu. Am auzit multe lucruri vrednice de laudă legate de numele Ioniță
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
la miez de noapte. Cei doi s-au îmbrățișat, apoi Eminescu a spus: E târziu și noi trebuie sa ne continuăm drumul. Peste câteva ore vom pleca, dar promit să ne reîntâlnim cât mai curând. La revedere, draga prietene! Sunteți bineveniți oricând aici, în satul copilăriei mele. A doua zi, Ioniță Scipione Bădescu nota în jurnalul lui: „Când i-am văzut plecând, mi se părea că pleacă spre lumină, dar nu, cred că doar mi se pare!” După ce a isprăvit povestea
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
se scrie singur... Acesta poate fi visul tuturor scriitorilor lumii, dacă stau să analizez mai bine situația. Mda... Nici nu trebuie să-ți mai pui mintea la contribuție, poate că mintea are nevoie de o lungă pauză de relaxare. O binevenită pauză în care să lâncezească, nederanjată de vreo idee absurdă. Deschizi laptopul, te gândești la ceva sau nu te gândești la nimic, cuvintele se aștern singure în pagina word-ului, nici de corectură nu este nevoie, fiindcă romanul care se scrie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sală. Nu se auziră nici măcar fluierături. Spectacolul merge mai departe, doamnelor și domnilor, avem un Iepure, dar cum îl utilizăm?, am putea întreba, o întrebare pur retorică, dacă este să fim sinceri până la capăt. Iar exercițiile de sinceritate sunt întotdeauna binevenite, nu fugiți de ele, nu le evitați, nu încercați să vă iluzionați că dialogurile sincere cu propriul eu sunt doar foc de paie, vorbe în vânt, alabala-portocala etc. Nu, doamnelor și domnilor, nu faceți ca Iepurele. Iepurele este pierdut. În
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
urma să mă Întâlnesc cu olandezul și cu Nicoleta. Era o zi toridă În București și toată lumea vorbea numai despre meciul de fotbal românia-Anglia, care urma să aibă loc În acea seară. Holul hotelului m-a Întâmpinat cu o răcoare binevenită și o muzică plăcută, care mi-au dat pentru o clipă senzația că totul era oK. Am zărit-o imediat pe Nicoleta În lounge, alături de un roșcovan cu fața rotundă, placidă și impenetrabilă, ca a unui sfinx transpirat. Nicoleta a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pentru turiști și primar. Eram absolut lihniți de foame, așa că am tăbĂrât pe mâncare, constituită din supă de prepeliță, caribou, pește și un fel de pâine cu grăsime de morsă, delicioasă. Este posibil să fi fost una dintre cele mai binevenite și gustoase mese pe care le-am savurat vreodată, având În vedere foamea care pusese stăpânire pe mine, dar nu numai de aceea... Primarul cel jovial ne-a lăsat plin de tact să ne ostoim foamea, fumând și aruncându-ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]